Cantarea Mariei
Luca 1:39-56
39. Maria s-a ridicat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.
40. A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.
41. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi bine cuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine mama Domnului meu?
44. Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
46. Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul
47. şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată, că de acum încolo, toate popoarele mă vor numi fericită,
49. pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,
50. şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.
52. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
53. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa
55. cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veci.”
56. Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Maria o vizitează pe Elisabeta (1:39-45)
1:39, 40 Nu ni se spune de ce s-a dus Maria în vizită la Elisabeta, în acest moment. Poate că pentru ca să evite scandalul ce ar fi urmat imediat ce s-ar fi răspândit în Nazaret vestea condiţiei în care se afla. Dacă aşa au stat lucrurile, atunci primirea caldă pe care i-a făcut-o Elisabeta şi bunătatea de care a dat dovadă trebuie să fi fost un gest deosebit de mângâietor pentru Maria.
1:41 De îndată ce Elisabeta a auzit salutul Mariei, i-a săltat pruncul în pântece – un răspuns tainic, involuntar al precursorului încă nevenit pe lume la sosirea lui Mesia, care încă nu se născuse. Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt, adică El a preluat controlul asupra sa, călăuzindu-i vorbirea şi acţiunile.
Despre trei persoane din capitolul 1 se spune că au fost umplute cu Duhul Sfânt:
- Ioan Botezătorul (v. 15);
- Elisabeta (v. 41);
- şi Zaharia (versetul 67).
Una din trăsăturile distinctive ale unei vieţi pline cu Duhul este faptul că persoana respectivă vorbeşte în psalmi, intonează imnuri de slavă la adresa lui Dumnezeu şi inima şi buzele îi sunt pline de cântări spirituale (Ef. 5:18, 19).
Prin urmare, nu ne miră faptul că întâlnim trei cântări în acest capitol, şi alte două în capitolul următor. Patru din aceste cântări sunt cunoscute în general după titlul lor în latină, care reproduce primele cuvintele ale cântecelor:
- Salutul Elisabetei [1:42-45];
- Magnificat (cu sensul de „magnifică“ sau „preamăreşte“) [1:46-55];
- Benedictus (adică „binecuvântat“) [1:68-79];
- Nun Dimittis („acum lasă să plece“) [2:29-32].
1:42-45 Vorbind sub inspiraţie specială, Elisabeta a salutat-o pe Maria, numind-o „mama Domnului meu“. În inima ei nu era nici o fărâmă de gelozie, ci numai bucurie şi satisfacţie deplină pentru faptul că pruncul ce nu se născuse încă avea să fie Domnul ei. Maria a fost binecuvântată între femei în sensul că s-a bucurat de privilegiul de a-L naşte pe Mesia.
Rodul pântecelui ei este binecuvântat prin faptul că este Domnul şi Mântuitorul. Biblia nu afirmă niciodată că Maria ar fi „mama lui Dumnezeu“. Deşi este adevărat că ea a fost mama lui Isus şi că Isus este Dumnezeu, totuşi este o absurditate doctrinară ca cineva să susţină că Dumnezeu ar fi putut avea o mamă. Isus există din toată veşnicia, pe când Maria a fost o fiinţă omenească mărginită, cu o dată precisă de la care a început existenţa ei. Ea a fost mama lui Isus numai în Întruparea Lui.
Elisabeta a relatat exaltarea aparent intuitivă resimţită de copilul încă nenăscut la auzul primelor cuvinte ale Mariei. Apoi ea a asigurat-o pe Maria că credinţa ei avea să fie răsplătită din plin. Nădejdea ei avea să fie împlinită. Ea nu crezuse în zadar. Pruncul ei avea să Se nască, conform făgăduinţei.
Maria Îl preamăreşte pe Domnul (1:46-56)
1:46-49 Imnul Magnificat se aseamănă cu cântarea Anei de la I Sam. 2:1-10. Mai întâi, Maria L-a lăudat pe Domnul pentru ceea ce a făcut El pentru ea (versetele 46b la 49). Observaţi ce spune ea (v. 48): „toate generaţiile mă vor numi binecuvântată“. Nu ea va fi aceea care va conferi binecuvântări asupra altora, ci ea însăşi va fi binecuvântată. Ea Îl numeşte pe Dumnezeu Mântuitorul ei, infirmând ideea potrivit căreia Maria ar fi fost fără păcat.
1:50-53 În al doilea rând, ea L-a lăudat pe Domnul pentru că îndurarea Lui este din generaţie în generaţie peste cei ce se tem de El. El îi răstoarnă pe cei puternici şi-i înalţă pe cei smeriţi. Pe flămânzi îi satură de bunătate şi pe cei bogaţi îi scoate afară cu nimic.
1:54, 55 În cele din urmă, ea L-a preamărit pe Domnul pentru credincioşia Sa faţă de Israel, prin faptul că Şi-a ţinut promisiunile pe care i le-a făcut lui Avraam şi seminţei acestuia.
1:56 După ce a stat la Elisabeta circa trei luni, Maria s-a întors în casa ei din Nazaret. Încă nu se căsătorise. Fără îndoială, ea a devenit ţinta unor suspiciuni şi calomnii în ţinutul în care locuia. Dar Dumnezeu avea s-o răzbune, ceea ce însemna că ea putea aştepta în linişte ajutorul Lui.
Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei,Pagini Crestine,Cantarea Mariei
