Cuvântarea lui Petru către norod

Cuvantarea lui Petru către norod

Faptele Apostolilor 3:12-26

12. Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin evlavia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
14. Voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi neprihănit şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
15. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martorii Lui.
16. Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El i-a dat omului acestuia o vindecare deplină, cum vedeţi cu toţii.
17. Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri.
18. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Cristosul Său va pătimi.
19. Pocăiţi-vă deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare
20. şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos,
21. pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.
22. Într-adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.
23. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”
24. De asemenea, toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
25. Voi sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când i-a zis lui Avraam: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.”
26. Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile Sale.”

Comentariu de text

Cuvântarea lui Petru către norod

3:12 Mai întâi, Petru le distrage atenţia de la omul vindecat şi de la apostoli, căci nu la ei trebuia găsită explicaţia miraculoasei vindecări.

3:13-16 Îndată Petru le prezintă pe adevăratul Autor al miracolului, pe Isus, Cel pe care ei L-au respins, s-au lepădat de El şi L-au omorât. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi şi L-a proslăvit în cer. Acum, prin credinţă în El, omul acesta a fost vindecat de neputinţa lui.  Este remarcabilă îndrăzneala sfântă a lui Petru de a-i acuza pe bărbaţii Israelului. Iată acuzaţiile pe care li le aduce el:

1. Ei L-au dat pe Isus în mâna Neamurilor să fie judecat.
2. S-au lepădat de El în prezenţa lui Pilat, când acesta era hotărât să-L elibereze.
3. S-au lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit şi au cerut eliberarea unui ucigaş (Baraba).
4. L-au omorât pe Prinţul (Autorul) vieţii. Observaţi, prin contrast, purtarea lui Dumnezeu faţă de Isus:

1. L-a înviat din morţi (v. 15).
2. L-a proslăvit pe Robul Său Isus – nu pe „Fiul Său Isus“, cum se spune în ediţia din 1611 a traducerii King James (v. 13).

Observaţi accentul pus pe credinţa în Cristos, ca explicaţie a vindecării miraculoase (v. 16). În versetul acesta, ca pretutindeni, numele reprezintă persoana care poartă acel nume. Prin urmare, credinţa în Numele Lui înseamnă credinţa în Cristos.

3:17 Versetul acesta marchează o schimbare netă a tonului lui Petru. După ce i-a acuzat pe bărbaţii Israelului de moartea lui Isus Cristos, acum el îi numeşte fraţi iudei admiţând că au procedat aşa din neştiinţă şi îndemnându-i să se pocăiască şi să fie convertiţi.

La prima vedere pare a fi o contradicţie în afirmaţia lui Petru că iudeii L-au răstignit pe Domnul din neştiinţă. Oare nu venise El cu toate acreditările prin care a demonstrat că este Mesia? Nu săvârşise El minuni extraordinare în mijlocul lor? Nu se înfuriaseră ei când L-au auzit că Se pretinde egal cu Dumnezeu? Ba da, toate acestea sunt adevărate. Şi totuşi ei erau în necunoştinţă cu privire la faptul că Isus Cristos este Dumnezeu întrupat. Ei se aşteptau ca Mesia să vină într-o cu totul altă manieră – nu cu smerenie, ci ca un puternic izbăvitor militar. Prin urmare, pe Isus L-au privit ca pe un impostor.

Ei nu ştiau că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu şi au crezut probabil că-I fac un serviciu lui Dumnezeu omorându-L pe Isus. Exact asta a spus Mântuitorul Însuşi la răstignirea Sa, „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac“ (Luca 23:34), iar Pavel scrie mai târziu: „pe care dacă ar fi cunoscut-o [fruntaşii veacului acestuia], n-ar fi răstignit pe Domnul slavei“ (1 Cor. 2:8).

Toate acestea au fost rânduite pentru a-i asigura pe bărbaţii Israelului că păcatul lor, deşi mare, era supus iertării lui Dumnezeu.

3:18 Fără să scuze păcatul lor, Petru arată că Dumnezeu l-a depăşit, împlinindu-Şi planurile. Profeţii din Vechiul Testament prezise seră că Mesia va suferi. Iudeii au fost aceia care I-au produs această suferinţă. Dar acum El li Se oferă ca Domn şi Mântuitor. Prin El ei pot primi iertarea păcatelor.

3:19 Poporul Israel trebuie să se pocăiască şi să facă o întorsătură de 180 de grade. Când israeliţii vor face acest lucru, păcatele lor vor fi şterse, pentru ca să poată veni vremuri de înviorare.

Să nu uităm că acest mesaj este adresat bărbaţilor Israelului (v. 12). Versetul subliniază că înainte de a veni o restauraţie şi o binecuvântare peste o naţiune, trebuie să existe o pocăinţă la nivel naţional. Vremurile de înviorare… de la Domnul se referă la binecuvântările împărăţiei viitoare a lui Cristos pe pământ, aşa cum se arată în versetul următor.

3:20 După ce va avea loc pocăinţa Israelului, Dumnezeu Îl va trimite pe Mesia, Isus. Cum am arătat deja, aceasta e o referire la a Doua Venire a lui Cristos, pentru a-Şi întemeia domnia de o mie de ani pe pământ.

3:21 În acest punct se ridică inevitabila întrebare: „Dacă Israel s-ar fi pocăit în urma predicii lui Petru, S-ar fi întors Domnul Isus pe pământ?“ Oameni luminaţi au avut o diversitate de opinii asupra acestui subiect. Unii insistă că El S-ar fi întors. Alţii spun că promisiunea nu trebuia interpretată în mod literal. Iar alţii atribuie pasajului o turnură profetică, programatică pentru ordinea în are se vor desfăşura evenimentele. Întrebarea este însă pur şi simplu ipotetică, întrucât realitatea este că Israelul nu s-a pocăit şi Domnul Isus nu S-a întors.

Reiese clar din versetul 21 că Dumnezeu a prevăzut că naţiunea Israel Îl va respinge pe Cristos şi că va interveni actuala epocă a harului, până la a Doua Sa Venire. Cerul trebuie să-L primească pe Cristos până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor. Acest timp al aşezării din nou a tuturor lucrurilor ne îndreaptă privirile spre viitor, fiind o referire la Mileniu.

Ele nu indică o mântuire universală, cum susţin unii, căci o atare învăţătură este străină Bibliei. Mai degrabă, ele ne îndreaptă privirile spre acea perioadă de timp în care creaţia va fi eliberată de robia stricăciunii, iar Cristos va domni în neprihănire ca Rege peste tot pământul.

Aceste vremuri de restauraţie (reaşezare a tuturor lucrurilor) fuseseră prezise de profeţii din perioada Vechiului Testament.

Versetul 21 a fost folosit de unii în încercarea de a infirma realitatea Răpirii pretribulaţioniste. Potrivit argumentării acestora, dacă cerurile trebuie să-L primească pe Isus până la începutul Mileniului, înseamnă că El nu poate veni mai înainte, pentru a-Şi duce biserica în cer. Dar răspunsul la această argumentare eronată este că Petru se adresează aici bărbaţilor Israelului (v. 12). El discută despre relaţiile lui Dumnezeu cu poporul Israel.

În ce priveşte naţiunea Israel, Domnul Isus va rămâne în cer până va veni să domnească, la sfârşitul Tribulaţiei (Marii Strâmtorări). Cât priveşte persoanele individuale din rândul poporului Israel care vor crede în El în timpul epocii Bisericii, acestea vor beneficia, alături de credincioşii dintre Neamuri, de Răpirea bisericii, care poate avea loc în orice clipă. De asemenea, la Răpire, Domnul nu părăseşte cerurile, ci noi vom fi ridicaţi, pentru a-L întâmpina în văzduh.

3:22 Ca exemplu de profeţie din Vechiul Testament care se referă la glorioasa domnie a lui Cristos, Petru citează Deuteronom 18:15, 18, 19. Pasajul acesta Îl înfăţişează pe Domnul Isus ca Profetul lui Dumnezeu în epoca de aur a Israelului, vestind voia şi legea lui Dumnezeu.

Când Moise a spus: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un Profet ca mine“, nu s-a referit la asemănarea cu caracterul sau capacitatea lui, ci la o asemănare în sensul că ambii au fost înviaţi de Dumnezeu. Cu alte cuvinte: „Dumnezeu Îl va învia cum m-a înviat pe mine“.

3:23 În timpul domniei lui Cristos pe pământ, cei care vor refuza să asculte şi să I se supună Lui, vor fi nimiciţi cu desăvârşire. Desigur, cei ce Îl resping în vremea noastră vor suferi şi ei judecata veşnică, dar gândul principal care se desprinde din acest pasaj este că Cristos va domni cu un toiag de fier şi că cei care nu ascultă de El şi se răzvrătesc împotriva Lui vor fi îndată executaţi.

3:24 Pentru a sublinia şi mai mult că vremurile de restauraţie au fost amplu profeţite în Scriptură, Petru adaugă faptul că toţi profeţii de la Samuel şi continuând cu succesorii acestuia au vorbit despre aceste zile.

3:25 Petru le aminteşte acum ascultătorilor săi iudei că promisiunea acestor vremuri de binecuvântare le-a fost făcută lor, ca fii ai profeţilor şi descendenţi ai lui Avraam. La urma urmelor, Dumnezeu încheiase un legământ cu Avraam, prin care Se angaja să binecuvânteze toate familiile de pe pământ în sămânţa lui. Toate promisiunile binecuvântărilor Mileniului sunt focalizate în Sămânţă, adică în Cristos. Prin urmare, israeliţii ar fi trebuit să-L accepte pe Domnul Isus ca Mesia.

3:26 Dumnezeu deja L-a înviat pe Robul Său (3:13), şi L-a trimis mai întâi la poporul Israel. Asta se referă la Întruparea şi la viaţa Domnului nostru, mai degrabă decât la învierea Sa. Dacă israeliţii L-ar fi primit, El l-ar fi întors pe fiecare din ei de la fărădelegile sale.

În această predică rostită de Petru în faţa poporului Israel, observăm că se are în vedere împărăţia, mai degrabă decât biserica. De asemenea, accentul este pus mai mult asupra naţiunii, decât asupra individului. Duhul lui Dumnezeu rămâne peste Israel, cu îndelungă răbdare şi îndurare, rugându-l pe străvechiul popor al lui Dumnezeu să-L primească pe slăvitul Domn Isus ca Mesia, grăbind astfel venirea împărăţiei lui Cristos pe pământ.

Dar Israel nu vrea să audă.
Pagini Crestine,Cuvantarea lui Petru,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Petru,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Petru,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Petru,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Petru,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Petru,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Petru