Isus se roagă pentru lucrarea Lui

Isus se roaga pentru lucrarea Lui

Ioan 17:1-5

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2. după cum I-ai dat autoritate peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care Tu I-ai dat.
3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu.
4. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

Comentariu de text

 Isus Se roagă pentru lucrarea Lui (17:1-5)

Am ajuns în acest punct la ceea ce s-a numit drept rugăciunea de Mare Preot a Domnului Isus. În această rugăciune, El a mijlocit pentru ai Săi. Este o imagine a actualei Sale lucrări desfăşurate în cer, unde Se roagă pentru ai Săi, aşa cum arată foarte bine Marcus Rainsford:

Întreaga rugăciune este un exemplu strălucit al mijlocirii pe care o face binecuvântatul nostru Domn la dreapta lui Dumnezeu, fără să rostească nici un cuvânt de acuzare la adresa oamenilor Săi, fără să pomenească de nici una din scăderile sau eşecurile lor… Dimpotrivă, El vorbeşte despre ei numai în postura în care s-ar găsi în planul Tatălui, în asociere cu El şi ca beneficiari ai plinătăţii pe care El S-a coborât din cer să o reverse asupra lor…

Toate cererile făcute de Domnul nostru cu privire la ai Săi au de a face cu lucruri spirituale; toate se referă la binecuvântări cereşti. Domnul nu cere să li se dea bogăţii, onoruri sau poziţii de influenţă în lumea aceasta sau privilegii speciale, ci se roagă cu toată stăruinţa ca ei să fie păziţi de rău, să fie despărţiţi de lume, să fie calificaţi pentru a-şi face datoria şi să fie aduşi teferi în cer. Prosperitatea sufletului este cea mai bună prosperitate; este barometrul adevăratei prosperităţi.

17:1 Ceasul sosise. De multe ori duşmanii Lui fuseseră împiedicaţi să-L prindă, pentru că nu sosise ceasul Lui. Dar acum a sosit, în sfârşit, momentul pentru ca Domnul să fie dat la moarte. „Proslăveşte pe Fiul Tău“, S-a rugat Mântuitorul, contemplând moartea Sa pe cruce. Dacă ar fi rămas în mormânt, lumea ar fi ştiut că El nu e decât un om ca toţi ceilalţi. Dar dacă Dumnezeu Îl va proslăvi, înviindu-L din morţi, asta va fi o dovadă că El este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Dumnezeu a răspuns la această cerere, înviindu-L pe Domnul Isus a treia zi şi apoi ducându-L înapoi în cer şi încununându-L cu slavă şi cinste.

„Pentru ca şi Fiul să te poată proslăvi“, a continuat Domnul. Sensul acestor cuvinte este explicat în următoarele două versete. Isus Îl proslăveşte pe Tatăl prin faptul că dăruieşte viaţă veşnică celor care cred în El. Dumnezeu este mult proslăvit atunci când bărbaţi şi femei necredincioşi sunt convertiţi, etalând viaţa Domnului Isus pe acest pământ.

17:2 Ca urmare a lucrării Sale de răscumpărare de la cruce, Dumnezeu I-a dat Fiului Său autoritate peste întreaga omenire. Această autoritate Îl îndreptăţeşte să dea viaţă veşnică celor pe care Tatăl I i-a dat. Din nou ni se aminteşte că înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu i-a marcat pe unii să fie ai lui Cristos. A nu se uita însă că Dumnezeu oferă mântuirea tuturor celor care Îl primesc pe Isus Cristos. Nu există nici o persoană care să nu poată fi mântuită prin credinţa în Mântuitorul.

17:3 Iată o explicaţie concisă a modului în care se poate obţine viaţa veşnică: prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos. Singurul Dumnezeu adevărat contrastează puternic cu idolii, care nici nu sunt, de fapt, dumnezei adevăraţi. Versetul acesta nu înseamnă că Isus Cristos nu este adevăratul Dumnezeu. Faptul că Numele Lui este menţionat împreună cu Dumnezeu Tatăl ca fiind sursa comună de viaţă veşnică înseamnă că Ei sunt egali. Aici Domnul Se numeşte pe Sine Isus Cristos. Cristos este tot una cu Mesia. Versetul acesta infirmă categoric teoria unora, potrivit cărora Isus nu S-ar fi numit niciodată pe sine drept Mesia.

17:4 Rostind aceste cuvinte, Domnul vorbea ca şi când ar fi murit, ar fi fost îngropat şi ar fi înviat deja. El Îl proslăvise pe Tatăl prin viaţa Sa fără păcat, prin minunile Sale, prin suferinţa şi moartea Sa şi prin învierea Sa. El terminase lucrarea de mântuire pe care I-o încredinţase Tatăl s-o aducă la îndeplinire, aşa cum arată Ryle:

Răstignirea I-a adus slavă Tatălui. A proslăvit înţelepciunea, credincioşia, sfinţenia şi dragostea Sa. A demonstrat cât de înţelept este, pentru faptul că a asigurat un plan prin care El să poată fi drept şi, în acelaşi timp, îndreptăţitorul celor răi.

• • A demonstrat cât de credincios a fost El, respectându-Şi promisiunea, potrivit căreia sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui.
  • A demonstrat că El este sfânt, pentru că a cerut ca pretenţiile legii Sale să fie satisfăcute, prin lucrarea marelui nostru Înlocuitor.
  • Şi a mai demonstrat cât de mare este dragostea Tatălui, prin faptul că ne-a asigurat un asemenea Mediator, un asemenea Răscumpărător şi un Prieten atât de mare al omului păcătos, în Persoana Fiului Său co-etern.

Răstignirea a adus slavă Fiului. A proslăvit compasiunea Sa, răbdarea Sa şi puterea Sa. A demonstrat nemărginita Sa compasiune, pentru faptul că a murit pentru noi, a suferit în locul nostru, îngăduind să fie socotit păcat şi blestem pentru noi, şi cumpărându-ne răscumpărarea cu preţul propriului Său sânge vărsat pentru noi. – A demonstrat nemărginita Lui răbdare, prin faptul că nu a murit de moarte obişnuită, ca mai toţi oamenii, ci S-a supus de bună voie unor dureri şi agonii inimaginabil de cumplite, când, printr-un singur cuvânt, ar fi putut cere ajutorul îngerilor Tatălui Său, fiind imediat eliberat.

• • A demonstrat atotputernicia Sa, prin faptul că a purtat povara tuturor fărădelegilor lumii, biruindu-l pe Satan şi deposedându-l de prada sa.

17:5 Înainte de a veni în lume, Cristos a locuit în cer cu Tatăl. Când îngerii au privit la Domnul, ei au văzut toată slava Dumnezeirii. Ochii aceştia desluşeau limpede că El este Dumnezeu. Dar când S-a coborât între oameni, gloria Dumnezeirii a fost acoperită cu un văl. Deşi El era în continuare Dumnezeu, pentru cei mai mulţi din jurul Lui, faptul acesta nu era evident. Ei nu vedeau în El decât pe Fiul tâmplarului.

Aici Mântuitorul Se roagă ca manifestarea vizibilă a gloriei Sale din cer să fie restaurată. Cuvintele: „Proslăveşte-Mă împreună cu Tine Însuţi“ înseamnă „proslăveşte-Mă în prezenţa Ta, în cer. Lasă ca slava iniţială pe care o împărtăşeam cu Tine înainte de Întruparea Mea să fie reluată“. Acest verset vesteşte fără echivoc preexistenţa lui Cristos.

Pagini Crestine, Isus se roaga pentru lucrarea Lui,Pagini Crestine, Isus se roaga pentru lucrarea Lui,Pagini Crestine, Isus se roaga pentru lucrarea Lui,Pagini Crestine, Isus se roaga pentru lucrarea Lui,Pagini Crestine, Isus se roaga pentru lucrarea Lui,Pagini Crestine, Isus se roaga pentru lucrarea Lui,Pagini Crestine, Isus se roaga pentru lucrarea Lui