Simeon Îl vede pe Mesia

Simeon Il vede pe Mesia

Luca 2:25-39

25. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el.
26. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Cristosul Domnului.
27. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Și, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28. Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29. „Acum, eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31. pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32. lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”
33. Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34. Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
35. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
36. Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37. Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38. A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.
39. După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

Comentariu de text

Simeon ajunge să-L vadă pe Mesia (2:25-35)

2:25, 26 Simeon aparţinea rămăşiţei evlavioase de evrei care aşteptau venirea lui Mesia. Lui i s-a revelat de către Duhul Sfânt că nu va muri până nu va vedea pe Cristosul (sau Unsul) Domnului. „Secretul Domnului este cu cei care se tem de El“ (Ps. 25:14). Celor care umblă în părtăşie tăcută, contemplativă cu Dumnezeu El le oferă o tainică împărtăşire a cunoştinţei divine.

2:27, 28 Simeon a intrat în templu exact în ziua în care părinţii lui Isus L-au prezentat lui Dumnezeu. Simeon a fost instruit în chip supranatural cu privire la faptul că acest Copil era Mesia cel Făgăduit. Luându-L pe Isus în braţe, el a rostit memorabila cântare cunoscută astăzi sub denumirea de „Nunc Dimittis“ (Acum eliberează, în pace… pe robul tău…).

2:29-32 Esenţa cântării este următoarea: Doamne, acum Tu mă laşi să plec în pace, căci am văzut mântuirea Ta în Persoana acestui Copil, Răscumpărătorul promis, aşa cum mi-ai făgăduit. Tu L-ai rânduit să aducă mântuire tuturor claselor de oameni. El va fi o lumină care va aduce revelaţie Neamurilor (Prima Sa Venire) şi va străluci în slavă asupra poporului Tău Israel (A Doua Sa Venire). Simeon era pregătit acum să moară, după ce Îl întâlnise pe Domnul Isus. Boldul morţii a fost îndepărtat.

2:33 Luca păzeşte cu străşnicie doctrina Naşterii din Fecioară, cu formularea aceasta precisă: Iosif şi mama Lui, formulă păstrată de versiunea King James, pe baza majorităţii manuscriselor.

2:34, 35 După această izbucnire iniţială de slavă la adresa lui Dumnezeu, pentru Mesia, Simeon i-a binecuvântat pe părinţi, rostind apoi cuvinte profetice Mariei. Profeţia e compusă din patru părţi:

1. Pruncul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel. Cei aroganţi, nepocăiţi şi necredincioşi vor cădea şi vor fi pedepsiţi. Cei care se smeresc, se pocăiesc de păcatele lor şi-L primesc pe Isus se vor ridica şi vor fi binecuvântaţi.
2. Pruncul era destinat să fie un semn care va stârni împotrivire. Persoana lui Cristos urma să fie învăluită într-o semnificaţie specială. Însăşi prezenţa Sa pe pământ era o dovadă puternică de mustrare împotriva păcatului şi a nelegiuirii, provocând astfel profundă animozitate în inima omenească.
3. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie… Simeon prezicea prin aceste cuvinte durerea cumplită care avea să inunde inima Mariei, când avea să-şi vadă Fiul răstignit (Ioan 19:25).
4. …ca să se descopere gândurile multor inimi. Modul în care reacţionează cineva faţă de Mântuitorul este un indiciu al motivaţiilor şi afecţiunilor sale lăuntrice.

Astfel, cântarea lui Simeon include ideile de: piatră de încercare, piatră de poticnire, trambulină de lansare şi sabie.

Profetesa Ana (2:36-39)

2:36, 37 Profetesa Ana făcea parte, ca şi Simeon, din rămăşiţa credincioasă a lui Israel, care aştepta venirea lui Mesia. Ea provenea din seminţia lui Aşer (care înseamnă fericit, binecuvântat), unul din cele zece triburi duse în captivitate de asirieni în anul 721 î.Cr. Ana trebuie să fi avut peste o sută de ani, deoarece fusese căsătorită timp de şapte ani, apoi a rămas văduvă timp de optzeci şi patru de ani.

Ca profetesă, negreşit ea va fi primit revelaţii divine, slujind de purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. Ea îşi îndeplinea cu credincioşie serviciile publice de la templu, închinându-se cu posturi şi cu cereri, zi şi noapte. Vârsta ei înaintată nu a împiedicat-o să-L slujească pe Domnul.

2:38 Pe când Isus era prezentat Domnului, în timp ce Simeon îi vorbea Mariei, Ana s-a apropiat de micul grup. Ea a început să-L laude pe Dumnezeu pentru Răscumpărătorul promis, după care le-a vorbit despre Isus credincioşilor din Ierusalim, care aşteptau mântuirea.

2:39 După ce Iosif şi Maria şi-au împlinit ritualurile de purificare şi dedicare, ei s-au întors în Galileea, în oraşul lor, Nazaret. Luca nu menţionează vizita magilor sau fuga în Egipt.
Pagini Crestine,Simeon Il vede pe Mesia,Pagini Crestine,Simeon Il vede pe Mesia,Pagini Crestine,Simeon Il vede pe Mesia,Pagini Crestine,Simeon Il vede pe Mesia,Pagini Crestine,Simeon Il vede pe Mesia,Pagini Crestine,Simeon Il vede pe Mesia,Pagini Crestine,Simeon Il vede pe Mesia,Pagini Crestine,Simeon Il vede pe Mesia