Epistola catre Romani
„Catedrala credinţei creştine“ – Frédéric Godet
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
I. Locul unic pe care îl ocupă cartea aceasta în cadrul Canonului
Romani a ocupat dintotdeauna locul de frunte ce i se cuvine, la începutul scrisorilor lui Pavel. Întrucât Faptele Apostolilor se încheie cu sosirea lui Pavel la Roma, e logic ca secţiunea Epistolelor din Noul Testament să înceapă cu scrisoarea apostolului către biserica de la Roma, redactată înainte ca el să-i fi putut vizita pe creştinii de acolo. În plus, Romani este, din punct de vedere teologic, cea mai importantă carte din Noul Testament, constituind cel mai apropiat model de prezentare sistematică a teologiei creştine pe care îl găsim în cuvântul lui Dumnezeu.
Istoria a confirmat influenţa covârşitoare a cărţii Romani în rândul celorlalte cărţi ale Bibliei. Astfel, Augustin a fost convertit pe când citea Romani 13:13 şi 14 (în anul 380 d. Cr.). Reforma Protestantă a fost lansată când Martin Luther a înţeles, în cele din urmă, sensul neprihănirii lui Dumnezeu şi faptul că „cel drept va trăi prin credinţă“ (1517).
John Wesley a primit siguranţa mântuirii ascultând lectura prefeţei la comentariul scris de Luther asupra cărţii Romani, pe când frecventa serviciile unei biserici moraviene, ce se ţineau într-o casă particulară de pe strada Aldersgate din Londra (1738).
John Calvin a scris: „Când cineva a ajuns să înţeleagă această epistolă, a dobândit o cale de înţelegere a întregii Scripturi“.
II. Autorul
Ereticii şi chiar criticii negativişti de orientare radicală de data aceasta sunt de acord cu poziţia ortodoxă universală, potrivit căreia autorul cărţii Romani a fost apostolul Neamurilor. De fapt, ereticul Marcion este primul scriitor cunoscut care îl pomeneşte concret pe Pavel ca autor al epistolei către Romani. Cartea este citată apoi de creştini ortodocşi cum ar fi Clement din Roma, Ignat, Iustin Martirul, Policarp, Hipolit şi Irineu. Canonul Muratorian o trece, de asemenea, în lista epistolelor scrise de Pavel.
Dovezile interne ale paternităţii lui Pavel sunt, de asemenea, foarte puternice. Teologia, vocabularul şi spiritul de care e pătrunsă epistola sunt toate indicii evidente ale stilului propriu apostolului.
Desigur, faptul că în primul verset al epistolei se afirmă că scrisoarea provine de la Pavel (1:1) nu e în măsură să-i convingă pe sceptici, dar afirmaţia e sprijinită de alte trimiteri, cum ar fi cele de la 15:15-20.
Cel mai convingător fapt în sprijinul paternităţii pauline a epistolei Romani pare să fie numărul mare de coincidenţe din ea, care se ivesc natural, fără să pară deloc „fabricate“. De pildă, aluziile la strângerea de ajutoare pentru sfinţi, apoi menţionarea lui Gaius, Erastus şi a călătoriei la Roma pe care plănuia Pavel de mult s-o efectueze – toate acestea sunt de natură să întărească paternitatea paulină asupra cărţii. Terţiu a fost secretarul care a aşternut în scris, sub dictarea lui Pavel, epistola către Romani (16:22).
III. Data
Romani a fost scrisă după 1 şi 2 Corinteni, întrucât din epistolă reiese că acele scrisori fuseseră redactate deja, fiind gata să fie remise sfinţilor nevoiaşi din Ierusalim. Referiri la Chencrea – oraşul portuar al Corintului (16:1) – precum şi alte detalii i-au convins pe majoritatea învăţaţilor că epistola către Romani a fost scrisă la Corint. Întrucât Pavel s-a aflat acolo doar trei luni (la încheierea celei de-a treia călătorii misionare), înainte de a fi fost alungat, datorită comploturilor urzite împotriva lui, suntem nevoiţi să conchidem că a redactat epistola în cursul acestei scurte şederi – ceea ce înseamnă că data apariţiei cărţii ar fi anul 56 d.Cr.
IV. Fondul şi temele abordate
Cum a ajuns creştinismul prima oară la Roma? Nu ştim precis, dar s-ar putea ca iudeii de la Roma care au fost convertiţi în ziua Cincizecimii (vezi Fapte 2:10) să fi adus cu ei vestea bună. Asta se întâmpla în anul 30 d. Cr.
Pavel nu fusese niciodată la Roma, când a scris această epistolă de la Corint, circa douăzeci şi şase de ani mai târziu. Dar el cunoştea destul de mulţi creştini de la Roma, aşa cum reiese din capitolul 16.
Creştinii din vremea aceea se mutau foarte des – fie din pricina prigoanelor, fie din nevoia de a vesti Evanghelia, fie în virtutea treburilor lor pământeşti obişnuite. Creştinii aceştia de la Roma proveneau dintre evrei şi dintre Neamuri.
Pavel a ajuns, în sfârşit, la Roma cam prin anul 60 d.Cr., dar nu în maniera în care anticipase, ci ca deţinut din pricina lui Cristos Isus.
Epistola către Romani este o carte de căpătâi a credinţei creştine, una din operele clasice ale Bibliei. Celor nemântuiţi le oferă, pe de o parte, o expunere clară a stării lor de păcătoşenie şi pierzare, iar pe de alta planul neprihănit al lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. Noii creştini iau cunoştinţă despre identificarea lor cu Cristos şi biruinţa care le stă la îndemână prin puterea Duhului Sfânt. Credincioşii maturi nu se mai satură gustând din bogăţia şi varietatea de adevăruri creştine, de ordin doctrinar, profetic şi practic, cuprinse în paginile ei.
Un mod excelent de a înţelege epistola către Romani este s-o concepem ca pe un dialog purtat între Pavel şi un polemizator anonim. Astfel, de îndată ce prezintă Pavel elementele de bază ale Evangheliei, el pare să audă toate argumentele ridicate de acest polemizator.
Apostolul răspunde apoi la fiecare din întrebările ridicate de acest oponent. Pe la sfârşitul epistolei, Pavel va fi răspuns deja la toate genurile de atitudini pe care le poate adopta omul cu privire la Evanghelia harului lui Dumnezeu.
Uneori obiecţiile ridicate de acest polemist imaginar sunt clar expuse; alteori ele se subînţeleg doar. Fie că sunt însă precizate, fie că se subînţeleg, toate obiecţiile converg asupra Evangheliei – respectiv vestea bună a harului prin credinţa în Domnul Isus Cristos, fără faptele legii.
În viziunea noastră, Romani se ocupă de unsprezece întrebări majore:
- Care este tema Scrisorii? (1:1, 9, 15, 16);
- Ce este Evanghelia? (1:1-17);
- De ce au oamenii nevoie de Evanghelie? (1:18-3:20);
- După Evanghelie, cum pot păcătoşii nelegiuiţi să fie îndreptăţiţi de către un Dumnezeu sfânt? (3:21- 31);
- Este Evanghelia în concordanţă cu Scriptura Vechiului Testament? (4:1-25);
- Care sunt beneficiile îndreptăţirii în viaţa credinciosului? (5:1-21);
- Permite sau încurajează învăţătura despre mântuirea prin har, pe baza credinţei, trăirea în păcat? (6:1-23);
- Care este relaţia creştinului cu legea? (7:1-25);
- Cum este învrednicit creştinul să trăiască o viaţă sfântă? (8:1-39);
- Prin faptul că promite mântuire atât iudeilor, cât şi Neamurilor, să însemne oare că Dumnezeu Şi-a călcat făgăduinţele făcute poporului pe care Şi l-a ales pe acest pământ – poporul evreu? (9:1– 11:36);
- Cum ar trebuie să răspundă cei ce au fost îndreptăţiţi prin har în viaţa de zi cu zi? (12:1–16:27)
O familiarizare cu aceste unsprezece întrebări şi răspunsurile pe care le reclamă ne va oferi o cunoaştere de bază a acestei importante epistole. Răspunsul la prima întrebare: „Care este tema cărţii Romani?“ este, desigur, „Evanghelia!“ Pavel nu pierde nici o clipă înainte de a sublinia această idee. De patru ori în primele şaisprezece versete el menţionează că Evanghelia este subiectul cărţii Romani (versetele 1, 9, 15, 16).
Asta ne conduce la a doua întrebare: „Ce este Evanghelia?“ Sensul termenului este vestea bună. Dar în versetele 1-17 apostolul ne oferă şase fapte esenţiale în legătură cu vestea bună:
- Dumnezeu este sursa ei (v. 1);
- Evanghelia a fost făgăduită de Scripturile profetice ale Vechiului Testament (v. 2);
- Este vestea bună privitoare la Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos (v. 3);
- Este puterea lui Dumnezeu în vederea mântuirii (v. 16);
- E destinată tuturor oamenilor, atât Neamurilor, cât şi iudeilor (v. 16);
- Are loc numai prin credinţă (v. 17).
Pagini Crestine, Epistola catre Romani,Pagini Crestine, Epistola catre Romani,Pagini Crestine, Epistola catre Romani,Pagini Crestine, Epistola catre Romani,Pagini Crestine, Epistola catre Romani,Pagini Crestine, Epistola catre Romani,Pagini Crestine, Epistola catre Romani,Pagini Crestine, Epistola catre Romani,Pagini Crestine, Epistola catre Romani
