Israel va fi mântuit

Israel va fi mântuit

Romani 11:25-36

Tot Israelul va fi mântuit
25. Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire până va intra numărul deplin al Neamurilor.
26. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile din Iacov.
27. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”
28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, datorită părinţilor lor.
29. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcute.
30. După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum, prin neascultarea lor, aţi primit acum îndurare,
31. tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să primească şi ei îndurare.
32. Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33. O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
34. Într-adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”
36. Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin!

Comentariu de text

11:25 În acest punct apostolul relevă că restabilirea viitoare a Israelului nu este doar o posibilitate, ci şi o certitudine. Ceea ce relevă Pavel aici constituie o taină – adică un adevăr necunoscut până acum, un adevăr ce nu putea fi cunoscut de intelectul omului, fără să fi primit ajutor din afară, dar care este acum făcut cunoscut.  Pavel îl prezintă, pentru ca credincioşii dintre Neamuri să nu se socotească singuri înţelepţi şi să nu dispreţuiască poporul Israel. Taina constă în următoarele:

O parte din Israel a căzut într-o orbire (împietrire). Deci această orbire nu a afectat întreaga naţiune Israel, ci doar segmentul celor necredincioşi. Orbirea aceasta este temporară şi va rămâ-ne în vigoare până va intra plinătatea neamurilor.

Plinătatea neamurilor se referă la momentul în care ultimul membru al bisericii va fi convertit, după care, Trupul lui Cristos fiind complet, va fi răpit la cer, adică mireasa va fi luată acasă. Trebuie făcut distincţie între plinătatea neamurilor şi vremurile Neamurilor (Luca 21:24). Plinătatea neamurilor coincide cu Răpirea, pe când „vremurile Neamurilor“ se referă la întreaga perioadă de dominaţie a Neamurilor peste iudei, începând cu captivitatea babiloneană (2 Cron. 36:1-21) şi încheindu-se odată cu revenirea lui Cristos pe pământ, ca să domnească.

11:26 Deşi orbirea judiciară a Israelului va fi îndepărtată cu ocazia Răpirii, asta nu înseamnă că tot Israelul va fi salvat imediat. Iudeii vor fi convertiţi pe tot parcursul Tribulaţiei, dar întreaga rămăşiţă nu va fi salvată decât atunci când va reveni Cristos pe pământ, ca Rege al regilor şi Domn al domnilor.

Când Pavel spune că tot Israelul va fi mântuit, el înţelege prin asta tot Israelul credincios. Segmentul necredincios al poporului Israel va fi nimicit la a Doua Venire a lui Cristos (Zah. 13:8, 9). Numai cei care vor zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului“ vor fi cruţaţi şi lăsaţi să intre în împărăţie.

La asta s-a referit Isaia când a vorbit despre un Răscumpărător care vine din Sion şi îndepărtează fărădelegea din Iacov (Is. 59.20). Observaţi că nu este vorba despre venirea lui Cristos la Betleem, ci de venirea Sa la Sion – adică a Doua Sa Venire.

11:27 Este vorba de aceeaşi perioadă de timp la care se referă şi Isaia 27:9 şi Ieremia 31:33, 34, când Dumnezeu va lua păcatele lor, pe temeiul Noului Legământ.

11:28 Prin urmare, am putea rezuma statutul actual al Israelului spunând mai întâi că în ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, spre binele vostru. Ei sunt vrăjmaşi în sensul că au fost daţi la o parte, înstrăinaţi de bunăvoinţa lui Dumnezeu, pentru ca Evanghelia să fie adusă la Neamuri. Dar asta nu e decât o jumătate a tabloului. În ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi din cauza părinţilor lor – adică Avraam, Isaac şi Iacov.

11:29 Motivul pentru care sunt încă iubiţi este faptul că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără schimbare, adică nu pot fi anulate. Dumnezeu nu îşi retrage darurile pe care le-a făcut. Odată ce a făcut El o promisiune necondiţionată, nu va reveni niciodată asupra ei. El i-a dat Israelului privilegiile speciale enumerate la 9:4, 5. El l-a chemat pe Israel să fie poporul Său pe acest pământ (Is. 48:12), despărţit de restul popoarelor, şi nimic nu va putea schimba planul Lui.

11:30 Neamurile erau odinioară un popor neascultător, neîmblânzit, dar când Israel L-a respins pe Mesia şi Evanghelia mântuirii, Dumnezeu S-a întors spre Neamuri, aducându- le îndurarea Sa.

11:31 O succesiune oarecum similară a evenimentelor va avea loc în viitor. Neascultarea Israelului va fi urmată de îndurare, când israeliţii vor fi provocaţi la gelozie prin îndurarea arătată Neamurilor. Unii susţin că evreii vor fi câştigaţi prin faptul că Neamurile îşi vor arăta îndurarea faţă de ei, dar noi ştim că nu este aşa. Restabilirea Israelului va fi efectuată prin a Doua Venire a Domnului Isus (vezi 11:26, 27).

11:32 Când citim acest verset, poate suntem ispitiţi să credem că Dumnezeu ar fi dat dovadă de un gest arbitrar, condamnându-i atât pe iudei, cât şi pe Neamuri la necredinţă şi că nu mai este nimic de făcut. Dar nu acesta este gândul ce se desprinde din versetul de faţă. Necredinţa a fost rezultatul propriilor acţiuni. Ceea ce spune versetul este că, întrucât Dumnezeu a găsit atât iudeii, cât şi Neamurile neascultătoare, i-a întemniţat şi pe unii, şi pe alţii în acea stare, pentru ca să nu poată ieşi din ea, decât în condiţiile stabilite de Dumnezeu.

Neascultarea i-a asigurat lui Dumnezeu prilejul de a Se îndura de toţi, şi de iudei, şi de Neamuri. Nu se sugerează aici ideea unei mântuiri universale. Dumnezeu Şi-a arătat îndurarea faţă de Neamuri şi Îşi va arăta îndurarea şi faţă de iudei, dar asta nu înseamnă că absolut toţi vor fi mântuiţi. Avem aici o îndurare care se distribuie de-a lungul unor linii naţionale, după cum arată George Williams:

După ce Dumnezeu a pus la încercare atât poporul evreu, cât şi celelalte naţiuni (Neamurile), şi a constatat că şi unii, şi alţii au căzut la probă, El i-a închis în necredinţă, pentru ca, deşi s-a văzut că nu au nici un merit şi au ratat toate pretenţiile sau drepturile pe care le-ar fi putut avea asupra bunăvoinţei divine, prin bogăţiile nepătrunse ale harului Său, El să se poată îndura de ei toţi.

11:33 Această doxologie de încheiere face o recapitulare a întregului conţinut al epistolei până în acest punct şi al minunatelor adevăruri divine ce au fost derulate. Pavel a expus planul minunat al mântuirii, prin care un Dumnezeu drept poate să-i salveze pe păcătoşii nelegiuiţi, fără ca prin aceasta să-Şi ştirbească justiţia Sa. El a arătat că lucrarea lui Cristos I-a adus lui Dumnezeu mai multă slavă, iar oamenilor mai multe binecuvântări decât a pierdut Adam prin păcatul său.

El a explicat apoi că harul produce o viaţă de sfinţenie, lucru pe care nu l-ar putea realiza niciodată legea. Apoi el a urmărit în retrospectivă planul neîntrerupt al lui Dumnezeu, de la cunoştinţa Sa mai dinainte până la glorificarea finală. El a expus doctrina alegerii suverane şi doctrina intrinsec legată de aceasta a responsabilităţii omului. Apoi a urmărit justiţia şi armonia modului lui Dumnezeu de a trata cu Israelul şi cu naţiunile, potrivit unor dispensaţii. Şi astfel, după toate acestea, nimic nu poate fi mai natural decât ca apostolul să izbucnească în strigăte de laudă şi închinare la adresa lui Dumnezeu.

O, adâncul bogăţiilor înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Bogăţiile lui Dumnezeu! El este bogat în îndurare, iubire, har, credincioşie, putere şi bunătate. Înţelepciunea lui Dumnezeu! Înţelepciunea lui Dumnezeu este infinită, de nepătruns, incomparabilă şi invincibilă.

Cunoştinţa lui Dumnezeu! „Dumnezeu este atotştiitor“, scrie Arthur W. Pink. „El cunoaşte totul. Totul este posibil, totul este actual la El. Toate evenimentele, toate creaturile, din trecut, din prezent şi din viitor“.

Hotărârile Sale sunt de nepătruns: adică sunt prea profunde pentru a putea fi înţelese de mintea omului muritor. Căile Sale în care a aranjat creaţia, istoria, răscumpărarea şi providenţa depăşesc puterea noastră de înţelegere.

11:34 Nici o fiinţă creată nu poate cunoaşte gândul [mintea] Domnului, decât în măsura în care binevoieşte Dumnezeu să dezvăluie acest gând. Dar chiar şi atunci noi vedem ca într-o oglindă aburită (1 Cor. 13:12). Nimeni nu posedă calificarea de a-I da sfaturi lui Dumnezeu. El nu are nevoie de sfatul nostru, care, oricum, nu I-ar fi de nici un folos (vezi Is. 40:13).

11:35 Nimeni nu a putut vreodată să-L facă pe Dumnezeu dator lui (vezi Iov 41:11). Ce dar din partea noastră ar putea să-L pună vreodată pe Cel Etern în postura în care să trebuiască să ne plătească?

11:36 Cel Atotputernic este suficient Sieşi. El este sursa oricărui lucru bun, El este Agentul activ ce susţine şi controlează universul, El fiind Scopul pentru care a fost creat orice lucru – totul a fost conceput pentru a-I aduce Lui slavă. Aşa să fie!

A Lui să fie slava în veci! Amin