Pilda năvodului

Pilda navodului

Matei 13:47-52

47. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești.
48. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun, și aruncă afară ce este rău.
49. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni,
50. și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51.  “Ați înțeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Isus. – “Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
52. Și El le-a zis: “De aceea, orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi”.

Comentariu de text

Ultima parabolă din seria celor consacrate împărăției o aseamăna pe aceasta cu o sită sau cu un năvod, care a fost aruncat în mare și a prins tot felul de pești. Pescarul a triat peștii, reținându-i pe cei buni în vase și aruncându-i pe cei răi.

Domnul nostru este Cel care tălmăcește aceasta pildă. Timpul este vremea de pe urmă, adică sfârșitul perioadei Marii Strâmtorări. Este timpul celei de-a doua veniri a lui Cristos. Pescarii sunt îngerii. Peștii buni sunt cei neprihăniți, adică cei salvați, atât dintre iudei, cât și dintre Neamuri. Peștii răi sunt cei nelegiuiți, adică oamenii necredincioși din toate rasele.

Are loc un proces de separație, după cum am văzut în parabola cu grâul și neghina (v 30, 39-43). Cei neprihăniți intră în împărăția Tatălui lor, în vreme ce nelegiuiții sunt trimiși în locul de foc, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

Totuși aceasta nu este judecata de pe urmă. Judecata din textul nostru are loc la începutul Miei de ani (Mileniului), pe când judecata finală are loc după ce s-au scurs cei o mie de ani (Apo. 20:7-15).

Gaebelein comentează în felul următor această parabolă:

“Navodul este aruncat în mare, care, după cum am văzut, reprezintă națiunile pământului. Parabola se referă la predicarea evangheliei veșnice, ce va avea loc în timpul Tribulației (Apo. 14:6,7). Separarea celor buni de cei răi se face de către îngeri. Toate acestea fac imposibilă aplicarea parabolei la perioada actuală sau la Biserică. Toate indică faptul că este vorba de perioada în care se va întemeia împărăția. Se va recurge la serviciile îngerilor, după cum reiese foarte clar și din cartea Apocalipsei. Cei răi vor fi aruncați în cuptorul de foc, iar cei neprihăniți vor ramâne pe pământ, în vedera împărăției de o mie de ani.“

După ce a terminat de rostit parabola, Învățătorul și Stăpânul Isus i-a întrebat pe ucenici dacă au înțeles. Ei au răspuns afirmativ. Asta s-ar putea să ne mire sau chiar să ne stârnească gelozia. Poate că noi n-am putea spune “da” cu atâta încredere.

Și fiindcă ei au priceput, au avut obligația de a împărtași și altora cele învățate. Ucenicii trebuie să fie canale, nu terminale ale binecuvântării. Cei doisprezece erau acum cărturari, echipați pentru împărăția cerurilor. Adică, învățători și tălmăcitori ai adevărului. Ei erau ca gospodarul care scoate din vistieria lui lucruri noi și vechi. În Vechiul Testament ei aveau resurse însemnate din ceea ce am putea numi “adevărul vechi”.

În cadrul învățăturilor parabolice date de Cristos, ei au primit acum ceva cu totul nou. Din aceasta magazie vastă de cunoștințe ei aveau acum datoria să împărtășească slăvitul adevăr și altora.
Pagini Crestine,Pilda navodului, Pagini Crestine,Pilda navodului, Pagini Crestine,Pilda navodului,Pagini Crestine,Pilda navodului