Nu vă îngrijorați

Nu va ingrijorati

Matei 6:25-34

25. De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26. Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înalțimea lui?
28. Și, de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes;
29. totuși, vă spun, că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
30. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?
31. Nu vă îngrijorați dar, zicând: “Ce vom mânca?”, sau “Ce vom bea?”, sau  “Cu ce ne vom îmbrăca?”
32. Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.
33. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
34. Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

Comentariu de text

6:25 În fragmentul acesta Isus țintește în tendința noastră de a ne concentra viața în jurul alimentelor și îmbrăcăminții, pierzând astfel sensul adevărat al vieții. Problema pe care ne-o punem, de cele mai multe ori, nu este atât de mult ce mâncăm sau cu ce ne îmbrăcăm astăzi, ci ce vom mânca sau cu ce ne vom îmbrăca peste zece, douazeci sau treizeci de ani.

Dar aceste griji cu privire la viitor constitue un păcat, deoarece ele neagă dragostea, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu. Ele neagă dragostea lui Dumnezeu, presupunând ca lui nu i-ar păsa de noi. Ele neagă înțelepciunea lui Dumnezeu, presupunând ca El nu ar ști ce face. Și mai neagă puterea lui Dumnezeu, presupunând că nu ar fi în stare să împlinească nevoile noastre.

Acest gen de îngrijorare ne face să ne cheltuim cele mai multe energii preocupați de o singură problemă: aceea de a ne asigura că vom avea din ce trăi. Și, până să ne dezmeticim, constatăm că ni s-a dus viața și am pierdut scopul central pentru care am fost creați.

Când Dumnezeu ne-a creat după chipul Lui, El nu a avut în vedere ca după aceea noi să nu avem o altă preocupare mai înaltă în viață decât aceea de a ne îngrijora cu privire la ce vom mânca! Noi am fost lăsați să trăim pe pământ pentru ca să iubim, să ne închinăm și să-L slujim pe El și să-I reprezentăm interesele. Trupul nostru nostru a fost rânduit de El ca să ne fie slujitor nu stăpân!

6:26 Păsările cerului ilustrează grija lui Dumneeu pentru creaturile Sale. Ele ne propovăduiesc faptul că este inutil să ne îngrijorăm. Ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și totuși Dumnezeu le hrănește. Or, întrucât în sistemul ierarhic al creației lui Dumnezeu, noi suntem cu mult mai de preț decât păsările, înseamnă că, negreșit, ne putem aștepta ca Dumnezeu să aibă grijă de nevoile noastre.

Trebuie să subliniem însă că acest text nu trebuie să ne conducă la concluzia că nu ar mai fi necesar să muncim, pentru a ne asigura cele necesare traiului. Pavel ne amintește că dacă nu muncește cineva, nici să nu mănânce! (2 Tes. 3v10). După cum nu trebuie să conchidem că fermierul nu mai are trebuință să semene, să culeagă și să secere. Toate aceste activități sunt o parte necesară din grija Sa pentru noi, din procesul asigurării celor necesare traiului nostru actual.

Ceea ce interzice Isus aici este acțiunea de înmulțire a hambarelor, în ăncercarea de a ne asigura o siguranță a zilei de mâine, independent de Dumnezeu (practică condamnată de El in istoria fermierului bogat din Luca 12 v16-21). În lucrarea Daily Notes of the Scripture Union (Note zilnice editate de Uniunea Biblică), găsim rezumat succint versetul 26:

S-a avansat argumentul că dacă Dumnezeu susține, fără participarea lor conștientă, creaturile dintr-o ordine inferioară, cu atât mai mult El va întreține, cu participarea lor activă, pe cei pentru care a fost adusă la ființă creația.

6:27 Îngrijorarea cu privire la viitor nu este numai o dezonoare la adresa lui Dumnezeu, ci, în plus, mai este și zadarnică. Domnul demonstrează lucrul acesta prin întrebarea: “Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înalțimea lui?” O persoană scundă, oricât s-ar îngrijora, tot scundă va rămâne! Ei bine, chiar dacă așa ceva ar fi cu putință, ar fi mai ușor să săvârșești această faptă extraordinară decât să asiguri prin îngrijorarea ta, împlinirea tuturor nevoilor pe care le vei avea în viitor.

6:28-30 Aici Domnul se ocupă de atitudinea nelogică de a ne îngrijora cu privire la faptul că nu vom avea suficiente haine cu care să ne îmbrăcăm în viitor. Crinii de pe câmp (probabil e vorba de anemone) nici nu torc, nici nu țes, și totuși întrec prin frumusețea lor straiele regale ale regelui Solomon. Or, dacă Dumnezeu poate să îmbrace cu atâta splendoare florile de pe câmp, a căror existență este atât de efemeră, negreșit El va putea să aibă grijă de copiii lui, care I se închină și-L slujesc.

6:31,32 Concluzia pe care o desprindem de aici este că nu trebuie să ne petrecem viața intr-o căutare febrilă după mâncare, băutură sau îmbrăcăminte pentru viitor. Neamurile neconvertite trăiesc pentru acumularea nebună a lucrurilor materiale, ca și când în hrană și îmbrăcăminte ar sta viața însăși. Nu așa ar trebui să stea lucrurile îm cazul creștinilor, care au un Parinte ceresc, Care le cunoaște nevoile de bază.

Dacă creștinii și-ar fixa țelul de a-și asigura dinainte toate nevoile lor pentru zilele viitoare, atunci tot timpul și toate energiile lor ar fi consumate pentru acumularea de rezerve financiare, niciodată n-ar mai ști dacă au economisit îndeajuns, deoarece există întotdeauna pericolul unui crah al bursei, pericolul inflației, al catastrofelor de tot felul, al căderii la pat, loviți de o boală sau de un accident năprasnic care să te lase paralizat pe toată viața.

Asta înseamnă că Dumnezeu ar fi privat de slujirea pe care I-o datorează copiii Lui. Scopul real pentru care au fost creați și convertiți ei nu ar mai fi atins. Bărbați și femei creați după chipul divin ar trăi pentru un viitor nesigur, pe acest pământ, în vreme ce ei ar trebui să trăiască având ăn vedere valorile proprii veșniciei.

6:33 Prin urmare, Domnul face un legământ cu urmașii Lui. El spune, în realitate: “Dacă vei pune interesele lui Dumnezeu pe locul întâi în viața ta, Eu îți voi garanta împlinirea tuturor nevoilor tale viitoare. Dacă vei căuta mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, atunci Eu voi avea grijă ca ție să nu-ți lipsească niciodată nici unul din lucrurile de care ai trebuință în viață”.

6:34 Acesta este programul lui Dumnezeu de  “asigurări sociale”. Sarcina care-i revine credinciosului este de a trăi pentru Domnul, punându-și încrederea în Dumnezeu cu privire la viitor și rămânând neclintit în încredințarea că El va purta de grijă. Locul nostru de muncă nu este altceva decât mijlocul prin care ni se asigură nevoile actuale. Tot ce vine peste aceasta este investit în lucrarea pentru Domnul.

Noi suntem chemați să trăim în fiecare zi clipa prezentă. Nu te gândi la grijile zilei de mâine!
Pagini Crestine, Nu va ingrijorati,Pagini Crestine, Nu va ingrijorati,Pagini Crestine, Nu va ingrijorati,Pagini Crestine, Nu va ingrijorati,Pagini Crestine, Nu va ingrijorati,Pagini Crestine, Nu va ingrijorati