Rugați-vă Tatălui în numele lui Isus

Rugati-va Tatalui in numele lui Isus

Ioan 16:23-33

23. În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
24. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
26. În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
27. Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.
28. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”
29. Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nici o pildă.
30. Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.”
31. „Acum credeţi?”, le-a răspuns Isus.
32. „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
33. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Comentariu de text

 Rugaţi-vă Tatălui în Numele lui Isus (16:23-28)

16:23 Până acum ucenicii veniseră la Domnul cu toate întrebările şi cererile lor. În ziua aceea (adică în era inaugurată de coborârea Duhului la Rusalii), El nu va mai fi alături de ei cu trupul; prin urmare, nu-I vor mai pune întrebări. Înseamnă oare asta că nu vor mai avea la cine să se ducă? Nicidecum, deoarece în ziua aceea vor avea privilegiul de a-I cere Tatălui, iar El le va acorda cererile, din pricina lui Isus. Ni se va răspunde la cereri nu pentru că noi suntem vrednici, ci pentru că Domnul Isus este vrednic.

16:24 Până în acest punct, ucenicii nu se rugaseră lui Dumnezeu Tatăl în numele Domnului. Acum ei sunt invitaţi să ceară şi, prin răspunsurile primite la rugăciunile lor, bucuria lor va fi deplină.

16:25 Sensul multora din învăţăturile Domnului nu părea întotdeauna clar, la prima vedere. El a recurs la parabole şi la limbaj figurat. Chiar în capitolul acesta, nu putem fi întotdeauna siguri de sensul precis al cuvintelor Sale. Odată cu venirea Duhului Sfânt, învăţătura despre Tatăl a devenit mai clară. În cartea Faptelor Apostolilor şi în Epistole, adevărul nu mai este dezvăluit prin parabole, ci prin afirmaţii directe.

16:26 Din nou, „ziua aceea“ este era Duhului Sfânt, în care trăim în prezent. Noi avem privilegiul de a ne ruga Tatălui în numele Domnului Isus. „Nu spun că Mă voi ruga Tatălui pentru voi“. adică Tatăl nu trebuie îndemnat să răspundă la rugăciunile noastre. Domnul nu va trebui să-L roage să facă acest lucru. Totuşi să nu uităm că Domnul Isus este Mediatorul între Dumnezeu şi om şi că El într-adevăr mijloceşte în favoarea alor Săi înaintea tronului lui Dumnezeu.

16:27 Tatăl i-a iubit pe ucenici pentru că ei L-au primit pe Cristos, L-au iubit şi au crezut în Dumnezeirea Lui. Acesta e motivul pentru care Domnul nu a trebuit să stăruie pe lângă Tatăl. După venirea Duhului Sfânt, ei aveau să beneficieze de o intimitate sporită cu Tatăl, apropiinduse de El cu încredere – toate acestea datorânduse faptului că L-au iubit pe Fiul Său.

16:28 Aici Domnul a repetat declaraţia Sa de egalitate cu Dumnezeu Tatăl. El nu a spus: „Eu am venit de la Dumnezeu,“ ca şi când nu ar fi decât un Profet trimis de Dumnezeu, ci „am ieşit de la Tatăl“. Asta înseamnă că El este Fiul etern al Tatălui etern, egal cu Dumnezeu Tatăl. El a venit în lume ca Unul care a trăit altundeva înainte de Venirea Sa. La înălţarea Sa la cer, El a părăsit lumea şi S-a întors la Tatăl. Aceasta este o scurtă relatare biografică a Domnului slavei.

Tribulaţie şi pace (16:29-33)

16:29, 30 Ucenicii lui Isus au crezut că acum, în sfârşit, au ajuns să-L înţeleagă, deoarece El nu mai vorbea în limbaj figurat – au zis ei. Ei credeau că acum au pătruns taina Persoanei Sale. Acum ei erau siguri că El dispune de toată cunoştinţa şi că a ieşit de la Dumnezeu. Dar El spusese că a venit de la Tatăl. Înţelegeau ei oare semnificaţia acestei afirmaţii? Îşi dădeau ei seama că Isus era una din cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi?

16:31 Isus a sugerat prin această întrebare că ei nu erau încă desăvârşiţi în credinţa lor. El ştia că ei Îl iubesc şi se încred în El, dar înţelegeau ei că El este Dumnezeu întrupat?

16:32 Peste puţin timp El avea să fie arestat, judecat şi răstignit. Ucenicii Îl vor părăsi cu toţii, fugind fiecare la casa lui. Dar El nu va fi părăsit, deoarece Tatăl va fi cu El. Tocmai această unire cu Dumnezeu Tatăl nu o înţelegeau ei. Acesta era lucrul care avea să-I dea Lui sprijin, când ei vor fi fugit cu toţii, ca să-şi scape viaţa.

16:33 Scopul acestei conversaţii avută cu ucenicii a fost ca ei să aibă pace. Când vor fi prigoniţi, urmăriţi, acuzaţi pe nedrept şi urâţi, ba chiar torturaţi, ei vor avea pace în El, căci El a biruit lumea pe crucea Calvarului. În pofida strâmtorărilor prin care vor trece, ei se puteau odihni, pe deplin asiguraţi că, împreună cu El, sunt biruitori.

De asemenea, odată cu venirea Duhului Sfânt, ei vor dispune de putere sporită de a răbda şi de mai mult curaj în faţa vrăjmaşului.
Pagini Crestine, Rugati-va Tatalui in numele lui Isus,Pagini Crestine, Rugati-va Tatalui in numele lui Isus,Pagini Crestine, Rugati-va Tatalui in numele lui Isus,Pagini Crestine, Rugati-va Tatalui in numele lui Isus,Pagini Crestine, Rugati-va Tatalui in numele lui Isus,Pagini Crestine, Rugati-va Tatalui in numele lui Isus,Pagini Crestine, Rugati-va Tatalui in numele lui Isus,Pagini Crestine, Rugati-va Tatalui in numele lui Isus