Creștinul izbăvit de lege

Creștinul izbăvit de lege

Romani 7:1-6

1. Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea -, că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el?
2. Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.
3. Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită cu altul, se va chema adulteră; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este adulteră dacă se mărită cu altul.
4. Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să-I aducem rod lui Dumnezeu.
5. Căci, când trăiam în firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
6. Dar acum, am fost eliberaţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un Duh nou, iar nu după vechea slovă.

Comentariu de text

Locul legii în viaţa credinciosului

Apostolul anticipează acum o întrebare care se va ivi neapărat: Care este relaţia creştinului faţă de lege?

Poate că Pavel i-a avut în vedere pe credincioşii evrei, când a răspuns la această întrebare, întrucât legea a fost dată Israelului, dar principiile ei se aplică în aceeaşi măsură şi la credincioşii dintre Neamuri care, fiind nechibzuiţi, doresc să se posteze din nou sub stăpânirea legii în viaţa lor, după ce au fost odată îndreptăţiţi.

În capitolul 6 am văzut că moartea a pus capăt tiraniei naturii păcatului în viaţa copilului lui Dumnezeu. Acum vom vedea că moartea pune, de asemenea, capăt stăpânirii legii, asupra celor care se aflau odinioară sub controlul ei.

7:1 Versetul acesta are legătură cu 6:14:

„Voi nu sunteţi sub lege, ci sub har“. Legătura este aceasta: „Voi trebuie să ştiţi că nu sunteţi sub lege – sau nu cumva sunteţi ignoranţi cu privire la faptul că legea are stăpânire asupra unui om numai atâta timp cât acesta este în viaţă?“ Pavel le vorbeşte unora care erau fami- liarizaţi cu principiile fundamentale ale legii, care trebuiau deci să ştie că legea nu are ce să-i spună unui om mort.

7:2 Pentru a ilustra acest principiu, Pavel arată cum dizolvă moartea contractul căsniciei. O femeie este legată, prin legea căsniciei, de soţul ei, atâta timp cât trăieşte acesta. Dar când moare soţul ei, ea este eliberată de legea căsniciei.

7:3 Dacă o femeie se căsătoreşte cu un alt bărbat, câtă vreme trăieşte soţul ei, ea se face vinovată de adulter. Dar dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească din nou, fără nici o umbră de vinovăţie sau gând că ar comite ceva greşit.

7:4 Aplicând ilustraţia aceasta, nu este bine să fim prea rigizi, încercând să aplicăm fiecare amănunt. De pildă, nici soţul, nici soţia nu reprezintă legea. Ideea ilustraţiei este că după cum moartea dizolvă relaţia căsniciei, tot aşa moartea credinciosului cu Cristos a dizolvat jurisdicţia legii asupra lui.

Observaţi că Pavel nu spune că legea este moartă. Legea continuă să aibă o lucrare valabilă, în producerea acelei convingeri şi mustrări faţă de păcat. Apoi nu uitaţi că pronumele personal „noi“ din acest pasaj se referă la cei ce erau iudei, înainte de a fi venit la Cristos.

Noi am fost făcuţi morţi faţă de lege, prin trupul lui Cristos – trupul din acest context fiind o referire la Trupul Său pe care L-a dat El la moarte. Noi nu mai suntem legaţi de lege, ci acum noi suntem legaţi de Cristos cel Înviat. O căsnicie a fost dizolvată prin moarte şi s-a întemeiat o nouă căsnicie. Şi acum, după ce am fost eliberaţi de lege, putem să-I aducem roadă lui Dumnezeu.

7:5 Referirea la roadă ne aduce aminte de roadele pe care le aduceam pe când eram în fire. Expresia în fire nu înseamnă „în trup“. În fire descrie aici starea noastră înainte de a fi fost mântuiţi. Pe vremea aceea, firea era baza stării noastre înaintea lui Dumnezeu. Noi ne bizuiam pe ceea ce eram sau pe ce puteam face, pentru a câştiga favoarea lui Dumnezeu. În fire este o stare diametral opusă lui: „în Cristos“.

Anterior convertirii noastre, noi eram dominaţi de patimile păcătoase, care erau zgândărite de lege. Nu se spune că legea le genera, ci doar că, prin însuşi faptul că le pomenea şi apoi le interzicea, legea trezea în noi dorinţa puternică de a le săvârşi!

Aceste patimi păcătoase şi-au găsit expresia în mădularele noastre fizice, şi atunci când cedam ispitei, făceam roade care duceau la moarte. În alte locuri din Scriptură apostolul numeşte roada aceasta „faptele firii“: „adulterul, curvia, necurăţia, lascivitatea, idolatria, vrăjitoria, ura, spiritul de ceartă, geloziile, izbucnirile de mânie, ambiţiile egoiste, disensiunile, ereziile, invidia, uciderile, beţia, chefurile“ (Gal. 5:19-21).

7:6 Printre numeroasele lucruri minunate care se întâmplă atunci când suntem convertiţi este şi faptul că suntem izbăviţi de lege. Aceasta este urmarea faptului că am murit cu Cristos. Întrucât El a murit în calitate de Reprezentant al nostru, şi noi am murit împreună cu El. În moartea Sa El a împlinit toate pretenţiile legii, plătind preţul integral al groaznicei pedepse. Prin urmare, acum suntem liberi de lege şi de blestemul ei inevitabil. Nu mai putem fi condamnaţi de două ori pentru aceeaşi infracţiune.

 Noi suntem eliberaţi acum ca să slujim în noutatea Duhului şi nu în vechimea literei. Slujirea noastră este motivată de dragoste, nu de frică. Este o slujire izvorâtă din libertate, nu din robie. Nu se mai pune problema de a ne ţine cu minuţiozitate de detaliile unor ritualuri sau ceremonii, ci de a ne turna pe noi înşine cu toată bucuria pentru slava lui Dumnezeu şi binecuvântarea altora.