Drumul spre Emaus

Drumul spre Emaus

Luca 24:13-35

13. În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau spre un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14. şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
17. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18. Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, care nu ştie ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
19. „Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului popor.
20. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit?
21. Noi trăgeam nădejde că El este Acela care-l va răscumpăra pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22. Ba încă nişte femei de-ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23. nu I-au găsit trupul şi au venit spunând că au văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24. Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25. Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
26. Nu trebuia să sufere Cristos aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
27. Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit în toate Scripturile,ce era cu privire la El.
28. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29. Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
31. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”
33. S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi i-au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc
34. şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi i S-a arătat lui Simon.”
35. Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Comentariu de text

Drumul spre Emaus (24:13-35)

24:13 Unul din cei doi ucenici aflaţi în drum spre Emaus se numea Cleopa, dar pe celălalt nu ni se spune cum îl chema. Poate că era soţia lui. Potrivit unei tradiţii, ar fi fost chiar Luca. Tot ce ştim cu certitudine este că nu era unul dintre cei unsprezece ucenici iniţiali ai Domnului Isus (vezi v. 33). În orice caz, cei doi erau mâhniţi, rememorând moartea şi îngroparea Domnului, în timp ce se întorceau de la Ierusalim, mergând spre Emaus – o călătorie de circa şapte mile.

24:14-18 Cum mergeau ei pe drum, li s-a alăturat un străin, care era chiar Domnul, dar ei nu L-au recunoscut. El i-a întrebat despre ce discută. La început, ei s-au oprit din mers, trădând starea de cumplită deznădejde de care erau cuprinşi. Apoi Cleopa şi-a exprimat mirarea pentru faptul că până şi un străin în oraşul Ierusalim a putut rămâne în necunoştinţă de ceea ce s-a întâmplat în acest oraş!

24:19-24 Isus i-a cercetat în continuare, punându-le întrebarea: „Dar ce s-a întâmplat?“ Ei au răspuns, aducând mai întâi un omagiu lui Isus, după care au trecut în revistă judecarea şi răstignirea Lui. Au relatat apoi cum li s-au spulberat speranţele, cum s-a zvonit că trupul Lui nu mai era în mormânt şi că nişte îngeri ar fi dat asigurarea că El este viu!

24:25-27 Isus i-a dojenit apoi cu dragoste pentru neputinţa de a-şi fi dat seama că acesta fusese exact traseul pe care profeţii din Vechiul Testament profeţiseră că îl va urma Mesia.

Mai întâi, El trebuia să sufere, apoi să fie proslăvit. Începând cu Geneza, şi trecând apoi prin toate cărţile profeţilor, Domnul a recapitulat toate textele din Scriptură care se refereau la Mesia, adică la El.

Ce studiu biblic minunat trebuie să fi fost acesta! Ce n-am da să fi fost şi noi de faţă când Domnul a ţinut acest studiu! Dar şi nouă ne este perfect accesibil acelaşi Vechi Testament; şi noi Îl avem pe Duhul Sfânt, care să ne înveţe. Prin urmare, şi noi putem descoperi în toate Scripturile lucrurile privitoare la El.

24:28, 29 Între timp, ucenicii se apropiau de casă şi astfel L-au invitat pe călătorul străin să înnopteze la ei acasă. La început, dând dovadă de delicateţe, El a dat să meargă mai departe, dar ei au insistat ca El să intre sub acoperişul casei lor. Gestul lui Isus a indicat că El nu intră cu forţa la nimeni. Când însă ei au stăruit de El să tragă la ei peste noapte, El le-a împlinit dorinţa şi le-a răsplătit-o cu prisosinţă.

24:30, 31 Când s-au aşezat la cină, Oaspetele a ocupat locul rezervat Gazdei.

Masa frugală a devenit astfel un sacrament, iar locuinţa respectivă s-a transformat în Casa lui Dumnezeu. Asta face Cristos oriunde merge. Cei care doresc să-L invite în casa Lor şi să-L trateze cum se cuvine vor fi ei înşişi trataţi de El. Cei doi I-au deschis căminul lor, iar acum El le-a deschis ochii (Daily Notes of the Scripture Union).

În timp ce El frângea pâinea şi le-o dădea, ei L-au recunoscut pentru prima oară. Să fi văzut ei oare urmele cuielor în mâinile Sale? Ştim doar atât că ochii lor au fost deschişi în chip miraculos, pentru a-L putea recunoaşte. De îndată ce s-a întâmplat acest lucru, El a dispărut.

24:32 Apoi ei au rememorat firul călătoriei din ziua aceea. Nu e de mirare că inimile le ardeau când El stătea de vorbă cu ei, deschizându-le Scripturile. Învăţătorul şi însoţitorul lor de drum fusese chiar Domnul Isus Cristos.

24:33 În loc să înnopteze la Emaus, ei au alergat înapoi la Ierusalim, unde i-au găsit pe cei unsprezece ucenici şi pe alţii adunaţi la un loc. Prin termenul „cei unsprezece“ se înţelege ceata iniţială de ucenici, minus Iuda. În realitate, nu toţi cei unsprezece erau de faţă, aşa cum reiese din Ioan 20:24, dar se are în vedere sensul colectiv al termenului.

24:34 Înainte ca ucenicii din Emaus să le poată împărtăşi vestea lor minunată, ucenicii de la Ierusalim au anunţat cu bucurie nemărginită că Domnul într-adevăr a înviat şi că S-a arătat lui Simon Petru.

24:35 Apoi a venit rândul celor doi din Emaus să spună: „Da, ştim, pentru că a mers cu noi, a intrat în casa noastră şi ni S-a descoperit la frângerea pâinii“.
Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus,Pagini Crestine,Drumul spre Emaus