Cum sa urmam pe Isus
Matei: 8:18-22
18. Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.
19. Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”
20. Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
21. Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu.”
22. „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.”
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Minunea refuzului uman (8:18-22)
L-am văzut pe Cristos exercitându-Şi autoritatea asupra bolii şi a demonilor. Doar când intră în contact cu bărbaţi şi femei, întâmpină El rezistenţă – aceasta fiind minunea refuzului.
8:18-20 Pe când Se pregătea Isus să traverseze Marea Galileii, de la Capernaum, până pe coasta de răsărit, a păşit în faţă un cărturar plin de încredere în el însuşi, făgăduind să-L urmeze pe Isus până la capăt. Răspunsul pe care i-l dă Domnul îl pune pe gânduri, deoarece îi cere să ia în considerare preţul unei atari acţiuni: faptul că toată viaţa va trebui să şi-o trăiască în lepădare de sine. „Vulpile au vizuini şi păsările au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde-Şi pleca capul“.
În lucrarea Sa publică El nu a avut casa Lui proprie, dar erau destule case în care El era primit ca oaspete de onoare şi putea dormi oricând. Adevărata forţă a cuvintelor Sale pare să fie de natură spirituală: lumea aceasta nu I-a putut asigura odihnă reală şi durabilă.
El avea de îndeplinit o lucrare şi nu-Şi putea permite să Se odihnească atâta timp cât aceasta rămânea neîndeplinită.Acelaşi lucru este valabil şi în cazul urmaşilor Lui: lumea aceasta nu este locul lor de odihnă – sau, cel puţin, nu ar trebui să fie!
8:21 Un alt urmaş al Său, bine intenţionat, şi-a exprimat dorinţa de a-L urma, dar avea mai întâi de rezolvat o treabă mai importantă: „Doamne, lasă-mă să mă duc mai întâi să-mi îngrop tatăl“. Dacă tatăl lui a murit deja sau nu – asta nu are importanţă. Problema consta în exprimarea unei contradicţii, în cuvintele: „Doamne… eu… mai întâi“. El s-a aşezat pe sine însuşi înaintea lui Cristos.
Deşi este absolut normal să-i faci tatălui tău o înmormântare cum se cuvine, aceasta devine o acţiune greşită atunci când chiar şi un asemenea act ocupă un loc superior chemării Mântuitorului.
8:22 Isus i-a răspuns, de fapt: „Prima ta datorie este să Mă urmezi pe Mine. Lasă-i pe cei morţi spiritual să-i îngroape pe cei morţi fizic. O persoană nemântuită e suficient de capabilă să înfăptuiască o asemenea lucrare. În ce te priveşte pe tine, consacră tot ce ai mai de preţ în viaţa ta lucrurilor nepieritoare. Nu-ţi pierde timpul cu fleacuri“.
Nu ni se spune cum au răspuns aceşti doi ucenici. Dar se poate deduce, implicaţia clară fiind că L-au părăsit pe Cristos, pentru a trăi o viaţă tihnită în această lume, îmbrăţişând lucrurile secundare.
Înainte de a-i condamna, ar trebui să ne verificăm pe noi înşine cu privire la cele două condiţii de a fi ucenic, pe care le enunţă Isus în acest pasaj.
(vezi postarea din Luca referitor la acest subiect)
Cum sa urmam pe Isus, Pagini Crestine, Cum sa urmam pe Isus, Pagini Crestine,Cum sa urmam pe Isus
