Pavel înaintea lui Festus

Pavel inaintea lui Festus

Faptele Apostolilor 24:27; 25:1-12

27. Doi ani au trecut astfel; şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor şi l-a lăsat pe Pavel în temniţă.

Capitolul 25

1. Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile, a urcat de la Cezareea la Ierusalim.
2. Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă
3. şi i-au cerut, ca o favoare pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.
4. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo.
5. „Deci”, a zis el, „cei mai cu vază dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l învinuiască.”
6. Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile; apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.
7. Când a sosit Pavel, iudeii care veniseră de la Ierusalim l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri pe care nu le puteau dovedi.
8. Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.”
9. Festus, care voia să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns, i-a zis lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?”
10. Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
11. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă învinuiesc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar!”
12. Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.”

Comentariu de text

24:27 După doi ani, respectiv în anul 60 d.Cr., Porcius Festus l-a înlocuit pe Felix. Şi Felix a vrut să facă pe placul iudeilor, lăsându-l pe Pavel deţinut în lanţuri la Cezareea.

25:1 Porcius Festus a fost numit guvernator roman al Iudeii de împăratul Nero în toamna anului 60 d.Cr. Cezareea era centrul politic al provinciei romane Siria, din care făcea parte Iudeea. După trei zile Festus s-a suit din Cezareea la Ierusalim, capitala religioasă a districtului teritorial aflat sub jurisdicţia sa.

25:2, 3 Deşi trecuseră doi de când fusese aruncat Pavel în temniţă la Cezareea, iudeii nu l-au uitat, nici nu şi-au potolit ura neîmpăcată împotriva lui. Crezând că ar putea câştiga niscaiva avantaje politice de la noul guvernator, marele preot şi fruntaşii iudeilor i-au umplut urechile cu acuzaţii împotriva lui Pavel, cerând ca acesta să fie adus la Ierusalim pentru a fi judecat. Probabil ei intenţionau să-l judece înaintea Sinedriului, dar în ascuns sperau să-l poată ataca pe drum, omorându-l înainte de a ajunge la Ierusalim.

25:4, 5 Dar Festus fusese evident informat de planul lor anterior de a-l asasina pe Pavel şi de măsurile extraordinare luate de comandantul garnizoanei din Ierusalim pentru transportarea lui Pavel la Cezareea, sub escortă militară. Prin urmare, a respins cererea iudeilor, promiţându-le, în schimb, prilejul de a-şi prezenta cazul împotriva lui Pavel, dacă se vor deplasa la Cezareea.

25:6-8 După o şedere de peste zece zile la Ierusalim, Festus s-a întors în Cezareea şi a convocat a doua zi tribunalul. Iudeii s-au grăbit să lanseze atacul, aducând-i lui Pavel învinuiri şi mai grave, pe care n-au reuşit însă să le dovedească. Realizând şubrezimea argumentelor lor, apostolul s-a mulţumit să nege că ar fi comis vreo încălcare împotriva legii, împotriva templului sau a lui Cezar.

25:9-11 Pentru o clipă, s-a părut că Festus e gata să cedeze cererii iudeilor ca Pavel să fie trimis la Ierusalim, pentru a fi judecat înaintea Sinedriului. Dar n-a făcut acest lucru fără permisiunea deţinutului. Evident Pavel şi-a dat seama că dacă consimte, nu va mai ajunge la Ierusalim cu viaţă. Prin urmare, a refuzat, afirmând că tribunalul din Cezareea este îndreptăţit să-i audieze cazul. Dacă s-a făcut vinovat de vreo infracţiune împotriva imperiului roman, era gata să plătească cu viaţa pentru asta. Dar dacă nu era vinovat de nici un păcat, atunci pe ce temei juridic urma să fie el predat în mâna iudeilor? Profitând la maximum de drepturile ce-i reveneau ca cetăţean roman, apostolul Pavel a rostit apoi memorabilele cuvinte: „Fac apel la Cezar“.

A fost Pavel îndreptăţit să facă recurs la Cezar? Nu ar fi trebuit, mai degrabă, să-şi încredinţeze cazul în întregime lui Dumnezeu, refuzând să se bizuie pe cetăţenia sa pământească? Să fie oare aceasta una din „greşelile lui Pavel?“ Nu ne putem pronunţa cu finalitate asupra acestei chestiuni. Tot ce ştim este că recursul făcut de el autorităţii superioare a Cezarului a dus la anularea posibilităţii unei eliberări imediate şi că şi dacă nu ar fi înaintat acest apel, tot ar fi ajuns până la urmă la Roma, pe alte căi.

25:12 Festus a conferit pe scurt cu consilierii săi juridici, cu privire la procedurile ce trebuiau îndeplinite în aceste împrejurări. Apoi i-a spus lui Pavel pe un ton sfidător: „La Cezar ai făcut apel? La Cezar te vei duce!“
Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus,Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus,Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus,Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus,Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus,Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus,Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus,Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus,Pagini Crestine,Pavel inaintea lui Festus