Mormântul gol

Mormantul gol

Ioan 20:1-10

1. În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
2. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.”
3. Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.
4. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
5. S-a aplecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.
6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.
7. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.
8. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.
9. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.
10. Apoi ucenicii s-au întors acasă.

Comentariu de text

Mormântul gol (20:1-10)

20:1 Prima zi a săptămânii era duminica. Maria Magdalena s-a dus la mormânt înainte de zorii zilei. Probabil mormântul era o mică încăpere săpată în stâncă, pe versantul unui deal. Piatra avea negreşit forma unei monede, fiind rotundă şi plană. Ea glisa pe un jgheab de-a lungul intrării în mormânt, ca o uşă ce se închidea şi se deschidea. Când a ajuns Maria acolo, piatra fusese înlăturată deja. Aşa cum aflăm de la Matei 28, lucrul acesta se petrecuse după învierea lui Cristos.

20:2 Imediat Maria a alergat la Petru şi la Ioan, anunţând cu răsuflarea întretăiată că cineva a luat trupul Domnului din mormânt. Ea nu a spus cine a făcut asta, deoarece nu ştia. Sunt demne de remarcat credincioşia şi devotamentul femeilor la răstignirea şi învierea Domnului nostru. Ucenicii Îl dăduseră uitării pe Domnul, fugind. Dar femeile au rămas, fără să ţină seama de pericolul la care se expuneau. Sunt gesturi încărcate de sens.

20:3, 4 Este greu să ne imaginăm ce credeau Petru şi Ioan, când au ieşit în grabă din cetate, îndreptându-se spre grădina de lângă Calvar. Ioan era probabil mai tânăr decât Petru şi astfel a ajuns primul la mormânt.

20:5 E probabil că mormântul avea o intrare situată în partea de jos, pentru care trebuia să te apleci ca să intri în el sau să priveşti înăuntru. Ioan a văzut fâşiile de pânză jos. Erau ele desfăcute de pe trup, sau se găseau în aceeaşi poziţie în care fuseseră înfăşurate în jurul trupului? Suntem de părere că varianta din urmă este cea valabilă. Dar n-a intrat în mormânt.

20:6, 7 Între timp a sosit şi Petru şi a intrat în mormânt, fără nici o ezitare. Există ceva în impulsivitatea lui Petru care ne face să ne identificăm cu el. Şi el a văzut fâşiile de in, lăsate jos, dar trupul Mântuitorului nu se afla acolo.

Amănuntul despre ştergar a fost adăugat pentru a arăta că plecarea Domnului s-a făcut în ordine şi fără grabă. Dacă cineva ar fi furat trupul, nu s-ar fi oprit să împăturească ştergarul!

20:8 Ioan a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile şi ştergarul frumos împăturite. Dar când se spune că a văzut şi a crezut, asta înseamnă mai mult decât vederea fizică. Înseamnă că a înţeles. Înaintea lui erau dovezile învierii lui Cristos, care exprimau ceea ce s-a întâmplat. Şi astfel el a crezut.

20:9 Până acum, ucenicii nu au înţeles Scripturile Vechiului Testament, care spuneau că Mesia trebuie să învie din morţi. Domnul Isus Însuşi le-a spus de repetate ori, dar ei tot n-au priceput. Ioan a fost primul care a înţeles.

20:10 Atunci ucenicii s-au întors în casa în care stăteau – probabil în Ierusalim. Negreşit ei au conchis că nu mai are nici un rost să aştepte la mormânt, ci mai bine ar fi să se ducă la ceilalţi ucenici şi să le spună ce au aflat.

(vezi postări asemănăoare: Învierea lui Isus, Învierea Domnului Isus)
Pagini Crestine, Mormantul gol,Pagini Crestine, Mormantul gol,Pagini Crestine, Mormantul gol,Pagini Crestine, Mormantul gol,Pagini Crestine, Mormantul gol,Pagini Crestine, Mormantul gol