Mărturia lui Ioan Botezătorul

Marturia lui Ioan Botezatorul

Ioan 1:19-34

19. Iată mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?
20. El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Cristosul.
21. Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”
22. Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”
23. „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustiu: „Neteziţi calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.”
24. Trimişii erau din partea fariseilor.
25. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi dacă nu eşti Cristosul, nici Ilie, nici prorocul?”
26. Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.
27. El este Acela care vine după mine – şi care este înaintea mea -, eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei.”
28. Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Mielul lui Dumnezeu

29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
30. El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine.
31. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut Israelului.”
32. Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.
33. Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”
34. Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

Comentariu de text

Mărturia lui Ioan Botezătorul (1:19-34)

1:19 Când s-a răspândit în Ierusalim vestea că un om pe nume Ioan îndeamnă naţiunea să se pocăiască, pentru că vine Mesia, iudeii au trimis un comitet de preoţi şi leviţi să afle cine era acesta. Preoţii erau cei ce efectuau servicii importante în templu, iar leviţii asigurau desfăşurarea activităţilor de zi cu zi din templu. „Cine eşti Tu?“ au întrebat ei. „Eşti Tu Mesia, pe care-L aşteptăm de atâta timp?“

1:20 Alţi oameni au profitat de faima lor, pentru a se da drept Cristosul. Dar Ioan a fost martor credincios. El a mărturisit că el nu este Cristosul (Mesia).

1:21, 22 Iudeii se aşteptau ca Ilie să revină pe pământ înainte de sosirea lui Cristos (Mal. 4:5). Prin urmare, ei au conchis că dacă Ioan nu este Mesia, atunci trebuie să fie Ilie. Dar Ioan i-a asigurat că nu este Ilie. La Deuteronom 18:15 Moise afirmase: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un Profet ca mine din mijlocul vostru, dintre fraţii voştri. De El să ascultaţi!“ Iudeii şi-au adus aminte de această prezicere şi s-au gândit că Ioan ar putea fi Profetul la care s-a referit Moise.

Dar şi de data aceasta Ioan a precizat că nu aşa stau lucrurile. Şi atunci, pentru a nu fi făcuţi de ruşine la întoarcerea lor la Ierusalim, fără să fi obţinut un răspuns clar, membrii delegaţiei de preoţi şi leviţi l-au rugat pe Ioan să le spună răspicat cine este.

1:23 El a spus: „Eu sunt «glasul celui ce strigă în pustiu»“. Răspunzând întrebării lor, Ioan Botezătorul a citat din Isaia 40:3, unde găsim profeţia despre apariţia unui predecesor care va vesti venirea lui Cristos. Cu alte cuvinte, Ioan a afirmat că El este predecesorul prezis în Isaia 40:3.

El este glasul, iar Israel pustiul. Din cauza păcatului lor şi a faptului că s-au îndepărtat de Dumnezeu, oamenii s-au împietrit şi s-au uscat, ca deşertul arid. Ioan se mulţumeşte să spună despre el că este glasul – care se aude, dar nu se vede. Ioan era glasul dar Cristos era Cuvântul. Cuvântul are nevoie de un glas ca să se exprime, iar glasul nu are nici o valoare fără cuvânt. Cuvântul este infinit mai mare decât glasul, dar şi noi avem un privilegiu extraordinar de mare de a fi un glas în slujba Lui.

Mesajul lui Ioan a fost: „Neteziţi calea Domnului“. Cu alte cuvinte: „Vine Mesia. Deci, eliminaţi din viaţa voastră orice lucru care v-ar putea împiedica să-L primiţi. Pocăiţivă de păcatele voastre, pentru ca El să poată veni şi domni peste voi, ca Rege al Israelului“.

1:24, 25 Fariseii alcătuiau o sectă strictă a iudeilor, fălindu-se cu presupusele lor cunoştinţe superioare în materie de lege şi făcând mare caz de eforturile lor de a împlini până în cele mai mici detalii instrucţiunile cuprinse în Vechiul Testament. În realitate, mulţi dintre ei erau nişte făţarnici, care se dădeau oameni religioşi, trăind, în realitate, o viaţă păcătoasă. Ei au dorit să afle cu ce autoritate boteza Ioan, dacă era una din persoanele cu vază pomenite de ei.

1:26, 27 „Eu botez cu apă“, a spus Ioan. El nu a dorit să dea nimănui impresia că el ar fi important. Sarcina lui era doar aceea de a-i pregăti pe oameni pentru Cristos. Ori de câte ori ascultătorii lui se pocăiau de păcatele lor, el îi boteza în apă, ca simbol exterior al schimbării petrecute în lăuntrul lor. „Dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi,“ a continuat Ioan, referindu-se, desigur, la Isus.

Fariseii n-au recunoscut în El pe îndelung-aşteptatul Mesia. În fapt, Ioan le spunea fariseilor: „Nu pe mine să mă consideraţi un om mare, ci Domnului Isus să-I acordaţi atenţia! Dar voi nu ştiţi Cine este El cu adevărat“. El este Cel cu adevărat vrednic.

El a venit după Ioan Botezătorul, totuşi Lui I se cuvine toată lauda şi preeminenţa. Era de datoria unui rob sau slujitor să dezlege cureaua încălţămintelor stăpânului său. Dar Ioan nu se considera pe sine vrednic să înfăptuiască nici măcar această slujbă umilă pentru Cristos.

1:28 Nu se cunoaşte locul exact unde se afla Betabara (sau Betania, în textul marginal din versiunea NKJV). Ştim însă că era în partea de răsărit a Iordanului. Dacă acceptăm varianta Betania, atunci pesemne că era vorba de o altă localitate decât cea cu acelaşi nume situată în apropierea Ierusalimului.

1:29 A doua zi după vizita fariseilor de la Ierusalim, Ioan şi-a ridicat privirea şi L-a văzut pe Isus venind spre El. Cuprins de fiorul sfânt al acelui moment, Ioan a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“

Mielul era la evrei un animal de jertfă. Dumnezeu îi învăţase pe membrii poporului Său ales să taie un miel şi să stropească sângele lui, ca jertfă. Mielul era omorât ca substitut, iar sângele lui era vărsat pentru iertarea păcatelor.

Dar sângele mieilor jertfiţi în perioada Vechiului Testament nu putea îndepărta păcatele. Mieii aceia erau imagini sau tipuri care îndreptau privirile oamenilor spre viitor, când Dumnezeu avea să dăruiască un Miel care va ridica păcatul. De-a lungul tuturor veacurilor care s-au scurs între timp, evreii au aşteptat venirea acestui Miel. Acum, în sfârşit, sosise clipa mult aşteptată ca Ioan Botezătorul să poată anunţa cu nespusă bucurie în inimă sosirea adevăratului Miel al lui Dumnezeu.

Când a afirmat că Isus poartă păcatul lumii, Ioan nu a înţeles prin aceasta că păcatele tuturor sunt automat iertate. Moartea lui Cristos a fost suficient de valoroasă pentru a plăti pentru păcatele întregii lumi, dar numai acei păcătoşi care-L primesc pe Isus ca Mântuitor sunt iertaţi.

J.C. Jones relevă că acest verset prezintă esenţa ispăşirii creştine, în toată splendoarea ei:

1. Ea excelează prin NATURA victimei. Dacă jertfele din cadrul iudaismului erau nişte miei necugetători, jertfa creştinismului este Însuşi Mielul lui Dumnezeu.
2. Ispăşirea creştină este cu mult superioară celei din Vechiul Testament prin EFICACITATEA lucrării sale. Pe când jertfele iudaismului pomeneau de păcat doar o dată pe an, jertfa creştinismului a îndepărtat cu totul păcatul. „El a îndepărtat păcatul, jertfindu-Se pe Sine“.
3. Ispăşirea creştină excelează prin ARIA ei de acţiune. Pe când jertfele iudaice aduceau beneficiu doar unei singure naţiuni, jertfa creştinismului este destinată tuturor naţiunilor; „ea ia păcatul lumii“.

1:30, 31 Ioan nu obosea amintindu-le oamenilor că el nu făcea altceva decât să pregătească calea pentru Unul mai mare decât el, care venea. Isus era mai mare decât Ioan în aceeaşi măsură în care Dumnezeu este mai mare decât omul.

Ioan s-a născut cu câteva luni înaintea lui Isus, dar Isus există din veşnicia veşniciilor. Când Ioan spune: „Eu nu L-am cunoscut“, asta nu înseamnă neapărat că nu L-a mai văzut până atunci pe Isus.

Fiind verişori, e normal să credem că Ioan şi Isus se cunoşteau foarte bine. Dar Ioan nu recunoscuse adevărata identitate a Vărului său, respectiv faptul că era Mesia, până în momentul botezului lui Isus.

Misiunea lui Ioan era de a pregăti calea Domnului şi apoi să-L prezinte poporului Israel după ce Se va fi arătat. Din această cauză Ioan îi boteza pe oameni cu apă – pentru a-i pregăti pentru venirea lui Cristos, şi nu cu scopul de a-şi câştiga ucenici.

1:32 Versetul acesta se referă la momentul când Ioan L-a botezat pe Isus în râul Iordan. După ce a ieşit Domnul din apă, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât ca un porumbel şi a rămas peste El (cf. Mat. 3:16). Autorul explică apoi sensul acestei afirmaţii.

1:33 Dumnezeu îi descoperise lui Ioan că Mesia urma să vină în curând şi că de îndată ce El va fi venit, Duhul va coborî peste El şi va rămâne peste El. Prin urmare, când s-au petrecut toate acestea cu Isus, Ioan şi-a dat seama că Acesta este Cel care va boteza cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este o Persoană, una din cele trei Persoane ale Dumnezeirii. El este egal cu Dumnezeu Tatăl şi cu Dumnezeu Fiul.

Ioan boteza cu apă, dar Isus avea să boteze cu Duhul Sfânt. Botezul cu Duhul Sfânt a avut loc în ziua de Rusalii (Fapte 1:5; 2:4, 48). Cu acel prilej, Duhul Sfânt S-a coborât din cer, ca să locuiască în trupul oricărui credincios şi să-l facă pe fiecare credincios un membru al Bisericii, Trupul lui Cristos (1 Cor. 12:13).

1:34 Pe baza a ceea ce a văzut la botezul lui Isus, Ioan a dat o mărturie pozitivă asupra faptului că Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, despre care s-a profeţit că va veni în lume. Când Ioan a spus că Cristos este Fiul lui Dumnezeu, a afirmat, în realitate, că este Fiul lui Dumnezeu.
Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Marturia lui Ioan Botezatorul