Cine este vrednic de Mine

Cine este vrednic de Mine

Matei 10:34-42

34. Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa.
36. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.
37. Cine-și iubeşte tatăl ori mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine-și iubeşte fiul ori fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
39. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
40. Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41. Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
42. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia dintre aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

Comentariu de text

Nu am venit să aduc pacea, ci sabia (10:34-39)

10:34 Cuvintele Domnului nostru trebuie înţelese la modul figurat, în contextul în care rezultatele vizibile ale venirii Sale sunt prezentate ca scop aparent al venirii Sale. El spune că nu a venit să aducă pacea, ci sabia. De fapt, El a venit să aducă pacea (Ef. 2:14-17); El a venit pentru ca lumea să poată fi mântuită prin El (Ioan 3:17).

10:35-37 Dar ideea care se desprinde de aici este că ori de câte ori persoane individuale au devenit urmaşi ai Săi, familiile lor s-au întors împotriva lor. Un tată convertit va întâmpina opoziţie din partea fiului său necredincios, o mamă creştină va avea împotrivire din partea unei fiice nenăscute din nou.

Astfel, adesea trebuie făcută o alegere între Cristos şi familia cuiva. Nu trebuie să permitem nici unui fel de legături de sânge să ne abată, ca ucenici ai Domnului, de la loialitatea totală pe care I-o datorăm. Mântuitorul trebuie să fie mai presus de tatăl, mama, fiul sau fiica cuiva.

Unul din preţurile uceniciei este faptul că va trebui să suferim tensiuni, certuri şi chiar înstrăinarea de propria noastră familie. Această ostilitate este adesea mai cruntă decât cea pe care o întâmpinăm în alte domenii ale vieţii.

10:38 Dar mai e un lucru şi mai periculos care-I poate răpi lui Cristos locul ce I se cuvine: iubirea propriei noastre vieţi. De aceea, Isus a adăugat: „Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine“.

Desigur, crucea era un mod de executare a oamenilor. A-ţi lua crucea şi a-L urma pe Cristos înseamnă a trăi într-o manieră atât de consacrată pentru El, încât până şi moartea însăşi nu mai este un preţ prea mare de plătit pentru El.

Nu tuturor ucenicilor li se cere să-şi dea viaţa pentru Domnul, dar toţi sunt chemaţi să-L preţuiască atât de mult, încât să nu ţină la viaţa lor.

10:39 Dragostea pentru Cristos trebuie să pună stăpânire pe instinctul de autoconservare. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Există ispita de a ţine din răsputeri la viaţa noastră, făcând totul pentru a evita durerile şi pierderile inerente unei vieţi de totală predare. Dar aceasta ar fi cea mai mare risipă a vieţii – să o petreci în satisfacerea dorinţelor eului.

Cea mai bună întrebuinţare pe care am putea-o da vieţii noastre este de a o petrece în slujba lui Cristos. Persoana care îşi pierde viaţa în consacrare faţă de El o va câştiga şi o va găsi în toată plinătatea ei adevărată.

Un pahar de apă rece (10:40-42)

10:40 Nu toţi oamenii aveau să respingă mesajul ucenicilor. Unii aveau să vadă în ei pe reprezentanţii lui Mesia, primindu-i cu căldură. Ucenicii aveau mijloace limitate de a răsplăti această omenie, dar nu trebuiau să se îngrijoreze pentru asta. Orice lucru făcut pentru ucenici le era socotit oamenilor ca săvârşit chiar pentru Domnul, răsplata corespunzătoare.

A primi un ucenic al lui Cristos echivala cu a-L primi pe Cristos Însuşi, iar a-L primi pe El era la fel cu a-L primi pe Tatăl care L-a trimis, întrucât cel trimis îl reprezintă pe ce-l ce l-a trimis. A-l primi pe un ambasador, reprezentând guvernul care l-a trimis şi însărcinat să-l reprezinte, înseamnă a beneficia de relaţii diplomatice cu ţara respectivă.

10:41 Oricine îl primeşte pe un proroc, în numele prorocului, va primi răsplata unui proroc.

A. T. Pierson comentează pe marginea acestui verset următoarele:

Iudeii considerau răsplata prorocilor drept cea mai mare, deoarece, deşi regii domneau în numele Domnului şi preoţii slujeau în numele Domnului, prorocul venea din partea Domnului, învăţându-l atât pe preot, cât şi pe rege. Cristos spune că dacă nu faci altceva decât să-l primeşti pe un proroc în calitatea sa de proroc, vei primi aceeaşi răsplată de care are parte prorocul, dacă îl ajuţi pe acesta.

Când veţi fi din nou înclinaţi să criticaţi un vorbitor, gândiţi-vă la acest lucru! Dacă îl veţi ajuta să vorbească pentru Dumnezeu, îl veţi încuraja, veţi avea parte de răsplata lui. Dimpotrivă, dacă îi veţi îngreuna slujba, vă veţi pierde răsplata.

Mare lucru este să-l ajuţi pe cel care se străduieşte să facă binele. Nu judecaţi îmbrăcămintea lui, atitudinea sa, manierele sau vocea sa, ci priviţi dincolo de toate acestea şi spuneţi: „Nu cumva acesta e mesajul pe care mi-l transmite Dumnezeu mie? Oare nu este acesta un profet al lui Dumnezeu pentru sufletul meu?“

Dacă este, atunci primiţi-l, preamăriţi cuvântul şi lucrarea lui şi veţi obţine o parte din răsplata sa. Cine primeşte un om neprihănit, din pricina faptului că acesta este neprihănit, va primi răsplata omului neprihănit. Cei care îi judecă pe alţii după înfăţişarea lor atrăgătoare sau bogăţia materială nu îşi dau seama că, în realitate, adevărata valoare morală e îmbrăcată adesea într-o haină foarte umilă. Modul în care îl va trata cineva pe cel mai nepretenţios ucenic va fi exact tratamentul pe care I-l va aplica chiar Domnului.

10:42 Nici un act de bunătate arătat unui adept al lui Isus nu va rămâne neobservat. Chiar şi un pahar de apă rece va fi amplu răsplătit, dacă este dăruit unui ucenic, din pricina faptului că acesta este un adept al Domnului.

Astfel Domnul îşi încheie seria de instrucţiuni speciale date celor doisprezece investindu-i cu demnitate regală. Este adevărat că ei vor avea parte de împotrivire, vor fi respinşi, arestaţi, judecaţi, întemniţaţi şi poate chiar omorâţi.

Dar ucenicii nu trebuiau să uite niciodată că sunt reprezentanţii Regelui şi că aveau privilegiul slăvit de a vorbi şi acţiona în numele Lui.
Pagini Crestine,Cine este vrednic de Mine,Pagini Crestine,Cine este vrednic de Mine,Pagini Crestine,Cine este vrednic de Mine,Pagini Crestine,Cine este vrednic de Mine,Pagini Crestine,Cine este vrednic de Mine,Pagini Crestine,Cine este vrednic de Mine,Pagini Crestine,Cine este vrednic de Mine