Invitația de a ne lua crucea

Invitatia de a ne lua crucea

Luca 9:23-27

23. Apoi a zis tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
24. Fiindcă oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.
25. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?
26. Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27. Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Comentariu de text

Invitaţia de a ne lua crucea (9:23-27)

9:23 După ce le-a schiţat viitorul Său propriu, Domnul i-a invitat pe ucenici să-L urmeze. Asta însemna să se lepede de ei înşişi şi să-şi ia crucea. A te lepăda de tine însuşi înseamnă a renunţa de bună voie la aşanumitul drept de a-ţi croi propriul drum în viaţă; înseamnă să nu mai alegi şi să nu mai plănuieşti tu însuţi ce vei face. Înseamnă să-L recunoşti ca Domn al tău în toate domeniile vieţii tale. A-ţi lua crucea înseamnă a alege în mod deliberat viaţa pe care a trăit-o El.

Asta presupune:

• Opoziţie din partea celor dragi.
• Ocara lumii.
• Să fii gata să-ţi uiţi familia şi casa şi pământurile şi traiul de tihnă pe care ţi l-ar putea oferi viaţa aceasta.
• Totală predare şi bizuire pe Domnul.
• Ascultare de conducerea şi călăuzirea Duhului Sfânt.
• Vestirea unui mesaj nepopular.
• Să mergi singur pe cărare.
• Să înfrunţi atacuri organizate din partea liderilor religioşi tradiţionali.
• Să suferi din pricina neprihănirii.
• Să ai parte de calomnii şi ruşine.
• Să-ţi torni viaţa ca jertfă pentru alţii.
• Să mori faţă de eul tău propriu şi faţă de lume.

Dar mai înseamnă să apuci viaţa cea adevărată! Înseamnă să găseşti cel puţin motivul existenţei noastre. Şi mai înseamnă răsplată veşnică.

Noi ne retragem instinctiv de la o viaţă de purtare a crucii. Minţile noastre nu sunt dispuse să accepte că aceasta ar putea fi voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Şi totuşi, cuvintele lui Cristos: „Dacă doreşte să vină cineva după Mine“ înseamnă că nimeni nu e scutit de aceasta şi nimeni nu e scuzat.

9:24 Tendinţa naturală este de a ne salva viaţa, printr-o existenţă uşoară, trăită pentru eul nostru propriu, ancorată într-o rutină şi dedicată obţinerii unor satisfacţii. S-ar putea să ne complacem în satisfacerea plăcerilor şi apetiturilor noastre prin trăirea unei vieţi de tihnă, de lux, confort, de trăire numai pentru clipa prezentă, vânzându-ne talentele şi tot ce avem mai scump lumii, în schimbul unor ani de falsă siguranţă. Dar prin însuşi actul acesta, noi ne pierdem viaţa, adică lăsăm să ne scape adevăratul scop al vieţii şi plăcerea profund spirituală care însoţeşte o asemenea viaţă.

Pe de altă parte, putem să ne pierdem viaţa din pricina Mântuitorului. Oamenii vor crede despre noi că suntem nebuni, dacă aruncăm în vânt ambiţiile noastre egoiste, dacă căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Dar această viaţă de renunţare este singurul trai cu adevărat autentic şi vrednic de trăit. El este însoţit de o bucurie şi o sfântă trăire fără grijă, de o satisfacţie lăuntrică profundă, care întrece orice imaginaţie.

9:25 Stând de vorbă cu cei doisprezece, Mântuitorul Şi-a dat seama că dorinţa de agonisire a bunurilor materiale ar putea fi o piedică serioasă în calea unei predări depline. Şi astfel, El a spus, de fapt: „Să presupunem că ai putea aduna tot aurul şi argintul din lumea întreagă, că ai putea poseda toate proprietăţile funciare şi averile posibile, toate acţiunile şi obligaţiunile de la bursă – cu un cuvânt, tot ce este de valoare materială – şi să presupunem că, în efortul tău febril de a agonisi toate acestea, ai pierde adevăratul scop al vieţii, la ce ţi-ar folosi toate cele adunate? Le-ai avea în stăpânire doar pentru puţin timp, după care te-ai despărţi de ele pe veci. Ar fi o cumplită nebunie să-ţi vinzi singura viaţă scurtă ce ţi s-a dat pentru câteva jucării prăfuite“.

9:26 O altă piedică în calea unei predări totale faţă de Cristos este frica de ocară, de batjocură, teama de a fi făcut de ruşine.

Este cu totul iraţional ca o creatură să se ruşineze de Creatorul ei; e de neconceput ca un păcătos să-i fie ruşine de Mântuitorul său. Şi totuşi, care din noi este fără vină la acest capitol? Domnul a recunoscut posibilitatea ca noi să ne temem de a fi ruşinaţi şi, prin urmare, ne-a avertizat solemn cu privire la acest pericol. Dacă evităm ruşinea şi ocara oamenilor, fiind creştini de formă, care se iau după cei mulţi, care merg după turmă, Fiul Omului Se va ruşina şi El de noi când va veni în slava Lui şi în slava Tatălui Său, şi în slava sfinţilor îngeri. El a subliniat slava tripartită a Venirii Lui a Doua Oară, ca şi când ar fi dorit să spună că orice ruşine şi ocară pe care le-am putea suferi pentru El acum vor fi insignifiante când Se va arăta El în glorie, iar cei ce Îl tăgăduiesc acum vor fi ruşinaţi.

9:27 Menţionarea slavei Sale în acest punct formează veriga de legătură cu ceea ce urmează. Acum Domnul prezice că unii din ucenicii care stăteau acolo aveau să vadă împărăţia lui Dumnezeu înainte de a muri. Cuvintele Sale îşi găsesc împlinirea în versetele 28-36, în cele petrecute pe Muntele Schimbării la Faţă. Ucenicii implicaţi au fost Petru, Iacov şi Ioan.
Pe Munte ei au văzut o anticipare a ceea ce va fi atunci când Domnul Isus Îşi va stabili împărăţia pe pământ.

Petru precizează acest lucru în a doua sa epistolă:

Căci v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu urmărind nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine, cu ochii noştri, măreţia Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când din slava minunată s-a auzit un glas care Îi zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea“. Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, fiind cu El pe muntele sfânt. (2 Pet. 1:16-18).

Observaţi continuitatea învăţăturilor Domnului din acest pasaj. Doar cu puţin timp înainte El anunţase că va fi în curând respins, că va suferi şi că va muri. El i-a chemat pe ucenicii Săi să-L urmeze printr-o viaţă de lepădare de sine, de suferinţă şi de jertfire. Acum El spune, de fapt: „Dar să nu uitaţi că dacă veţi suferi cu Mine, veţi şi domni cu Mine. Dincolo de cruce este gloria. Răsplata viitoare este cu mult, nespus de mult mai mare decât preţul pe care trebuie să-l plăteşti acum“.

(vezi postarea din Matei referitor la acest subiect)
Pagini Crestine,Invitatia de a ne lua crucea,Pagini Crestine,Invitatia de a ne lua crucea,Pagini Crestine,Invitatia de a ne lua crucea,Pagini Crestine,Invitatia de a ne lua crucea,Pagini Crestine,Invitatia de a ne lua crucea,Pagini Crestine,Invitatia de a ne lua crucea,Pagini Crestine,Invitatia de a ne lua crucea,Pagini Crestine,Invitatia de a ne lua crucea