Isus este vândut și arestat în Ghetsimani

Isus este vandut și arestat în Ghetsimani

Matei 26:47-56

47. Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii poporului.
48. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!”
49. Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Şi L-a sărutat.
50. Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.
51. Şi unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
52. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53. Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54. Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?”
55. În clipa aceea, Isus a zis mulțimilor: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele stăteam în mijlocul vostru şi învăţam poporul în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine.
56. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Comentariu de text

Isus este vândut şi arestat în Ghetsimani (26:47-56)

Vânzarea Mântuitorului fără păcat de către una din propriile Sale creaturi ne pune în faţă una din cele mai uimitoare anomalii din istorie. Nu am găsi altă explicaţie pentru actul josnic de trădare, total nejustificabil, al lui Iuda, decât depravarea inimii umane.

26:47 Pe când încă le vorbea Isus celor unsprezece, a sosit Iuda, în fruntea unei cete înarmate cu săbii şi ciomege. E cert că ideea săbiilor nu i-a aparţinut lui Iuda, întrucât acesta nu-L văzuse niciodată pe Isus să se împotrivească sau să contraatace. Poate că armele au simbolizat hotărârea mai marilor preoţilor şi a bătrânilor de a-L prinde, de a se asigura că nu va avea nici o posibilitate de a scăpa.

26:48 Iuda a recurs la un sărut pentru a da prilejul gloatei să-L recunoască pe Isus în mijlocul ucenicilor. Şi astfel simbolul universal al iubirii a fost prostituat până la cel mai josnic uz la care putea fi supus.

26:49 Apropiindu-se de Domnul, Iuda a zis: „Te salut, Învăţătorule!“ şi apoi L-a sărutat mult. În acest text se folosesc în original două cuvinte pentru termenul tradus prin „a săruta“. Mai întâi, în versetul 48 se întrebuinţează cuvântul obişnuit pentru a săruta. Dar în versetul 49 se recurge la un verb mai pronunţat, care sugerează un sărut repetat sau demonstrativ.

26:50 Stăpânit de un perfect echilibru lăuntric, Isus a rostit cuvinte pătrunzătoare, care i-au mers la inimă lui Iuda: „Prietene, de ce ai venit?“ Fără îndoială, întrebarea l-a opărit pe Iuda, dar în acel moment evenimentele au început să se deruleze cu repeziciune. Gloata a înaintat şi L-a prins numaidecât pe Domnul Isus.

26:51 Unul dintre ucenici – aflăm de la Ioan 18:10 că era vorba de Petru – a scos sabia şi a tăiat urechea slujitorului marelui preot. Este improbabil ca Petru să fi ţintit urechea slujitorului. Fără îndoială, că intenţia lui va fi fost să dea o lovitură mortală. Dar faptul că îndemânarea lui a fost la fel de deficitară ca înţelepciunea lui, în acest caz, trebuie neapărat atribuit Providenţei divine.

26:52 Gloria morală a Domnului Isus străluceşte în toată splendoarea ei aici. Mai întâi, El l-a mustrat pe Petru: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care scot sabia de sabie vor pieri“. În împărăţia lui Cristos, victoriile nu se câştigă prin mijloace carnale. A recurge la forţa armată în lupta spirituală ar însemna a te expune pericolului unui dezastru. Duşmanii împărăţiei n-au decât să recurgă la sabie! Întro bună zi, ei vor fi înfrânţi. Dar ostaşul lui Cristos nu are altă cale disponibilă decât cea a rugăciunii, a Cuvântului lui Dumnezeu şi a puterii care emană dintr-o viaţă plină de Duhul.

De la doctorul Luca aflăm că Isus a vindecat apoi urechea lui Malhus – căci aşa se numea victima (Luca 22:51; Ioan 18:10). Ce minunată etalare a harului! El i-a iubit până şi pe cei care Îl urau şi S-a purtat cu mărinimie chiar şi cu cei care căutau să-I ia viaţa.

26:53, 54 Dacă Isus ar fi dorit să Se împotrivească gloatei, desigur nu ar fi avut nevoie de mica sabie a lui Petru. Într-o clipă, ar fi putut solicita şi I s-ar fi pus la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri (între 36.000 şi 72.000 de îngeri). Dar asta ar fi compromis planul divin. Scripturile care preziceau trădarea, suferinţa, răstignirea şi învierea Sa trebuiau să se împlinească!

26:55 Atunci Isus le-a amintit mulţimilor distonanţa gestului lor de a ieşi după El ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege. Doar niciodată nu-L văzuseră recurgând la violenţă sau acte de jaf. Dimpotrivă, El fusese un Învăţător liniştit, stând toate zilele în templu şi învăţându-i pe oameni. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să-L prindă cu uşurinţă atunci, dar n-au făcut-o. Prin urmare, cum se făcea că vin acum cu săbii şi cu ciomege? Omeneşte vorbind, purtarea lor era iraţională.

26:56 Dar Mântuitorul Şi-a dat seama că răutatea omului nu făcea altceva decât să împlinească planul precis al lui Dumnezeu. „Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scripturile prorocilor“.

Când au realizat că Învăţătorul lor nu va fi izbăvit, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit, cuprinşi de panică. Dacă laşitatea lor nu poate fi scuzată, a noastră nici atât. Ei nu fuseseră încă umpluţi cu Duhul Sfânt; noi, în schimb, am fost.
Pagini Crestine,Isus este vandut și arestat în Ghetsimani,Pagini Crestine,Isus este vandut și arestat în Ghetsimani,Pagini Crestine,Isus este vandut și arestat în Ghetsimani,Pagini Crestine,Isus este vandut și arestat în Ghetsimani