Transformarea apei în vin

Transformarea apei in vin

Ioan 2:1-12

1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.
2. Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.
3. Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.”
4. Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am de a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”
5. Mama Lui le-a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.”
6. Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.
7. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus.
8. „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi-i nunului.” Şi i-au adus:
9. Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau)-, l-a chemat pe mire
10. şi i-a zis: „Orice om pune pe masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci îl pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul bun până acum.”
11. Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Lui au crezut în El.
12. După aceea, S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; dar n-au rămas multe zile acolo.

Comentariu de text

Primul semn: transformarea apei în vin (2:1-11)

2:1 A treia zi se referă, negreşit, la a treia zi a şederii Domnului în Galileea. La 1:43 Mântuitorul soseşte în acest ţinut. Nu ştim exact unde se afla Cana, dar deducem din versetul 12 al acestui capitol că era în apropiere de Capernaum, fiind situată la o altitudine apreciabilă.

În această zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea şi la nunta aceasta se afla şi mama lui Isus. E interesat de observat că Maria este descrisă aici drept mama lui Isus. Faima Mântuitorului nu deriva din faptul că era Fiul Fecioarei Maria, ci invers: Fecioara Maria era binecunoscută datorită faptului că era mama Domnului. Scripturile Îi acordă întotdeauna prioritate maximă lui Cristos, şi nu Mariei.

2:2 Şi la nuntă a fost invitat şi Isus, cu ucenicii Săi. A fost înţelept din partea celor care au organizat nunta să-L invite pe Cristos. Şi astăzi este înţelept din partea oamenilor să-L invite pe Domnul la nunta lor. Pentru a putea proceda aşa, însă, atât mirele, cât şi mireasa trebuie să fie credincioşi adevăraţi în Domnul Isus. Şi, desigur, ei trebuie să-şi dăruiască viaţa Mântuitorului şi să decidă ca locuinţa lor să fie un cămin în care Domnul să Se simtă bine.

2:3 Vinul nuntaşilor s-a terminat şi atunci mama lui Isus, dându-şi seama de acest lucru, I-a spus Fiului ei ce s-a întâmplat, căci ştia că El poate face o minune, să fie din nou vin. În plus, ea dorea ca Fiul ei să Se descopere pe Sine mesenilor, descoperindu-le că este Fiul lui Dumnezeu. În Scriptură vinul simbolizează adesea bucuria. Când Maria a spus: „Nu mai au vin“, i-a descris foarte exact pe cei ce nu au fost mântuiţi, arătând că aceştia nu dispun de bucurii reale şi trainice.

2:4 Răspunsul pe care l-a dat Domnul mamei pare rece şi distant. Dar nu este atât de aspru pe cât ni s-ar părea nouă. Cuvântul femeie folosit aici constituie o formulă respectuoasă de adresare, similară cu corespondentul ei modern „doamnă“.

Când Domnul a întrebat: „Femeie, ce am Eu de-a face cu tine?“ El a arătat că în îndeplinirea misiunii Sale divine, nu era supus instrucţiunilor provenite de la mama sa, ci acţiona în totală ascultare de voia Tatălui Său din cer.

Maria dorise să-L vadă pe Isus glorificat, dar El a trebuit să-i amintească Mariei că nu sosise clipa acestei proslăviri. Înainte de a se putea înfăţişa omenirii în postura sa de Cristos atotcuceritor, Domnul trebuia să urce mai întâi pe altarul jertfei, să moară pe crucea Golgotei, după cum comentează Williams:

Expresia „ce am Eu de-a face cu tine?“ apare de mai multe ori în Biblie. Ea înseamnă: „Ce avem noi în comun?“, răspunsul fiind: „Nimic“. David o foloseşte de două ori, cu referire la verişorii lui, fiii Ţeruiei, care nu puteau avea absolut nimic în comun cu David, pe plan spiritual. Elisei recurge şi el la această expresie la 2 Regi 3, pentru a exprima prăpastia dintre el şi Ioram, fiul lui Ahab.

Folosind de trei ori această expresie, demonii au arătat că Satan nu are nimic în comun cu Cristos, nici Cristos cu Satan. Şi, în fine, Domnul a folosit această expresie când i s-a adresat Fecioarei Maria, pentru a arăta cât de adâncă era prăpastia dintre Dumnezeirea Sa fără păcat şi natura ei umană păcătoasă, precum şi faptul că urechea Sa se pleca doar în faţa autorităţii Unui Singur Glas.

2:5 Maria a înţeles sensul acestor cuvinte şi astfel i-a instruit pe slujitori să facă tot ce le va porunci El. E important să înţelegem cuvintele ei. Observaţi că nu le-a spus oamenilor să asculte de ea, ci i-a îndreptat la Domnul Isus, spunându-le să asculte de El. Învăţăturile Domnului Isus ne sunt date în paginile Noului Testament. Citind paginile cărţii sfinte, să ne aducem aminte de cuvintele Mariei: „Să faceţi orice vă va zice!“

2:6 În locul în care s-a ţinut nunta erau şase vase mari de piatră, în care încăpeau două sau trei măsuri de apă. Apa era folosită de iudei pentru curăţirea de întinare. De pildă, dacă un iudeu se atingea de un mort, era considerat necurat până când se supunea unui ritual de curăţire.

2:7 Isus a dat instrucţiuni să fie umplute vasele cu apă, lucru pe care slujitorii l-au executat îndată. Domnul S-a folosit de posibilităţile disponibile în momentul în care era gata să săvârşească o minune. El le-a permis oamenilor să aducă vasele şi să le umple cu apă, dar apoi El a făcut ceea ce nici un simplu om nu putea face vreodată: a schimbat apa în vin! Servitorii, nu ucenicii, au fost aceia care au umplut vasele cu apă. În felul acesta, Domnul a evitat posibilitatea de a fi acuzat de comiterea vreunui truc. De asemenea vasele cu apă au fost umplute până sus, pentru ca nimeni să nu poată spune că s-a turnat vin peste apă.

2:8 Minunea a avut loc. Domnul i-a instruit pe slujitori să scoată din vase şi să dea conţinutul lor mai-marelui mesei. De aici rezultă că miracolul s-a produs într-o clipă. Apa nu a devenit vin de-a lungul unei perioade de timp, ci în câteva secunde sau, cum s-a exprimat cineva poetic: „apele inconştiente au văzut pe Dumnezeul lor şi au roşit“.

2:9 Mai-marele mesei era cel ce se ocupa de întreaga organizare a nunţii. Când acesta a gustat, şi-a dat seama că s-a petrecut ceva neobişnuit. El n-a ştiut de unde provenea vinul, dar şi-a dat seama că era de calitate şi astfel îndată l-a chemat pe mire.

Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor de astăzi faţă de vin? Vinul este prescris uneori în scopuri medicinale şi lucrul acesta este în acord deplin cu învăţătura Noului Testament (1 Tim. 5:23). Dar, din pricina groaznicelor abuzuri care s-au comis în legătură cu consumul necontrolat de vin, majoritatea creştinilor evită cu totul vinul.

Oricine poate deveni dependent de consumul de băuturi tari. Singura modalitate de a evita această înrobire este să se evite cu totul consumul de băuturi alcoolice. Din nou, trebuie să avem întotdeauna în vedere efectul acţiunilor noastre asupra altora.

În cultura noastră ar fi o mărturie proastă din partea unui creştin, dacă ar fi văzut de o persoană nemântuită că bea vin. Prin urmare, mai bine este să se abţină de la băuturi alcoolice.

2:10 Mai-marele mesei atrage atenţia asupra deosebirii marcante dintre modul în care procedează Domnul Isus şi, pe de altă parte, oamenii de rând. Practica la nunţi era să se servească mai întâi vinul cel mai bun, când mesenii erau încă în stare să-i aprecieze calitatea. Mai târziu însă, după ce au mâncat şi au băut, nu mai erau atât de sensibili la calitatea băuturii consumate.

La această nuntă, vinul cel mai bun a fost servit la urmă, ceea ce are semnificaţie spirituală pentru noi. Lumea de obicei serveşte ce are mai bun la început, întinzându-le tinerilor tot ceea ce are mai atrăgător. Apoi, după ce aceştia şi-au irosit viaţa în plăceri deşarte, lumea nu mai are decât drojdie pentru oamenii ajunşi la bătrâneţe.

Viaţa creştină este exact opusul acestei situaţii. Calitatea ei sporeşte pe măsura trecerii timpului. Cristos păstrează vinul cel mai bun pentru timpul de la urmă. Ospăţul urmează postului.

Textul acesta din Biblie are o aplicaţie foarte directă la poporul evreu. În acest timp, iudaismul era lipsit de orice bucurie. Oamenii îşi îndeplineau monoton ritualurile şi ceremoniile, dar viaţa era fadă pentru ei, căci nu cunoşteau bucuria divină. Domnul Isus încerca să-i înveţe să-şi pună încrederea în El, voind să le transforme existenţa aridă într-o viaţă de plinătate şi bucurie. Apa ritualurilor şi ceremoniilor iudaice a putut fi transformată, prin Cristos, în vinul unei realităţi pline de bucurie.

2:11 Afirmaţia că acesta a fost începutul semnelor infirmă teoria lipsită de temei că Domnul Isus ar fi săvârşit tot felul de minuni în copilăria Sa, pe care le găsim descrise în aşa-numitele „pseudo-evanghelii, cum ar fi „Evanghelia lui Petru“. Aceste minuni pe care pseudo-evangheliile I le atribuie Domnului, susţinând că ar fi fost săvârşite de El în copilărie, au caracter de blasfemie. Întrucât Duhul Sfânt a prevăzut că se va întâmpla aşa, a avut grijă să fie păstrat caracterul neîntinat al acestei perioade din viaţa Domnului prin adăugarea acestei importante precizări că minunea din Cana a fost începutul semnelor săvârşite de El.

Schimbarea apei în vin a fost un semn, adică o minune cu un scop precis, cu o semnificaţie. A fost un act supranatural, încărcat de înţeles spiritual. Aceste minuni au avut de asemenea menirea de a arăta că Isus este cu adevărat Cristosul lui Dumnezeu.

Prin săvârşirea acestui semn, El Şi-a arătat slava. El le-a arătat oamenilor că este cu adevărat Dumnezeu, manifestat în trup. Ucenicii Lui au crezut în El. Desigur, într-o anumită privinţă, ei crezuseră în El şi înainte; acum credinţa lor a fost întărită, ei ajungând să se încreadă în El mai profund, cum subliniază şi Cynddylan Jones:

Prima minune a lui Moise a fost transformarea apei în sânge, minune pătrunsă de un grav element distructiv. Dar prima minune săvârşită de Cristos a fost transformarea apei în vin, act mângâietor şi alinător.

2:12 Mântuitorul a părăsit apoi Cana şi s-a dus la Capernaum, cu mama Lui, fraţii Lui şi ucenicii Lui. Ei nu au rămas la Capernaum decât câteva zile. Curând după aceea, Domnul S-a suit la Ierusalim.
Pagini Crestine,Transformarea apei in vin,Pagini Crestine,Transformarea apei in vin,Pagini Crestine,Transformarea apei in vin,Pagini Crestine,Transformarea apei in vin,Pagini Crestine,Transformarea apei in vin,Pagini Crestine,Transformarea apei in vin,Pagini Crestine,Transformarea apei in vin,Pagini Crestine,Transformarea apei in vin,Pagini Crestine,Transformarea apei in vin