Costul adevăratei ucenicii

Costul adevaratei ucenicii

Luca 14:25-35

25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis:
26. „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l isprăvească?
29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată termina şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
30. şi să zică: „Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi.”
31. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32. Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce i se va reda gustul acesta?
35. Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Comentariu de text

Costul adevăratei ucenicii (14:25-35)

14:25 Împreună cu Isus mergeau mari mulţimi de oameni. Majoritatea liderilor ar fi fost încântaţi să aibă o audienţă atât de mare de admiratori. Dar Domnul nu dorea să aibă oameni care să-L urmeze din curiozitate, fără nici un interes real, izvorât din inimă. El îi căuta pe cei ce erau dispuşi să trăiască o viaţă total predată şi consacrată Lui, care erau gata să-şi dea, la nevoie, chiar şi viaţa pentru El. Şi astfel El a început să cearnă mulţimile, confruntându-le cu exigenţele uceniciei. Uneori Domnul îi atrăgea pe oameni la El cu tot entuziasmul, dar după ce aceştia începeau să-L urmeze, El începea să-i cearnă. Exact aşa s-a întâmplat şi aici.

14:26 Mai întâi, El le-a spus celor care veneau după El că pentru a putea fi ucenici adevăraţi, trebuie să-L iubească pe El la modul suprem. El nu a sugerat niciodată că oamenii ar trebui să fie cuprinşi în inima lor de o ură înverşunată împotriva tatălui, mamei, soţiei, copiilor, fraţilor sau surorilor lor. Mai degrabă, El a subliniat că dragostea pentru Cristos trebuie să fie atât de mare încât toate celelalte genuri de iubire să pălească în comparaţie cu această dragoste unică, părând, prin raportare la ea, drept ură (vezi Mat. 10:37). Nu avem voie să permitem nici unor consideraţii de familie să ne abată, pe noi, ucenicii Domnului, de la calea ascultării depline de Domnul.

În realitate, partea cea mai dificilă a acestei prime etape din cadrul uceniciei se află în cuvintele: „ba chiar însăşi viaţa sa“. Nu numai că trebuie să ne iubim rudele mai puţin decât Îl iubim pe Domnul Isus, ci trebuie să ne urâm chiar propria noastră viaţă. În loc să trăim o viaţă care să graviteze în jurul eului nostru, trebuie să trăim o viaţă cristo-centrică.

În loc să ne întrebăm cum ne va afecta pe noi orice acţiune pe care o întreprindem, trebuie să avem grijă să evaluăm cum Îl va afecta aceasta pe Cristos şi gloria Sa. Consideraţiile ce ţin de confortul sau de siguranţa noastră trebuie subordonate măreţei sarcini de a-L slăvi pe Cristos şi de a-L face cunoscut.

Cuvintele Mântuitorului au un caracter absolut. El a spus că dacă nu-L iubim la modul suprem, adică mai mult decât ne iubim propria noastră familie, ba chiar însăşi viaţa noastră, nu putem fi ucenicii Lui. Aici nu este loc pentru jumătăţi de măsură.

14:27 În al doilea rând, El ne-a învăţat că un ucenic autentic trebuie să-şi poarte crucea şi să-L urmeze pe El. Crucea nu este totuna cu vreo infirmitate de natură fizică sau mentală, ci cărarea presărată cu ocări, suferinţe, singurătate şi chiar moarte, pe care cineva se înscrie de dragul lui Cristos.

Nu toţi credincioşii îşi poartă crucea. Ea poate fi evitată, prin trăirea unei vieţi creştine „doar cu numele“. Dar dacă ne hotărâm să fim cu trup şi suflet ai Domnului, vom trăi acelaşi gen de opoziţie satanică pe care a cunoscut-o şi Fiul lui Dumnezeu când a fost pe pământ. Asta e crucea. Ucenicul trebuie să vină după Cristos. Asta înseamnă că el trebuie să trăiască genul de viaţă pe care a trăit-o şi Cristos pe pământ – o viaţă de renunţare la pretenţiile eului, de umilinţe, de prigoane, de ocări, ispite şi împotrivire înverşunată din partea păcătoşilor împotriva Sa.

14:28-30 Apoi Domnul Isus a folosit două ilustraţii, pentru a sublinia necesitatea de a calcula mai întâi costul, înainte ca cineva să se angajeze să-L urmeze.

El a asemuit viaţa creştină cu un proiect de construcţie şi apoi cu un război. Un om care doreşte să construiască un turn mai întâi se aşază jos şi calculează cât îl va costa. Dacă nu are resurse suficiente pentru a-l duce la bun sfârşit, nici nu se va apuca de lucru. Altminteri, se va pomeni că după ce s-a turnat fundaţia, va fi nevoit să sisteze lucrările, din lipsă de fonduri, şi atunci oamenii vor începe să-şi bată joc de el, zicând: „Uite, omul acesta s-a apucat să construiască şi nu a fost în stare să termine“.

Tot aşa este şi cu ucenicii. Ei trebuie să stea şi să se gândească mai întâi dacă s-au decis cu adevărat în inima lor să renunţe în întregime la viaţa lor, de dragul lui Cristos. Altminteri, s-ar putea să pornească la drum cu entuziasm fierbinte, ca un „foc de paie“, pentru ca apoi elanul lor să se stingă. Şi atunci cei din jurul lor vor râde de ei, pentru că au început cu atâta însufleţire, dar au sfârşit atât de jalnic. Lumea nu are decât dispreţ la adresa creştinilor cu inima împărţită.

14:31, 32 Un împărat care merge la război împotriva altuia, care dispune de forţe numeric superioare, trebuie să chibzuiască bine dacă forţele sale inferioare ca număr vor putea învinge inamicul. Împăratul îşi va da seama că ori se va angaja cu toate forţele în vederea izbânzii, ori va fi confruntat cu o înfrângere totală, trebuind să se predea. Tot aşa este şi în viaţa de ucenicie creştină. Nu este loc pentru jumătăţi de măsură.

14:33 Versetul 33 este, probabil, unul din cele mai puţin îndrăgite versete din toată Biblia, căci în el găsim o afirmaţie cât se poate de tranşantă: „Oricare dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu“.

E imposibil să escamotăm sensul limpede al acestor cuvinte. Astfel, nu ni se spune că cineva ar trebui să fie dispus să se lepede de tot, ci ni se spune că trebuie să se lepede de tot. Noi trebuie să-I acordăm Domnului credit pentru că a ştiut ce a spus. El Şi-a dat seama că lucrarea nu se putea înfăptui în nici o altă manieră. El doreşte bărbaţi şi femei care să-L preţuiască pe El mai presus de orice alt lucru sau persoană din lumea întreagă.

Iată ce spune Ryle în această privinţă:

Omul care reuşeşte în viaţă va fi cel care va renunţa la toate de dragul lui Cristos. El va face astfel cel mai bun târg posibil: pentru câţiva ani pe acest pământ, îşi va purta crucea, iar în lumea de apoi va avea viaţă veşnică. El va obţine astfel cea mai aleasă moştenire. Va lua cu el bogăţiile adunate, trecându-le dincolo de mormânt. El va fi bogat în har aici şi bogat în glorie acolo. Dar şi mai minunat va fi faptul că niciodată nu va pierde ceea ce va căpăta prin credinţa în Cristos. Este exact „partea aceea bună care nu i se va lua niciodată“.

14:34, 35 Sarea este un simbol al uceniciei. E imposibil să nu detectăm atmosfera sănătoasă pe care o degajă cel ce trăieşte cu evlavie, jertfire şi dăruire totală pentru Domnul. Dar apoi citim că sarea şi-a pierdut aroma. Sarea de masă din timpurile noastre nu poate să-şi piardă aroma, deoarece este sare pură.

Dar în ţările menţionate în Biblie sarea era adesea amestecată cu diverse alte elemente, prezentându-se sub diferite grade de impuritate. Prin urmare, sarea se putea irosi, rămânând doar reziduuri ale ei. Dar aceste reziduuri nu mai erau bune de nimic, neputând fi folosite nici măcar ca îngrăşământ, urmând să fie aruncate.

Avem aici imaginea unui ucenic care porneşte la drum în cele mai bune condiţii, pentru ca mai încolo să-şi calce jurămintele. Ucenicul are o singură raţiune a existenţei sale; dacă nu-şi va împlini acea raţiune, va fi cea mai jalnică creatură. Citim despre sare că „oamenii o aruncă“. Nu se spune că Dumnezeu o aruncă – asta nu s-ar putea întâmpla niciodată. Ci oamenii o aruncă, adică ei calcă în picioare mărturia celui care a început să zidească, dar nu a mai reuşit să termine.

Kelly notează următoarele:

Ni se arată pericolul de a sfârşi rău un lucru ce fusese pornit cum se cuvine. Nu e lucru mai nefolositor pe pământ decât sarea ce şi-a pierdut singura proprietate care-i justifică existenţa. Tot aşa se întâmplă şi cu ucenicul care încetează de a mai fi ucenicul lui Cristos. El nu este pregătit să facă faţă mersului lumii, pe când nici planurile lui Dumnezeu nu le mai împlineşte. El dispune de prea multă lumină şi cunoştinţe pentru a se deda la deşertăciunile şi păcatele lumii, dar nu se mai bucură nici de harul şi adevărul care l-ar putea ţine pe cărarea lui Cristos… Sarea fără proprietatea de a săra devine obiectul dispreţului şi judecăţii.

Domnul Isus a încheiat pasajul despre ucenicie cu cuvintele: „Cine are urechi de auzit să audă!“ Prin asta se subînţelege că nu toţi vor fi dispuşi să audă enunţarea condiţiilor exigente ale uceniciei. Dar dacă o persoană doreşte să-L urmeze pe Isus Cristos, oricât de mult ar costa-o, atunci trebuie să audă şi să vină după El.

Ioan Calvin a spus odată:

„Am renunţat la toate pentru Cristos şi ce-am găsit? Am găsit totul în Cristos“.

Henry Drummond a făcut următoarea remarcă:

„Taxa de intrare în împărăţia cerurilor nu e nimic. Abonamentul anual – asta e totul“.
Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii,Pagini Crestine,Costul adevaratei ucenicii