Pilda lucrătorilor viei

Pilda lucratorilor viei

Matei 20:1-16

1. Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.
2. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis la vie.
3. A ieşit pe la ceasul al treilea şi i-a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
4. „Duceţi-vă şi voi în via mea”, le-a zis el, „şi vă voi da ce va fi cu dreptul.” Şi s-au dus.
5. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.
6. Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?”
7. Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceţi-vă şi voi în via mea”, le-a zis el, „şi veţi primi ce va fi cu dreptul¹.”
8. Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: „Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi.”
9. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un dinar.
10. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un dinar de fiecare.
11. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului
12. şi ziceau: „Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.”
13. Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: „Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un dinar?
14. Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
15. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?”
16. Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

Comentariu de text

Cu privire la răsplăţile pentru munca la vie (20:1-16)

20:1, 2 Această parabolă, care continuă discursul privitor la răsplăţile de la sfârşitul capitolului 19, ilustrează adevărul potrivit căruia toţi ucenicii adevăraţi vor fi răsplătiţi, ordinea răsplăţilor fiind stabilită de duhul în care a slujit ucenicul respectiv.

Parabola descrie un gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie. Oamenii aceştia s-au învoit printr-un contract să lucreze pentru câte un dinar pe zi, ceea ce constituia un salariu rezonabil pentru vremea aceea. Să zicem că au început să lucreze la ora 6 dimineaţa.

20:3, 4 La ora 9 dimineaţa gospodarul a găsit alţi lucrători neangajaţi în piaţă. N-a fost vorba aici de nici un acord între muncitori şi patronat. Lucrătorii aceştia s-au apucat de lucru bazaţi doar pe cuvântul stăpânului viei, că acesta le va da tot ce se cuvine.

20:5-7 La amiază şi la ora trei după-amiază, gospodarul a mai angajat alţi oameni, pe temeiul că le va da plata cuvenită. La ora cinci după amiază încă a mai găsit oameni care nu fuseseră angajaţi. Aceştia nu erau leneşi. Ei doreau să muncească, dar, nu ştiu cum se făcea, că nu găseau de lucru. Aşadar, gospodarul i-a trimis în via sa, fără să discute condiţiile de plată. E important să observăm că primii oameni au fost angajaţi ca urmare a unui acord de negocieri; toţi ceilalţi au lăsat chestiunea plăţii pe seama proprietarului.

20:8 La sfârşitul zilei, fermierul şi-a instruit contabilul să le achite oamenilor plata, începând cu ultimii angajaţi şi terminând cu cei ce fuseseră tocmiţi primii să lucreze în via sa. (În felul acesta, cei angajaţi mai târziu puteau vedea cât au primit ceilalţi.)

20:9-12 Plata primită de ei a fost egală pentru toţi: un dinar. Cei ce începuseră munca la ora şase dimineaţa au crezut că vor primi mai mult, dar iată că şi ei au primit doar un dinar. Îndată aceştia au fost cuprinşi de resentimente, căci, la urma urmelor, oare nu lucraseră ei mai mult decât ceilalţi, îndurând arşiţa zilei?

20:13, 14 În răspunsul dat de fermier unuia dintre aceştia vom găsi învăţături pline de miez, care se desprind din această parabolă. Mai întâi el a spus: „Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu (dinar, în original, n.tr.)? Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie“.

Primul se tocmise pentru un dinar pe zi şi a primit exact plata asupra căreia s-a înţeles cu stăpânul viei. Ceilalţi s-au aruncat asupra harului gospodarului şi au primit har. Harul este mai bun decât dreptatea. Mai bine să laşi chestiunea răsplăţilor pe seama Domnului, decât să te târguieşti cu El.

20:15 Atunci gospodarul a întrebat: „Nu pot să fac ceea ce vreau cu ce-i al meu?“ Învăţătura care se desprinde de aici este, desigur, faptul că Dumnezeu este suveran. El poate face ce vrea. Şi tot ceea ce găseşte El de cuviinţă să facă va fi întotdeauna bun, drept şi corect.

Gospodarul a adăugat apoi: „Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?“ Întrebarea aceasta scoate la iveală trăsătura vicleană din firea omenească. Cei care au început lucrul la şase dimineaţa au primit exact ceea ce meritau, dar au fost cuprinşi de gelozie, deoarece alţii au primit exact aceeaşi plată, pentru o muncă care a durat mult mai puţine ore.

Mulţi dintre noi trebuie să recunoaştem că am gândit la fel, considerând această modalitate de plată cam nedreaptă, nu-i aşa? Asta înseamnă însă că în împărăţia cerurilor va trebui să adoptăm un mod cu totul nou de a gândi. Va trebui să renunţăm la spiritul nostru lacom, competitiv, şi să gândim ca Domnul nostru.

Gospodarul ştia că toţi oamenii aceştia aveau nevoie de bani şi, prin urmare, i-a plătit după nevoia lor, mai degrabă decât după lăcomia lor. Nimeni nu a primit mai mult decât a meritat, dar toţi au primit suficient cât să acopere nevoile lor şi ale familiilor lor.

După James Stewart, învăţătura care se desprinde din această pildă este că persoana „care se gândeşte să se târguiască cu privire la răsplata finală întotdeauna va greşi, iar bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu vor avea întotdeauna ultimul cuvânt de spus, cuvânt care nu va putea fi combătut“.

Cu cât studiem mai mult parabola în această lumină, cu atât mai mult ne dăm seama că este nu numai dreaptă, ci şi minunată. Cei care au fost angajaţi la şase dimineaţa trebuiau să considere o recompensă în plus: privilegiul de a-l sluji pe un stăpân aşa de minunat, toată ziua.

20:16 Isus a încheiat parabola cu cuvintele: „Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă“ (vezi 19:30). Se vor înregistra surprize la împărţirea răsplăţilor. Unii, care au crezut că vor fi primii, vor fi, în realitate, ultimii, deoarece slujirea lor a fost inspirată de mândrie şi de ambiţii egoiste. Alţii, care au slujit din dragoste şi recunoştinţă, vor fi onoraţi peste măsură.

Pagini Crestine,Pilda lucratorilor viei,Pagini Crestine,Pilda lucratorilor viei,Pagini Crestine,Pilda lucratorilor viei,Pagini Crestine,Pilda lucratorilor viei,Pagini Crestine,Pilda lucratorilor viei,Pagini Crestine,Pilda lucratorilor viei