Pilda robului veghetor

Pilda robului veghetor

Luca 12:35-48

35. Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse.
36. Şi să fiţi ca nişte oameni care-l aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.
37. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să stea la masă şi se va apropia să le slujească.
38. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
39. Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
40. Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”
41. „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?”
42. Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
43. Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44. Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa.
45. Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată slugile şi slujnicele, să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
47. Robul acela care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc, sau n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult i se va cere mai mult.

Comentariu de text

Parabola robului veghetor (12:35-40)

12:35 Nu numai că ucenicii trebuiau să se încreadă în Domnul, pentru asigurarea nevoilor lor, ci aveau datoria să trăiască într-o aşteptare permanentă a revenirii Lui. Mijlocul trebuia să le fie încins, iar felinarele aprinse.

În orient oamenii se încing cu un brâu, care le ţine strânse hainele lungi, ajutându-i să se mişte şi să umble în voie. Mijlocul încins întruchipează misiunea pe care o avem de îndeplinit, iar felinarul sugerează mărturia pe care trebuie s-o ţinem sus tot timpul.

12:36 Ucenicii trebuiau să trăiască clipă de clipă în aşteptarea întoarcerii Domnului, asemenea omului care se întoarce de la nuntă.

Iată ce are Kelly de spus în această privinţă:

Ei trebuie să fie eliberaţi de toate lucrurile pământeşti care le-ar putea îngreuna umblarea, aşa încât atunci când va bate Domnul la uşă, potrivit ilustraţiei date, ei să-I poată deschide îndată – fără să le fie distrasă atenţia şi fără să fie nevoiţi să se pregătească în pripă de sosirea Lui inopinată. Inimile lor Îl aşteaptă pe El, Domnul lor. Ei Îl iubesc, Îl aşteaptă. El bate la uşă, iar ei Îi deschid imediat.

Amănuntele ilustraţiei privitoare la omul care se întoarce de la nuntă nu trebuiesc forţate, pentru a le făcea să se refere la viitorul profetic. Noi nu trebuie să identificăm nunta de aici cu Ospăţul de Nuntă al Mielului, nici nu trebuie să echivalăm întoarcerea omului din ilustraţie cu Venirea din nou a Domnului; ilustraţia Domnului nu a avut scopul de a stabili ordinea evenimentelor de la venirea Sa.

12:37 Când se întoarce omul acela de la nuntă, slujitorii lui îl aşteaptă nerăbdători, gata să treacă la acţiune, la porunca lui. El este atât de încântat de atitudinea lor atentă, încât procedează la o răsturnare de situaţie, ca să spunem aşa. Se încinge cu un şorţ de slujitor, apoi îi aşază la masă şi le serveşte mâncarea. Este o ilustrare foarte plastică a faptului că Cel care a venit odată în lumea aceasta în chip de rob va găsi de cuviinţă, în harul Lui, să-i slujească din nou în căminul lor ceresc.

Inspiratul învăţat german Bengel, expert în Cuvântul lui Dumnezeu, a considerat versetul 37 drept cea mai măreaţă făgăduinţă din toată Biblia.

12:38 A doua strajă din noapte era de la ora 9 seara până la miezul nopţii. A treia dura de la miezul nopţii până la 3 dimineaţa. Indiferent ce strajă ar fi fost când se întorcea Stăpânul, slujitorii lui îl aşteptau.

12:39, 40 Domnul schimbă acum imaginea, făcând aluzie la un proprietar a cărui casă a fost spartă, într-un moment de neatenţie. Venirea hoţului a fost cu totul neaşteptată. Dacă stăpânul casei ar fi ştiut, nu ar fi lăsat să i se spargă casa.

Lecţia ce se desprinde de aici este că vremea venirii lui Cristos nu este cunoscută. Nimeni nu ştie ziua sau ceasul când va veni El. Dar când va veni, credincioşii care şi-au adunat comori pe pământ le vor pierde pe toate, după cum s-a exprimat cineva: „Un creştin fie va părăsi bogăţiile sale, fie se va duce la ele“.

Dacă veghem cu adevărat, aşteptând venirea lui Cristos, vom vinde tot ce avem şi ne vom strânge comori în cer, unde nu se poate atinge de ele nici un hoţ.

Slujitorii credincioşi şi cei necredincioşi (12:41-48)

12:41, 42 În acest punct, Petru a întrebat dacă parabola lui Cristos despre veghere a fost destinată doar pentru ucenici, sau pentru toţi oamenii. Domnul a răspuns că este pentru toţi cei care mărturisesc că sunt ispravnici ai lui Dumnezeu.

Administratorul credincios şi înţelept este cel care, fiind pus peste casa Stăpânului său, dă de mâncare oamenilor săi.
Principala responsabilitate a administratorului în acest punct este să aibă grijă de oameni, nu de obiecte. Acest principiu este în perfectă concordanţă cu întregul context al istorioarei, ce constituie un avertisment la adresa ucenicilor, să vegheze asupra pericolelor materialismului şi ale lăcomiei. Ceea ce contează sunt oamenii, nu lucrurile.

12:43, 44 Când va veni Domnul şi-l va găsi pe robul Lui sincer preocupat de starea spirituală a oamenilor, îl va răsplăti cu generozitate. Răsplata va avea probabil legătură cu domnia guvernamentală alături de Cristos în timpul Mileniului (1 Pe. 5:1-4).

12:45 Slujitorul declară că lucrează pentru Cristos, dar în realitate este un necredincios. În loc să-i hrănească pe oamenii lui Dumnezeu, el îi maltratează, îi jefuieşte şi trăieşte pentru împlinirea plăcerilor şi poftelor sale. (Probabil aceste cuvinte s-au referit la farisei.)

12:46 Venirea Domnului va demasca această tăgăduire a realităţii, iar omul respectiv va fi pedepsit laolaltă cu toţi ceilalţi necredincioşi. Expresia „şi-l va despica în două“ ar putea fi tradusă şi prin „îl va biciui groaznic“, cum apare de altfel în versiunea AV, textul marginal.

12:47, 48 Versetele 47 şi 48 expun un principiu fundamental privitor la toate felurile de slujire: cu cât este mai mare privilegiul cuiva, cu atât mai mare va fi şi răspunderea sa. Pentru credincioşi, acest principiu înseamnă că răsplăţile care vor fi împărţite în cer vor avea anumite grade. Pentru necredincioşi înseamnă că vor fi trepte de pedepsire în iad.

Cei care au ajuns să cunoască voia lui Dumnezeu aşa cum este ea descoperită în Scripturi poartă o mare răspundere de a o împlini în viaţa lor. Lor li s-a dat mult. Prin urmare, mult li se va cere. Cei care nu au primit un privilegiu atât de mare vor fi şi ei pedepsiţi pentru faptele lor rele, dar pedeapsa lor va fi mai puţin severă.

(postări din Matei asemănătoare cu acest subiect: Îndemn la veghere și Pilda robului înțelept)

Pagini Crestine,Pilda robului veghetor,Pagini Crestine,Pilda robului veghetor,Pagini Crestine,Pilda robului veghetor,Pagini Crestine,Pilda robului veghetor,Pagini Crestine,Pilda robului veghetor,Pagini Crestine,Pilda robului veghetor,Pagini Crestine,Pilda robului veghetor,Pagini Crestine,Pilda robului veghetor,Pagini Crestine,Pilda robului veghetor