Ura din partea lumii

Ura din partea lumii

Ioan 15:18-27; 16:1-4

18. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
20. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi.
21. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
22. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor.
23. Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.
24. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
25. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: „M-au urât fără temei.”
26. Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care vine de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
27. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.

Prigonirea ucenicilor. 16:1-4

1. V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
2. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
3. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
4. V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

Comentariu de text

Isus prezice că lumea îi va urî pe ucenicii Săi (15:18–16:4)

15:18, 19 Ucenicilor li se spune să nu se mire şi să nu se descurajeze dacă lumea îi urăşte. („Dacă“ din acest text nu exprimă îndoiala cu privire la certitudinea faptului că aşa se vor petrece lucrurile. Asupra acestui lucru nu exista nici o îndoială.) Lumea L-a urât pe Domnul şi îi va urî pe toţi cei ce I se aseamănă.

Oamenii din lume îi iubesc pe cei care se comportă ca ei – folosind un limbaj murdar şi bălăcindu-se în poftele firii. Tot din categoria oamenilor lumii fac parte şi oamenii culţi şi educaţi, dar care trăiesc numai pentru ei înşişi. Creştinii îi condamnă şi pe unii, şi pe alţii, prin trăirea unei vieţi de sfinţenie, ceea ce le atrage inevitabil ura lumii.

15:20 Termenul rob din acest verset ar putea fi tradus şi prin „sclav“. Un ucenic nu trebuie să se aştepte să aibă parte de un tratament mai bun din partea lumii decât cel acordat stăpânului său. Mai degrabă, ucenicul va fi persecutat aşa cum a fost şi Cristos. Cuvântul lui va fi respins, aşa cum a fost respins şi cuvântul Mântuitorului.

15:21 Ura aceasta şi persecuţia îndreptată împotriva ucenicilor este: „din cauza Numelui Meu“, adică pentru Domnul, pentru faptul că un credincios este legat intrinsec de Cristos; pentru că Cristos l-a despărţit de lume şi pentru că poartă numele lui Cristos şi chipul Său. Lumea nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Ei nu ştiu că Tatăl L-a trimis pe Domnul în lume să fie Mântuitor. Dar ignoranţa nu e scuzabilă.

15:22 Domnul nu spune aici că dacă n-ar fi venit El, oamenii nu ar fi fost păcătoşi. Din vremea lui Adam, toţi oamenii sunt păcătoşi. Dar păcatul lor nu ar fi fost atât de mare cât este acum. Oamenii aceştia L-au văzut pe Fiul lui Dumnezeu şi I-au auzit cuvintele minunate. Ei n-au putut găsi nici o vină şi nici un păcat la El. Cu toate acestea, L-au respins. Or, tocmai asta a făcut ca păcatul lor să fie atât de mare.

Prin urmare, păcatul lor trebuie privit în mod comparativ. Cu alte cuvinte, faţă de groaznicul păcat al respingerii Domnului slavei, celelalte păcate ale lor erau o nimica toată. Dar acum ei nu mai aveau nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor, căci au respins Lumina lumii!

15:23 Dar, urându-L pe Cristos, ei L-au urât şi pe Tatăl, căci Cei Doi sunt una. Oamenii nu puteau spune că-L iubesc pe Dumnezeu, căci dacă L-ar fi iubit pe Dumnezeu, atunci L-ar fi iubit şi pe Cel pe Care L-a trimis El.

15:24 Deci ei au fost răspunzători nu numai pentru faptul că au auzit învăţăturile lui Cristos, ci şi pentru faptul că au văzut minunile Sale – ceea ce a sporit şi mai mult condamnarea lor. Ei au văzut lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut vreodată. Aşadar, faptul că L-au respins pe Cristos, în lumina tuturor acestor dovezi covârşitoare, nu poate fi scuzat. Domnul a comparat toate celelalte păcate ale lor cu acest păcat unic şi a spus că cele dintâi erau o nimica toată pe lângă păcatul din urmă. Pentru că L-au urât pe Fiul, L-au urât şi pe Tatăl Său – fapt care i-a pus sub o osândă groaznică.

15:25 Domnul Şi-a dat seama că atitudinea omului faţă de El era întocmai cum fusese profeţită în Scriptură. De pildă, la Psalmul 69:4 s-a făcut prezicerea că Cristos avea să fie urât… fără temei. Acum, după ce s-a întâmplat acest lucru, Domnul a comentat că însuşi Vechiul Testament, de care oamenii aceştia făceau atât de mult caz, a prezis că ei Îl vor urî fără nici un motiv. Faptul că s-a făcut prezicerea nu înseamnă însă că oamenii aceştia trebuiau să-L urască pe Cristos. Mai degrabă, ei L-au urât pentru că aşa au vrut ei, pentru că aşa au decis să facă, fără să-i oblige nimeni s-o facă. Dar Dumnezeu a văzut dinainte că acest lucru se va întâmpla şi l-a determinat pe David să-l consemneze în Psalmul 69.

15:26 În pofida respingerii omului, mărturia lui Cristos avea să continue, fiind dusă mai departe de Mângâietorul – adică de Duhul Sfânt. Aici Domnul spune că El Îl va trimite pe Duhul de la Tatăl. La Ioan 14:16, Tatăl a fost Cel care L-a trimis pe Duhul.

Oare nu este aceasta încă o dovadă a egalităţii Fiului cu Tatăl? Cine altul decât Dumnezeu ar putea să-L trimită pe cineva care este Dumnezeu? Duhul adevărului… iese de la Tatăl. Asta înseamnă că El este trimis în permanenţă de Dumnezeu, iar venirea Sa în ziua de Rusalii a fost un caz special al trimiterii Sale. Duhul mărturiseşte despre Cristos, aceasta fiind măreaţa Sa misiune. El nu caută să-i facă pe oameni să se preocupe de El, deşi El este unul din membrii Trinităţii. Dar El îndreaptă atenţia – şi a păcătoşilor, şi a sfinţilor – asupra Domnului slavei.

15:27 Duhul le va mărturisi în mod nemijlocit ucenicilor. Ei fuseseră cu Domnul de la începutul lucrării Sale publice şi erau astfel mai calificaţi decât oricare alţi oameni să vestească Persoana şi lucrarea Sa. Dacă ar fi putut găsi cineva vreo imperfecţiune la Domnul, atunci negreşit cei care au fost cu El ar fi putut s-o facă. Dar ei ştiau din proprie experienţă că El nu a săvârşit nici un păcat, de nici un fel. Şi astfel ei au fost îndreptăţiţi să aducă mărturie despre faptul că Domnul este Fiul fără păcat al lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.

16:1 Ucenicii erau, probabil, animaţi ca şi concetăţenii lor de nădejdea iudeilor, că Mesia Îşi va întemeia împărăţia şi că puterea Romei va fi înfrântă. Dar Domnul îi surprinde, spunându-le cu totul altceva, anume că va muri, va învia şi Se va sui la cer. Apoi va veni Duhul Sfânt, iar ucenicii se vor duce în lume să-L mărturisească pe Cristos şi că vor fi urâţi şi persecutaţi de oameni. Domnul le-a spus toate acestea dinainte, pentru ca ei să nu fie deziluzionaţi, şocaţi şi să nu se poticnească.

16:2, 3 Excluderea din sinagogă este considerată de cei mai mulţi iudei drept una din cele mai mari nenorociri care li s-ar putea întâmpla. Dar iată că tocmai acest lucru avea să li se întâmple ucenicilor lui Isus. Credinţa creştină avea să fie atât de intens urâtă de cei care doreau s-o facă să dispară de pe pământ, încât aceştia aveau să creadă că acţiunea lor ar fi plăcută în ochii lui Dumnezeu. Asta ne arată pericolul ca o persoană să fie plină de râvnă, acţionând cu toată sinceritatea pentru o anumită cauză pe care o crede dreaptă, în realitate acea persoană fiind însă greşită şi aflându-se pe un drum rău.

Refuzul de a recunoaşte Dumnezeirea lui Cristos stătea la rădăcina tuturor relelor. Iudeii nu au vrut să-L primească pe Cristos şi, prin această faptă a lor, au refuzat să-L primească şi pe Tatăl.

16:4 Din nou Domnul i-a avertizat pe ucenici dinainte, pentru ca atunci când vor veni toate aceste adversităţi, ei să nu se clatine, aducându-şi aminte cum Domnul a prezis că vor fi prigoniţi. Şi astfel ei vor şti că toate acestea au fost îngăduite de Dumnezeu, că au fost incluse în planul Său pentru viaţa lor.

Domnul nu le-a vorbit prea mult despre aceste lucruri mai devreme, deoarece atunci El era cu ei şi nu avea rost să-i întristeze sau să le distragă atenţia de la alte lucruri pe care trebuia să le întipărească în mintea lor. Dar acum, în pragul plecării Sale de la ei, trebuia să le spună ce-i aşteaptă în viitor.
Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii,Pagini Crestine, Ura din partea lumii