Pavel la Corint

Pavel la Corint

Faptele Apostolilor 18:1-11

1. După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.
2. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
3. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.
4. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.
5. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Cristosul.
6. Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.”
7. Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8. Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.
9. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,
10. căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult popor în această cetate.”
11. Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre ei Cuvântul lui Dumnezeu.

Comentariu de text

18:1 Unii cred că Pavel a plecat de la Atena din cauza rezultatelor slabe pe care le-ar fi obţinut propovăduirea lui în acest oraş. Noi însă înclinăm să credem că el a fost călăuzit de Duhul Sfânt să meargă spre vest, la CORINT, capitala AHAIEI. Aici, în acest oraş cunoscut pentru imoralitatea sa, Evanghelia trebuia predicată şi se impunea înfiinţarea unei biserici.

18:2, 3 La Corint, Pavel s-a împrietenit cu cuplul Acuila şi Priscila, această prietenie durând toată viaţa sa. Acuila era iudeu din Pont, o provincie situată în nord-estul Asiei Mici. Iniţial el şi soţia lui locuiseră la Roma, dar fuseseră alungaţi de acolo prin decretul antisemit emis de Claudius Cezar. Corint se afla pe traseul principal ce stabilea legătura Romei cu Orientul, ceea ce explică de ce s-a stabilit acest cuplu în Corint, înjghebând o mică întreprindere particulară de confecţionare a corturilor. Pavel era şi el de profesie făcător de corturi şi astfel a ajuns să-i cunoască.

Viaţa ne dezvăluie ca într-o străfulgerare cele mai de preţ ocazii atunci când ne aflăm la datorie. Aşadar, ţine-te de îndeletnicirea prin care-ţi câştigi pâinea zilnică şi în însăşi truda ta vei primi mari binecuvântări şi vei vedea îmbucurătoare vedenii… Atelierul, biroul sau magazia în care-ţi desfăşori activitatea pot deveni casa lui Dumnezeu. Fă-ţi datoria şi fă-o cum se cuvine, căci în achitarea de sarcinile ce-ţi revin vei putea dobândi o aleasă părtăşie sufletească, cum au găsit-o Acuila şi Priscila.

Nu reiese clar din text dacă Acuila şi Priscila erau deja creştini când i-a cunoscut Pavel, sau dacă au fost mântuiţi prin lucrarea apostolului. Balanţa dovezilor înclină însă în favoarea argumentului că erau deja credincioşi când au sosit la Corint.

18:4 Pavel stătea de vorbă (argumenta) în sinagogă în fiecare sabat şi îi convingea atât pe iudei, cât şi pe prozeliţii dintre Neamuri că Isus este într-adevăr Cristosul lui Dumnezeu.

18:5 Pavel îi lăsase pe Sila şi Timotei în Bereea, cu ocazia plecării sale spre Atena. Dar odată ajuns în acel oraş, a trimis vorbă ca aceştia să vină la el. Şi astfel în Corint ei i se alătură lui Pavel.

După sosirea lor, Pavel a fost constrâns de Duhul. Asta ar putea însemna că simţea povara pe care a aşezat-o Domnul asupra sa de a predica mesajul Evangheliei cu şi mai mare stăruinţă, mărturisindu-le iudeilor că Isus este Cristosul. Am putea înţelege de aici că apostolul nu-şi mai petrecea timpul confecţionând corturi, ci se consacrase în exclusivitate predicării Evangheliei.

Cronologic, cam în această perioadă a redactat Pavel 1 Tesaloniceni (adică prin anul 52 d.Cr.).

18:6 Iudeii necredincioşi i s-au împotrivit lui Pavel şi l-au batjocorit. A respinge Evanghelia înseamnă însă a te respinge pe tine însuţi. Necredinciosul nu-i face nimănui mai mult rău decât îşi face lui însuşi.

Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru. Eu sunt curat; de acum încolo, mă voi duce la celelalte Neamuri“. Scuturarea hainelor a fost un act dramatic, semnificând desolidarizarea lui de ei. Dar asta nu l-a împiedicat de a merge la sinagogă în alt oraş, şi anume Efes (19:8).

Cuvintele apostolului constituie o atenţionare solemnă a tuturor credincioşilor cu privire la posibilitatea de a se face vinovaţi de sângele cuiva. Creştinul este dator tuturor oamenilor. Dacă nu se va achita de sarcina ce-i revine de a vesti Evanghelia, Dumnezeu îl va trage la răspundere. Pe de altă parte, dacă Îl va mărturisi cu credincioşie pe Cristos dar se va lovi de o aprigă împotrivire, atunci va fi absolvit de vină, răspunderea apăsând pe umerii celui ce se face vinovat de respingerea lui Cristos.

Versetul acesta reprezintă încă un pas pe calea dării la o parte a poporului Israel, concomitent cu propovăduirea Evangheliei la Neamuri. Dumnezeu a decretat ca vestea bună să fie adresată mai întâi evreilor, dar, pe paginile cărţii Fapte, pe măsură ce poporul Israel respinge mesajul, cu adâncă tristeţe, Duhul lui Dumnezeu Se îndepărtează tot mai mult de acest popor.

18:7, 8 După acest acces de furie al iudeilor, apostolul s-a dus în casa lui Iust, un convertit dintre Neamuri la iudaism, care locuia lângă sinagogă. Desfăşurându-şi misiunea din acest sediu, apostolul Pavel a avut bucuria de a-l vedea pe Crisp, mai-marele sinagogii, împreună cu toată casa lui, venind la Cristos.

Mulţi alţi corinteni şi-au pus încrederea în Mântuitorul şi au fost botezaţi. Pavel l-a botezat pe Crisp şi pe încă vreo câţiva (1 Cor. 1:14-16), dar de regulă prefera să-l pună pe alt frate să-i boteze pe credincioşi. Pavel se temea că oamenii vor forma un fel de partid în jurul lui şi că ar putea să li se distragă astfel atenţia de la dragostea şi loialitatea integrală pe care I-o datorează Domnului Isus.

18:9, 10 Domnul, în harul Său, i-a vorbit lui Pavel în timpul nopţii, printr-o vedenie, asigurându-l că nu avea de ce să se teamă, ci să meargă înainte, predicând Evanghelia, fiind asigurat de prezenţa şi ocrotirea lui Dumnezeu. Existau în oraş mulţi oameni care erau ai Domnului, în sensul că El lucra în vieţile lor şi, în cele din urmă, aceştia aveau să fie mântuiţi.

18:11 Pavel a stat la Corint un an şi jumătate, predând cuvântul lui Dumnezeu. Material de referinţă de mare preţ pentru această perioadă poate fi găsit la 1 şi 2 Corinteni.
Pagini Crestine,Pavel la Corint,Pagini Crestine,Pavel la Corint,Pagini Crestine,Pavel la Corint,Pagini Crestine,Pavel la Corint,Pagini Crestine,Pavel la Corint,Pagini Crestine,Pavel la Corint,Pagini Crestine,Pavel la Corint,Pagini Crestine,Pavel la Corint,Pagini Crestine,Pavel la Corint