Ingroparea și păzirea mormântului

Ingroparea si pazirea mormantului

Matei 27:57-66

57. Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.
58. El s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-L dea.
59. Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză curată de in
60. şi L-a pus în mormântul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.
61. Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului. Pecetluirea mormântului
62. A doua zi, care vine după Ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat
63. şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.”
64. Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună poporului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”
65. Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă și păziţi cum puteţi.”
66. Ei au plecat şi au întărit* mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.

Comentariu de text

Îngroparea în mormântul lui Iosif (27:57-61)

27:57, 58 Iosif din Arimateea, un om bogat şi membru al Sinedriului, nu fusese de acord şi nu luase parte la decizia Consiliului de a-L da pe Isus în mâna lui Pilat (Luca 23:51). Dacă până în acest punct fusese doar un ucenic secret al Domnului, acum nu s-a mai temut, ci a ieşit la iveală. Cu mult curaj, el s-a dus la Pilat şi i-a cerut permisiunea să-L înhumeze pe Domnul.

Încercăm să ne imaginăm cât de surprins va fi fost Pilat şi cât de înciudaţi vor fi fost iudeii, să constate că un membru al Sinedriului a luat o poziţie publică de ataşament faţă de Cel Răstignit. Întrun sens real, Iosif s-a îngropat pe sine, din punct de vedere economic, social şi religios, atunci când a îngropat trupul lui Isus. Acest act l-a separat pe vecie de mai marii zilei, de reprezentanţii puterii, care L-au ucis pe Isus.

27:59, 60 Pilat i-a dat permisiunea şi Iosif, pătruns de iubire sfântă, a îmbălsămat trupul lui Isus, înfăşurându-l într-o pânză curată de in şi punând mirodenii între fâşii. Apoi l-a aşezat în propriul său mormânt nou, săpat în stânca solidă. Iar la gura mormântului a aşezat o piatră mare, sub formă de piatră de moară, aşezată în cant de-a lungul unui canal, săpat şi el în stâncă.

Cu multe secole înainte, Isaia prezisese: „Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat“ (Is. 53:9). Negreşit, duşmanii Lui intenţionaseră să-I arunce trupul în Valea Hinom, ca să fie mistuit de focurile ce incinerau gunoaiele sau să-L mănânce vulpile. Dar Dumnezeu a intervenit în planurile lor, contramandându-le şi folosindu-Se de Iosif, pentru a Se asigura că El va fi îngropat cu cel bogat.

27:61 După ce a plecat Iosif, Maria Magdalena şi mama lui Iosif şi Iose, au stat de veghe în faţa mormântului.

Păzirea mormântului (27:62-66)

27:62-64 Prima zi a Paştelor, numită Ziua Pregătirii, a fost ziua răstignirii. A doua zi, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au fost cuprinşi de nelinişte. Amintindu-şi afirmaţia lui Isus că va învia, ei s-au dus la Pilat şi l-au rugat să posteze o santinelă specială la mormânt. Asta, chipurile, pentru a-i împiedica pe ucenici să fure trupul şi să creeze astfel impresia că El ar fi înviat! Or, dacă s-ar fi întâmplat aşa, ei se temeau că înşelăciunea acesta din urmă ar fi fost mai rea decât cea dintâi. Cu alte cuvinte, vestea despre învierea Lui ar fi fost mai rea decât afirmaţia Sa că este Mesia şi Fiul lui Dumnezeu!

27:65, 66 Pilat a răspuns: „Aveţi o strajă; duceţi-vă şi păziţi cum ştiţi“. Asta ar putea însemna că deja fusese postată o santinelă romană. Sau ar mai putea însemna următoarele: „Cererea v-a fost acordată. Iată, vă repartizez acum o strajă“. Oare nu cumva am putea desprinde accente ironice în afirmaţia lui Pilat: „…păziţi cum ştiţi“? Ei au făcut cum au crezut că e mai bine. Au sigilat piatra şi au postat paznici, dar până şi cele mai straşnice măsuri de siguranţă pe care le-au luat ei, n-au avut nici un efect.

Iată ce spune Unger, în această privinţă:

Precauţiile pe care şi le-au luat duşmanii Lui „ca mormântul să fie păzit bine… sigilând piatra şi punând strajă“ (62-64) nu a făcut altceva decât să pună şi mai mult în evidenţă atotputernicia lui Dumnezeu, care le-a dejucat planurile şi a oferit o dovadă incontestabilă a învierii Regelui.

Pagini Crestine,Ingroparea si pazirea mormantului,Pagini Crestine,Ingroparea si pazirea mormantului,Pagini Crestine,Ingroparea si pazirea mormantului,Pagini Crestine,Ingroparea si pazirea mormantului,Pagini Crestine,Ingroparea si pazirea mormantului