Vindecarea ologului din naștere

Vindecarea ologului din naștere

Faptele Apostolilor 3:1-11

1. Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.
2. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.
3. Omul acesta, când i-a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.
4. Petru, ca şi Ioan, s-au uitat ţintă la el şi iau zis: „Uită-te la noi!”
5. Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei.
6. Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă!”
7. L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;
8. dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9. Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.
10. Îl cunoşteau că era cel ce şedea la Poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară milostenie; şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ce i se întâmplase.
11. Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.

Comentariu de text

Vindecarea ologului şi cuvântarea lui Petru în faţa Israelului (3:1-26)

3:1 Era ora 3 după amiază când Petru şi Ioan s-au suit împreună la templul de la Ierusalim. După cum am arătat anterior, creştinii iudei de la început au continuat să frecventeze serviciile de la templu, o bună bucată de timp după întemeierea bisericii. A fost o perioadă de ajustare şi de tranziţie, ruptura cu iudaismul nerealizându-se instantaneu.

Credincioşii de astăzi nu ar mai fi scuzaţi dacă ar urma o atare practică, deoarece acum avem întreaga revelaţie a Noului Testament şi ni s-a spus să „ieşim afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui“ (Ev. 13:13. Vezi şi 2 Cor. 6:17, 18).

3:2 Apropiindu-se de templu, au văzut un om ducând un cerşetor olog la locul său obişnuit la poarta… numită Frumoasă. Condiţia deznădăjduită a acestui om, olog din naştere, e pusă în contrast izbitor cu frumuseţea arhitectonică a templului. Ni se aminteşte astfel de sărăcia şi ignoranţa care zace la umbra marilor catedrale şi de totala neputinţă a multor sisteme ecleziastice de a-i ajuta pe cei ce sunt ologi, fizic şi spiritual.

3:3 E clar că ologul nu mai spera să fie vreodată vindecat, şi astfel el se mulţumea să cerşească de la trecători.

3:4 În loc să-l privească pe acest om ca pe un nenorocit şi năpăstuit de soartă, Petru a văzut în el pe unul în care se putea etala măreaţa putere a lui Dumnezeu! „Dacă vom fi călăuziţi de Duhul, ne vom aţinti privirile asupra celor pe care Dumnezeu intenţionează să-i binecuvânteze, în loc să tragem gloanţe oarbe şi să batem cu pumnul în vânt“ (Texte selecte).

Porunca lui Petru: „Uită-te la noi!“ nu a avut drept scop să atragă atenţia publicului către Ioan şi Petru, ci doar să se asigure că cerşetorul le acorda atenţia maximă.

3:5, 6 Continuând să creadă că nu va primi decât un ajutor financiar, ologul s-a uitat la ei cu luare aminte. Cuvintele pe care le-a auzit apoi au fost un prilej de dezamăgire şi de bucurie. În ce priveşte ajutorul financiar sperat, cerşetorul a fost dezamăgit să afle că Petru nu are nimic să-i dea. Dar ceea ce avea totuşi să-i dea era cu mult mai bun. Prin autoritatea lui Isus Cristos din Nazaret, Petru i-a poruncit ologului să se ridice şi să umble.

Inspirat a fost un predicator de demult care a spus că: „cerşetorul olog a cerut milostenie şi i s-au dat picioare“ (în engleză joc de cuvinte: alms, milostenie, se pronunţă aproape identic cu arms, „braţe, mâini“, n.tr.).

Se povesteşte că Thomas D’Aquinas l-a vizitat odată pe papă tocmai în momentul în care se numărau sume mari de bani. Papa ar fi exclamat, mândru: „Nu mai e nevoie să spunem, ca Petru: «Argint şi aur nu am!»“ La care Aquinas a răspuns: „Nici nu mai putem spune împreună cu Petru: «Ridică-te şi umblă!»“

3:7 De îndată ce Petru l-a ajutat pe om să se ridice, picioarele şi gleznele acestuia i s-au întărit. Iarăşi ni se reaminteşte că în viaţa spirituală există o curioasă întrepătrundere a elementelor divine cu cele umane. Petru îl ajută pe olog să se ridice, după care Dumnezeu săvârşeşte vindecarea. Noi trebuie să ne facem partea, să mergem până unde putem, urmând ca de acolo Dumnezeu să preia lucrarea.

3:8 Miracolul vindecării a fost instantaneu, nu treptat. Observaţi că Duhul lui Dumnezeu înmulţeşte cuvintele acţiunii şi mişcării: dintro săritură, a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu. Când ne amintim de procesul anevoios prin care un copil mic învaţă să umble, ne dăm seama cât de minunat trebuie să fi fost pentru acest om să umble şi să sară, pentru prima oară în viaţă!

Acest miracol, săvârşit în Numele lui Isus, a fost încă o mărturie pentru poporul Israel că Cel pe care ei L-au răstignit era viu şi dorea să le fie Tămăduitor şi Mântuitor.

3:9, 10 Faptul că cerşetorul zăcuse zilnic la uşa templului l-a făcut să fie binecunoscut de toţi oamenii, ceea ce a însemnat că vindecarea lui a fost la fel de binecunoscută. Oamenii nu puteau tăgădui că avusese loc o mare minune, dar nu-i înţelegeau sensul.

3:11 Pe când se ţinea omul vindecat de Petru şi de Ioan, ca de medicii lui, toţi oamenii au alergat în pridvorul lui Solomon, acea zonă adiacentă templului. Uimirea şi mirarea lor i-au dat lui Petru prilejul să le predice.
Pagini Crestine,Vindecarea ologului,Pagini Crestine,Vindecarea ologului,Pagini Crestine,Vindecarea ologului,Pagini Crestine,Vindecarea ologului,Pagini Crestine,Vindecarea ologului,Pagini Crestine,Vindecarea ologului