Cea mai mare poruncă

Cea mai mare porunca

Matei 22:34-46

34. Când au auzit fariseii că Isus a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36. „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37. Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
38. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”
41. Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:
42. „Ce credeţi voi despre Cristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.
43. Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:
44. „Domnul* a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”?
45. Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”
46. Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

Comentariu de text

Marea Poruncă (22:34-40)

22:34-36 Când au auzit fariseii că Isus le-a astupat gura saducheilor, cei care erau antagonii lor, au venit la El să-L descoase. Purtătorul lor de cuvânt, un avocat, L-a rugat pe Isus să numească cea mai mare dintre poruncile Legii.

22:37, 38 Cu multă iscusinţă, Domnul Isus a rezumat obligaţia omului faţă de Dumnezeu, ca prima şi cea mai mare poruncă: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău“. În relatarea lui Marcu apare şi expresia: „şi cu toată tăria ta“ (Marcu 12:30).

Asta înseamnă că prima obligaţie a omului este de a-L iubi pe Dumnezeu cu întreaga sa fiinţă. După cum a remarcat cineva: inima se referă la emoţii, sufletul la voinţă, mintea la intelect, iar tăria la natura fizică.

22:39, 40 Atunci Isus a adăugat că a doua responsabilitate a omului este aceea de a-şi iubi aproapele ca pe sine însuşi.

Barnes remarcă următoarele: „Dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de om cuprinde toată sfera religiei – exact ceea ce avuseseră în vedere Moise, prorocii, Mântuitorul şi apostolii“. Ar trebui să ne gândim adesea la cuvintele acestea: „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!“

Ar trebui să ne gândim cât de mult ne iubim pe noi înşine, cât de multe din activităţile noastre se concentrează asupra asigurării de confort şi îngrijire maximă pentru noi înşine. Apoi trebuie să încercăm să ne imaginăm cum ar fi dacă am revărsa această dragoste asupra semenilor noştri. Şi, făcând un pas mai departe, ar trebui să trecem la acţiune şi să punem în practică acest lucru.

Un asemenea comportament nu este natural, nu vine de la sine, ci este supranatural. Numai cei care au fost născuţi din nou pot să-l facă şi chiar şi atunci numai când Îi permit lui Cristos să realizeze acest lucru prin ei.

Fiul lui David este Domnul lui David (22:41-46)

22:41, 42 Pe când fariseii erau încă uimiţi de răspunsul dat de Isus avocatului, El i-a confruntat cu o problemă: „Ce credeau ei despre Cristos? Al cui Fiu este El?“ Majoritatea fariseilor nu credea că Isus este Cristosul; ei încă îl aşteptau pe Mesia. Prin urmare, Isus nu i-a întrebat: „Ce credeţi despre Mine?“ (deşi, desigur, despre aceasta era vorba). El a întrebat la modul general: al cărui Fiu ar fi Mesia când ar apărea? Ei au răspuns corect, că Mesia va fi urmaşul lui David.

22:43, 44 Atunci Domnul Isus a citat Psalmul 110:1, unde David spune următoarele: „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»“. Prima dată termenul „Domnul“ se referă la Dumnezeul Tatăl, iar a doua oară la Mesia. Deci David L-a numit pe Mesia Domnul său.

22:45 Apoi Isus a pus următoarea întrebare: „Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?“ Răspunsul este că Mesia este şi Domnul lui David, şi Fiul lui David – şi Dumnezeu, şi om! Ca Dumnezeu, El este Domnul lui David; ca Om, El este ­Fiul lui David.

Dacă fariseii s-ar fi lăsat învăţaţi, ei şi-ar fi dat seama că Isus este Mesia – Fiul lui David, prin spiţa Mariei, şi Fiul lui Dumnezeu, revelat de cuvintele, faptele şi purtările Sale.

22:46 Dar ei au refuzat să vadă. Complet derutaţi de înţelepciunea Lui, ei au încercat să-L păcălească cu întrebările lor. Dar după această confruntare, au recurs la o altă metodă: violenţa.
Pagini Crestine,Cea mai mare porunca,Pagini Crestine,Cea mai mare porunca,Pagini Crestine,Cea mai mare porunca,Pagini Crestine,Cea mai mare porunca,Pagini Crestine,Cea mai mare porunca