Venirea Duhului Adevărului

Venirea Duhului Adevarului

Ioan 16:5-15

5. Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?”
6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7. Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
8. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
9. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
10. în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea;
11. în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce a auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.
15. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

Comentariu de text

Venirea Duhului Adevărului (16:5-15)

16:5 Versetul 5 pare să exprime dezamăgirea cu privire la faptul că ucenicii nu erau mai interesaţi de ce-L aştepta pe Domnul. Deşi ei au întrebat cu titlu general unde se duce El, nu păreau însă prea interesaţi de ce se întâmplă cu El.

16:6 Ei erau mai preocupaţi de propriul lor viitor, decât de al Domnului. Înaintea Lui se prefigura crucea şi mormântul, iar înaintea ucenicilor prigoane pentru faptul că-L slujeau pe Cristos. Ei erau plini de întristare pentru necazurile lor, mai degrabă decât pentru ale Domnului.

16:7 Totuşi ei nu vor fi lăsaţi fără ajutor sau mângâiere. Cristos le va trimite pe Duhul Sfânt, ca să fie Mângâietorul sau Ajutorul lor. Era în avantajul ucenicilor ca să vină acest Ajutor, care îi va umple de putere şi curaj, învăţându-i şi făcându-L pe Cristos mai real pentru ei decât fusese până atunci.

Mângâietorul nu va veni înainte ca Domnul Isus să se fi întors în cer şi să fi fost glorificat. Desigur, Duhul Sfânt mai fusese în lume până atunci, dar acum El urma să vină într-un mod deosebit – pentru a convinge lumea şi pentru a-i sluji pe cei răscumpăraţi.

16:8,9 Duhul Sfânt avea să dovedească lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. Cuvintele acestea sunt interpretate de obicei în sensul că Duhul Sfânt va crea o convingere lăuntrică cu privire la aceste lucruri în inima fiecărui păcătos. Deşi acest lucru este adevărat, nu acesta este sensul real al versetului de faţă. Duhul Sfânt condamnă lumea prin însuşi faptul că Se află aici. În mod normal, nu El ar trebui să fie aici, ci Domnul Isus, care să domnească asupra lumii. Dar lumea L-a respins pe Domnul Isus, drept care El S-a întors în cer şi în locul Cristosului respins a venit Duhul Sfânt – aceasta constituind o demonstraţie a vinovăţiei lumii.

16:10 Mântuitorul S-a declarat neprihănit, dar oamenii au spus că e stăpânit de demon. Dumnezeu a fost însă Cel care a avut ultimul cuvânt, spunând, de fapt: „Fiul Meu este neprihănit şi Eu voi demonstra acest lucru prin faptul că-L voi învia şi-L voi duce înapoi în cer“. Duhul Sfânt depune mărturie asupra faptului că Cristos este Cel care a avut dreptate, nu lumea!

16:11 Prezenţa Duhului Sfânt găseşte lumea vinovată şi cu privire la judecata care va veni. Faptul că El Se află aici înseamnă că diavolul a fost deja condamnat la cruce şi că toţi cei care Îl refuză pe Mântuitorul vor avea parte de aceeaşi judecată groaznică ce-i este rezervată lui în viitor.

16:12 Mai erau multe lucruri pe care Domnul trebuia să le spună ucenicilor, dar ei nu erau pregătiţi să le digere. Acesta e un important principiu pedagogic – că pentru ca elevul să poată trece la cunoştinţe mai avansate, trebuie să-şi fi însuşit mai întâi adevărurile predate anterior. Domnul nu i-a copleşit niciodată pe ucenici cu învăţături prea multe, ci le-a predat adevărul „rând cu rând, precept după precept“.

16:13 Lucrarea pe care a început-o Domnul avea să fie dusă mai departe de Duhul adevărului. El avea să-i călăuzească în tot adevărul. Într-o anumită privinţă, tot adevărul le-a fost încredinţat apostolilor în timpul vieţii lor. La rândul lor, ei l-au aşternut în scris sub forma în care ne-a parvenit nouă, respectiv Noul Testament, care, adăugat la Vechiul Testament, a încheiat revelaţia scrisă pe care a dat-o Dumnezeu omului.

Trebuie subliniat însă că în toate veacurile Duhul îi călăuzeşte pe oamenii lui Dumnezeu în tot adevărul. Aceasta El o face prin intermediul Scripturii. El nu va vorbi decât lucrurile care Îi sunt date să le spună de către Tatăl şi Fiul. „El vă va vesti lucrurile viitoare“. Desigur, lucrul acesta se face în Noul Testament şi mai cu seamă în cartea Apocalipsa, unde este descoperit viitorul.

16:14 Lucrarea principală a Duhului Sfânt este să-L slăvească pe Cristos. Prin aceasta putem verifica învăţătura şi predicarea oricui. Dacă are ca efect preamărirea Mântuitorului, atunci este de la Duhul Sfânt. „El va lua din ce este al Meu“ înseamnă că El va primi marile adevăruri privitoare la Cristos. Acestea sunt lucrurile pe care le descoperă El credincioşilor. Este un subiect inepuizabil!

16:15 Toate atributele Tatălui aparţin şi Fiului. La aceste desăvârşiri S-a referit Cristos în versetul 14. Duhul le-a descoperit apostolilor slăvitele perfecţiuni, slujiri, funcţii, haruri şi plinătăţi ale Domnului Isus.
Pagini Crestine, Venirea Duhului Adevarului,Pagini Crestine, Venirea Duhului Adevarului,Pagini Crestine, Venirea Duhului Adevarului,Pagini Crestine, Venirea Duhului Adevarului,Pagini Crestine, Venirea Duhului Adevarului,Pagini Crestine, Venirea Duhului Adevarului,Pagini Crestine, Venirea Duhului Adevarului,Pagini Crestine, Venirea Duhului Adevarului