Vindecarea omului bolnav de dropică
Luca 14:1-14
1. Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau.
2. Şi înaintea Lui era un om bolnav de ascită.
3. Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”
4. Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Pe urmă le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”
6. Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste cuvinte.
7. Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:
8. „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine;
9. şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: „Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10. Ci, când eşti poftit, du-te şi aşază-te pe locul cel mai de pe urmă; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus.” Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
11. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.”
12. A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe infirmi, pe şchiopi, pe orbi.
14. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Vindecarea omului bolnav de dropică (14:1-6)
14:1-3 În ziua de sabat, un fruntaş al fariseilor L-a invitat pe Domnul la masă, la el acasă. Nu a fost un gest sincer de ospitalitate, ci mai degrabă o încercare din partea liderilor religioşi de a-I găsi vină Fiului lui Dumnezeu.
Isus a văzut acolo un om bolnav de dropică, adică umflarea cauzată de acumularea apei în ţesuturi. Fără îndoială, Mântuitorul a citit gândurile criticilor Săi, căci i-a întrebat dacă este drept să vindeci în ziua de sabat.
14:4-6 Oricât ar fi dorit ei să spună că nu este, nu şi-ar fi putut susţine un asemenea argument, drept care au tăcut. Prin urmare, Isus l-a vindecat pe om şi i-a dat drumul să plece. Pentru El aceasta era o lucrare de milostenie. Or, dragostea divină nu-şi încetează niciodată activităţile, nici chiar în ziua de sabat (Ioan 5:17).
Îndreptându-Se spre iudei, El le-a reamintit că dacă unul din animalele lor ar cădea într-o groapă, ei l-ar scoate negreşit în ziua de sabat, căci ar fi în interesul lor s-o facă. Dar în cazul unui om, deci aproapele lor – ei bine, pentru acesta nu mai aveau nici o înţelegere, fiind gata să-L condamne pe Domnul Isus pentru că i-a venit în ajutor. Deşi nu au putut răspunde la raţionamentul Mântuitorului, e limpede că s-au înverşunat şi mai mult împotriva Lui.
Parabola oaspetelui ambiţios (14:7-11)
Intrând în casa fariseului, Domnul a observat, probabil, cum oaspeţii încercau să ocupe locurile cele mai bune la masă, căutând poziţia care să le confere maximă onoare şi vizibilitate. Faptul că şi El era oaspete la această masă nu L-a împiedicat să spună ce a avut de spus, cu toată francheţea şi neprihănirea.
El i-a avertizat astfel împotriva acestei forme de goană după glorie personală, spunându-le că atunci când sunt invitaţi la masă, s-ar cuveni să ocupe mai degrabă un loc umil, decât unul proeminent. Asta şi pentru faptul că atunci când căutăm să ne asigurăm un loc important s-ar putea să fim, ulterior, făcuţi de ruşine, spunându-ni-se să ocupăm un loc inferior. Dar dacă ne smerim cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, în mod sigur ne vom deplasa doar într-o singură direcţie: în sus.
Isus ne-a învăţat că este mai bine să fii avansat la o poziţie de onoare, decât să cauţi tu singur s-o dobândeşti, pentru ca mai târziu să fii obligat să renunţi la ea. Domnul Însuşi este Pilda vie a renunţării de sine (Fil. 2:5-8). El S-a smerit pe Sine şi Dumnezeu L-a înălţat. Oricine se înalţă va fi smerit de Dumnezeu.
Lista de musafiri pe care o onorează Dumnezeu (14:12-14)
De bună seamă, fruntaşul fariseu invitase persoanele cu vază din partea locului la acest dineu – fapt care nu-I scapă Domnului Isus. El a observat că reprezentanţii oamenilor de rând din comunitate au fost excluşi de la acest ospăţ. Prin urmare, El a profitat de acest prilej pentru a enunţa unul dintre cele mai nobile principii creştine: faptul că trebuie să-i iubim pe cei lipsiţi de calităţi, pe cei care nu ne pot răsplăti binele ce li-l facem. De obicei, oamenii îşi invită prietenii, rudele şi vecinii bogaţi, animaţi întotdeauna de speranţa că vor fi răsplătiţi cum se cuvine pentru această faptă.
Nu este nevoie să posezi viaţa divină pentru a proceda în acest fel. Dar numai cei stăpâniţi de viaţa supranaturală vor putea fi mărinimoşi cu cei săraci, schilozi, şchiopi şi orbi. Dumnezeu a rezervat o răsplată aparte pentru cei ce îşi arată bunăvoinţa şi mila pentru aceste categorii de oameni.
Deşi aceşti musafiri nu pot să ne răsplătească, Dumnezeu Însuşi a promis că ne va răsplăti la învierea celor drepţi, care mai este cunoscută în Scriptură şi sub denumirea de „prima înviere“ şi implică învierea tuturor credincioşilor adevăraţi. Ea va avea loc la Răpire şi, credem noi, din nou la sfârşitul Perioadei Tribulaţiei (Marii Strâmtorări). Cu alte cuvinte, prima înviere nu este un eveniment unitar, ci se petrece în etape.
Pagini Crestine,Vindecarea omului bolnav de dropică,Pagini Crestine,Vindecarea omului bolnav de dropică,Pagini Crestine,Vindecarea omului bolnav de dropică,Pagini Crestine,Vindecarea omului bolnav de dropică,Pagini Crestine,Vindecarea omului bolnav de dropică,Pagini Crestine,Vindecarea omului bolnav de dropică,Pagini Crestine,Vindecarea omului bolnav de dropică,Pagini Crestine,Vindecarea omului bolnav de dropică