Dați Cezarului ce este al Cezarului

Dati Cezarului ce este al Cezarului

Matei 22:15-22

15. Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuitcum să prindă pe Isus cu vorba.
16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
17. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”
18. Isus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19. Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un dinar.
20. El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”
21. „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi*, dar, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
22. Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

Comentariu de text

Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu (22:15-22)

Capitolul 22 este un capitol alcătuit din întrebări, care consemnează încercările a trei echipe diferite de a-L prinde în cursă pe Fiul lui Dumnezeu.

22:15, 16 Avem mai întâi încercarea fariseilor şi a irodienilor.

Deşi aceste două grupări se aflau în relaţie de vrăjmăşie aprigă, acum sunt unite prin ura lor comună împotriva Mântuitorului. Ei urmăreau să-L determine pe Cristos să facă o afirmaţie de natură politică, cu grave implicaţii pentru naţiune.

În acest scop, ei s-au servit de deosebirea de păreri care exista între evrei cu privire la loialitatea faţă de Cezar. Unii se opuneau cu îndârjire ideii de a fi supuşi unui împărat neevreu. Alţii, ca irodienii, adoptau o poziţie mai moderată.

22:17 Mai întâi, ei au făcut aprecieri nesincere cu privire la puritatea caracterului Său, la curăţia Sa lăuntrică şi curajul Său, după care au lansat întrebarea-bombă: „Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“

Dacă Isus răspundea „Nu“, risca nu numai să-i antagonizeze pe irodieni, ci şi să fie acuzat de rebeliune împotriva guvernului roman. În cazul unui răspuns negativ, fariseii L-ar fi ridicat imediat, formulând capete de acuzare împotriva Lui. Dar dacă răspundea afirmativ, risca să intre în contradicţie cu spiritul intens naţionalist al iudeilor şi risca să piardă sprijinul oamenilor de rând – sprijin care, până în acest punct, i-a împiedicat pe liderii religioşi să scape de El.

22:18, 19 Isus i-a acuzat pe faţă, făcându-i făţarnici, care încearcă să-L prindă în cursă. Apoi i-a rugat să-I arate banul birului – în realitate, un dinar, adică moneda cu care se plătea impozitul către guvernul roman. Ori de câte ori evreii vedeau chipul şi titlul Cezarului pe această monedă, îşi aduceau aminte, cu obidă, că se aflau sub autoritatea Neamurilor, care au impus impozite asupra lor. Dinarul ar fi trebuit să le reamintească însă că robia lor faţă de Roma era urmarea păcatului lor. Căci dacă ar fi rămas credincioşi lui Iehova, întrebarea dacă se cuvenea să plătească impozit Cezarului nu s-ar fi ivit niciodată.

22:20, 21 Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?“ Ei n-au avut încotro şi au răspuns: „Ale Cezarului“. Atunci Domnul le-a spus: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“

Întrebarea pusă iniţial de ei s-a întors împotriva lor, ca un bumerang. Ei speraseră să-L poată prinde pe Isus în cursă, cu întrebarea despre birul datorat Cezarului. El însă le-a demascat eşecul de a-I da lui Dumnezeu tributul care I se cuvine.

Deşi profund nemulţumiţi, ei îi dădeau Cezarului ce i se cuvenea, dar nesocoteau lucrurile pe care le cerea Dumnezeu în viaţa lor. Iar acum în faţa lor se afla Acela care este oglindirea Slavei lui Dumnezeu şi întipărirea fiinţei Lui (Ev. 1:3), dar ei nu I-au acordat locul ce I se cuvenea.

Răspunsul lui Isus arată că credinciosul deţine cetăţenie dublă. El poartă răspunderea de a fi supus şi a sprijini financiar forma de guvernământ lăsată de Dumnezeu pe pământ. El nu are voie să-i vorbească de rău pe cei care guvernează asupra sa, după cum nu-i este îngăduit să se lase antrenat în eforturi menite să răstoarne autoritatea sub care se află. Dimpotrivă, el trebuie să se roage pentru toţi cei aflaţi în poziţii de autoritate.

Ca cetăţean al cerului, el are răspunderea de a fi supus lui Dumnezeu. Dacă se iveşte vreodată un conflict între aceste două loialităţi, prima lui loialitate va fi întotdeauna faţă de Dumnezeu (Fapte 5:29).

Când citim versetul 21, cei mai mulţi dintre noi avem tendinţa de a sublinia partea care se referă la Cezar, trecând cu multă uşurinţă peste cea referitoare la Dumnezeu – exact greşeala pentru care i-a mustrat Isus pe farisei!

22:22 Când au auzit fariseii răspunsul Lui, şi-au dat îndată seama că au pierdut partida şi, profund jenaţi, au plecat.
Pagini Crestine,Dati Cezarului ce este al Cezarului,Pagini Crestine,Dati Cezarului ce este al Cezarului,Pagini Crestine,Dati Cezarului ce este al Cezarului,Pagini Crestine,Dati Cezarului ce este al Cezarului