Pilda semănătorului

Pilda Semanatorului

Matei 13

1. În aceeași zi, Isus a ieșit din casă, și ședea lângă mare.
2. O mulțime de noroade s-au strâns la El, așa că a trebuit să Se suie să șadă într-o corabie; iar tot norodul stătea pe țărm.
3. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: “Iată, semănătorul a ieșit să semene.
4. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, și au venit păsările și au mâncat-o.
5. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a gasit un pământ adânc.
6. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.
8. O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci, și altul, treizeci.
9. Cine are urechi de auzit sa audă.”
10. Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: “De ce le vorbești în pilde?”
11. Isus le-a răspuns: “Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteti tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
12. Căci celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.
13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.
14. Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: “Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea.
15. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.”
16. Dar ferice de ochii voștri că văd; și de urechile voastre că aud!
17. Adevărat vă spun ca mulți proroci și oameni neprihaniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit.
18. Ascultați, dar, ce înseamnă pilda semănătorului:
19. Când un om aude Cuvântul, privitor la Împărăție, și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a
fost semănat în inima lui. Acesta este sămânța căzută langă drum.
20. Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie;
21. dar n-are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
22. Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogațiilor îneaca acest Cuvânt, și ajunge neroditor.
23. Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci.”

Comentariu de text

După ce a explicat de ce a recurs la parabole, Domnul începe acum să expună parabola celor patru soluri. El nu-l identifică pe semanator, dar noi putem fi siguri că se referă la Domnul Însuși sau la cei care propovăduiesc mesajul împărăției. Solurile îi reprezintă pe cei care aud mesajul.

Cărarea bătătorită se referă la oamenii care refuză să primească mesajul. Ei aud evanghelia dar nu o înțeleg, nu pentru că nu ar avea capacitatea de a o înțelege, ci pentru că nu vor. Păsările îl reprezintă pe Satan. El fură sămânța din inimile acestor ascultători. El le dă concursul, pentru ca ei să persiste în această stare aridă și neroditoare pe care și-au ales-o singuri. Fariseii erau auditori din această categorie, a solului bătătorit.

Când Isus s-a referit la solul pietros, El a avut în vedere un strat subțire de pământ, care acoperea o pantă muntoasă formată din rocă. Această imagine îi înfățișează pe cei care aud Cuvântul și răspund cu bucurie. La început, semănătorul ar putea avea motive să se bucure că propovaduirea sa a avut atâta succes. Curând însă el descopere realitatea mai profundă, conform căreia nu este bine cândmesajul e primit cu zâmbete și urale. Mai întâi trebuie să existe o stare de convingere de păcat, de remușcare și pocăința.

Mult mai promițătoare este imaginea unei persoane doritoare de mântuire care se îndreaptă cu lacrimi în ochi spre Calvar, decât aceea a unui om care pășește în față fără grijă, ba chiar cu o anumită exuberanță. Solul puțin adânc rodește o mărturisire foarte superficială, stratul fiind prea subțire pentru ca radacinile să se poată înfinge adânc în el.

Când acea mărturisire de credință este pusă la incercare de dogoarea soarelui strâmtorării și prigoanelor, omul respectiv se decide că nu merită să sufere toate acestea pentru credință și, prin urmare, se leapădă de orice mărturie pe care o dăduse anterior în favoarea lui Cristos.

Terenul infestat de spini reprezintă o altă categorie a celor care aud Cuvântul în manieră superficială. În exterior, ei par să fie supuși autentici ai împărătiei, dar, cu timpul, interesul lor este înăbușit de grijile acestei lumi și de placerea lor pentru bogații. În viața lor nu mai poate fi găsită nici o roadă pentru Dumnezeu.

Lang ilustrează acest adevăr, prin exemplul fiului unui tată iubitor de bani, proprietar al unei intreprinderi uriașe. Fiul acesta auzise în tinerețea sa Cuvântul, dar, cu timpul, a fost furat de afaceri.

Curând a trebuit să aleagă intre a-I fi plăcut Domnului și a-i face tatălui său pe plac. Astfel, spinii erau deja în pământ, când a fost semănată și a germinat sămânța. Grijile acestui veac și înșelăciunea bogățiilorîși făceau deja efectul. Deci tânărul s-a conformat dorințelor tatălui său, consacrându-și toate energiile intreprinderii familiei.

După un timp, a ajuns șeful conglomeratului și, după ce a atins o vârstă apreciabilă, și-a dat seama că neglijase tot ceea ce ține de cer. Era pe punctul de a se retrage la pensie, când și-a exprimat intenția de a căuta mai cu stăruință lucrurile spirituale. Dar Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Omul s-a pensionat și a murit subit, la numai câteva luni de la pensionare. A lăsat o avere de 90 de mii de lire sterline și o viață risipită din punct de vedere spiritual. Spinii înăbușiseră Cuvântul, care nu a mai putut rodi.

Pământul bun îl reprezintă pe credinciosul adevărat. El e receptiv la cuvântul pe care-l aude și-l înțelege, transpunând în viață ceea ce aude, prin ascultare. Deși acești credincioși nu produc cu toții aceeași cantitate de roade, cu toții demonstrează, prin roada lor, că au viață divină. Roada este probabil aici manifestarea caracterului creștin, mai degrabă decât suflete câștigate pentru Cristos. Când apare termenul roadă în Noul Testament, în general se referă la roada Duhului (Gal. 5:22,23).

Care e mesajul pe care trebuia să-l transmită această parabolă mulțimilor? Evident, le avertiza de pericolul de a auzi fără a pune în practică ceea ce ai auzit. De asemenea, parabola avea menirea de a încuraja persoane individuale să primească Cuvântul într-o inimă sinceră, dovedind apoi realitatea care s-a săvârșit în ființa lor prin aducerea de roade pentru Dumnezeu.

Cât despre ucenici, parabolele îi pregateau pe ei și pe adepții din viitor ai lui Isus pentru constatarea tristă pe care o vor face, că numai un număr relativ mic de oameni din cei care vor auzi mesajul vor fi mântuiți cu adevărat. De asemenea, are darul de a-i scuti pe supușii loiali ai lui Cristos de zădărnicia de a crede că toată lumea va fi convertită prin răspândirea Evangheliei.

Ucenicilor li se atrăgea, de asemenea, atenția în această parabolă cu privire la cei trei mari împotrivitori ai Evangheliei:

• Diavolul (păsările – cel rău);
• Firea veche, carnea (soarele dogoritor – strâmtorările sau prigoanele);
• Lumea (spinii – grijile acestei lumi și goana după avuții);

În cele din urmă, ucenicilor li se oferă o viziune a recoltei extraordinar de mari pe care o vor culege, din investișiile făcute de ei în personalitatea umană. De treizeci de ori cantitatea însămânțată înseamnă trei mii la sută, iar de șaizeci de ori cantitatea însămânțată înseamnă un venit de șase mii la sută. Iar de o sută de ori cantitatea însămânțată înseamnă zece mii la sută din investiția inițială.

În fapt, nu se pot măsura rezultatele unui singur caz de întoarcere reală la Domnul, de convertire autentică a unui singur suflet. Un învățător de școală duminicală, aproape total necunoscut, a investit în cel care avea să devină vestitul evanghelist și câștigător de suflete, Dwight L. Moody. La rândul lui, Moody i-a câștigat pe alții la Cristos. Iar aceștia au câștigat și ei alte suflete pentru Domnul. Acel ânvățător de la școala duminicală a declanșat astfel o reacție în lanț, care nu se va sfârși niciodată.
Pagini Crestine,Pilda Semanatorului,Pagini Crestine,Pilda Semanatorului,Pagini Crestine,Pilda Semanatorului,Pagini Crestine,Pilda Semanatorului,Pagini Crestine,Pilda Semanatorului,Pagini Crestine,Pilda Semanatorului,Pagini Crestine,Pilda Semanatorului,Pagini Crestine,Pilda Semanatorului