Nu judecați, ca să nu fiți judecați

Nu judecati, ca să nu fiți judecați

Matei 7:1-6

1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
2. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.
3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău.
4. Sau, cum poți zice fratelui tău: “Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, și, când colo, tu ai o bârnă intr-al tău?…
5. Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.
6. Să nu dați câinilor lucrurile sfinte, și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, și să se-ntoarcă să vă rupă.

Comentariu de text

Nu judecați! 7:1-6

Acest pasaj despre judecată urmează imediat după percutanta învățătură a Domnului nostru despre bogățiile pământești. Importantă este corelația dintre aceste două teme. Creștinului care a lăsat totul pentru Cristos îi este ușor să-l critice pe creștinul bogat.

Tot așa, creștinii care își iau în serios datoria de a asigura familiilor lor cele necesare traiului actual și pentru ziua de mâine, tind să nu acorde aceeași importanță înțelesului literal pe care îl atribuie unii cuvintelor rostite de Domnul Isus în ultimul capitol. Întrucât nimeni nu trăiește exclusiv prin credință, o atare critică este neîntemeiată.

Porunca aceasta de a nu-i judeca pe alții vizează următoarele domenii:

• Nu avem voie să judecăm motivulcare a stat la baza acțiunii cuiva.
• Nu avem voie sa judecăm după aparențe (Ioan 7v24, Iac. 2v1-4).
• Nu avem voie să-i judecăm pe cei care au scrupule în privința unor chestiuni ce nu sunt, în ele însele, greșite sau corecte (Ro. 14v1-5).
• Nu avem voie să judecăm un alt credincios, vorbindu-l de rău (Iac. 4v11,12).

7:1 Uneori aceste cuvinte rostite de Domnul nostru au fost înțelese greșit de oameni, în sensul că orice formă de critică ar fi interzisă. Indiferent ce s-ar întâmpla, spun ei, pe un ton pios: “Nu judecați și nu veți fi judecați!” Dar Isus nu ne-a învățat că trebuie să fim niște creștini lipsiți de discernământ. Nu a stat niciodată în intenția Lui ca noi să renunțăm la facultatea de a discerne lucrurile în manieră critică.

Noul Testament e plin de ilustrații din care reiese că oamenii au fost îndreptățiți să facă critici justificate cu privire la condiția, conduita sau învățătura altora. În plus, există câteva domenii în care creștinului i se poruncește să ia o decizie, să facă distincție netă, între ceea ce este bun și ceea ce este rău sau între mediocru și superlativ. Iată câteva dintre aceste domenii:

1. Când se ivesc dispute între credincioși, acestea trebuiesc rezolvate în biserică, în fața membrilor adunării, care pot lua o decizie în problema respectivă (1 Cor. 6v1-8).
2. Biserica locală are datoria de a judeca păcatele grave săvârșite de membrii ei și de a lua măsurile care se impun (Mat. 18v17, 1 Cor 5v9-13).
3. Credincioșii au datoria să judece învățătura predată de învățătorii și predicatorii care vestesc în mijlocul lor, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu (Mat.7 v15-20, 1Cor.14v29, 1Ioan 4v1).
4. Creștinii trebuie să discearnă dacă alții sunt credincioși, pentru a împlini astfel porunca lui Pavel de la 2 Corinteni6v14.
5. Cei din biserică trebuie să judece care dintre bărbați posedă calitățile necesare de a fi presbiteri și diaconi (1Tim. 3v1-13).
6. Suntem chemați să discernem care sunt cei nesupuși și turbulenți, care sunt cei fricoși, care sunt cei slabi, și să-i tratăm în conformitate cu instrucțiunile pe care ni le dă Biblia în această privință (vezi, de pildă, 1Tes. 5v14).

7:2 Isus ne-a prevenit însă cu privire la faptul că judecata necorespunzătoare se va răsplăti în mod reciproc: “Căci cu ce judecată judecați [cu aceea] veți fi judecați”. Acest principiu, conform căruia vom secera exact ceea ce am semănat (Gal.6v7) este integrat în toate aspectele vieții oamenilor pe acest pământ. Marcu aplică principiul la însușirea de către noi a Cuvântului (Marcu 4v24), iar Luca îl aplică la generozitatea cu care facem dărnicia (Luca 6v38).

7:3-5 Isus a demascat tendința noastră de a observa o greșeală minisculă la cineva, în vreme ce noi ignorăm aceeași greșeală în viața noastră. De aceea a recurs El la figura de stil numită hiperbolă, prin care se exagerează intenționat o situație, pentru a-i face mai lesne de înțeles adevărul sau ideea care trebuie subliniată.

Astfel, cineva care are o bârnă în ochi adesea se leagă de paiul din ochiul altcuiva, fără să-și dea seama de situația în care se găsește el însuși. Este o fățărnicie să presupunem că am putea fi de ajutor unei persoane căzute în vreo greșeală, atâta timp cât noi inșine ne facem vinovați de o greșeală (similară) mult mai mare! Mai întâi trebuie să ne punem în ordine propria noastră viață, îndreptând greșelile din ea, și numai după aceea vom putea să criticăm aceste greșeli în viața altora.

7:6 Versetul 6 demonstrează că nu a stat în intenția lui Isus să interzică orice fel de judecată. El i-a prevenit pe ucenici să nu dea lucrurile sfinte la câini și să nu arunce mărgăritarele la porci. În cadrul Legii lui Moise, câinii și porcii erau considerate animale necurate, în context, ele desemnându-i pe oamenii răi.

Când dăm peste oameni depravați, care tratează adevărurile divine cu un dispreț total și răspund la propovăduirea de către noi a cuvintelor lui Cristos cu înjosiri și violență, noi nu suntem obligați să continuăm să le împărtășim Evanghelia. A insista să le vestim mai departe Cuvântul nu ar face altceva decât să îngrămădească și mai multă osândă asupra celor care se fac vinovați de această respingere.

Se înțelege de la sine că e nevoie de mult discernământ spiritual pentru a discerne care sunt acești oameni. Poate că de aceea versetele următoare abordează subiectul rugăciunii, prin intermediul căreia noi putem cere înțelepciune (Mat. 7v7-12).
Pagini Crestine, Nu judecati, Pagini Crestine, Nu judecati, Pagini Crestine, Nu judecati, Pagini Crestine, Nu judecati