Isus mustră pe cărturari și farisei

Isus mustra pe carturari și farisei

Matei 23:1-12

1. Atunci Isus, pe când cuvânta mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2. a zis: „Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise.
3. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
4. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
5. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi;
6. umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi;
7. le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: „Rabi! Rabi¹!”
8. Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este învăţătorul vostru: Cristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
10. Să nu vă numiţi „Învăţători”, căci Unul singur este Învăţătorul vostru: Cristos.
11. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
12. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.

Comentariu de text

Avertismentul împotriva pericolului de a rosti cuvinte frumoase, dar a avea o purtare contrară acestora (23:1-12)

23:1-4 În versetele cu care începe capitolul acesta Mântuitorul avertizează mulţimile şi pe ucenicii Săi faţă de pericolul cărturarilor şi fariseilor. Aceşti lideri şedeau pe scaunul lui Moise sau predau Legea lui Moise.

În general, învăţăturile lor erau mai bune decât conduita lor. Crezul lor era mai bun decât practica lor de viaţă. Era un caz clasic de cuvinte frumoase, fără acoperire în practică. Aşadar Isus le-a spus: „…toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi“.

Ei impuneau cerinţe extrem de stringente (probabil interpretări extrem de literale ale Legii – „litera legii“) asupra poporului, dar nu dădeau nimănui ajutor să poarte aceste poveri insuportabile.

23:5 Ei respectau ritualuri şi datini religioase, ca să fie văzuţi de oameni, şi nu din convingerea lor lăuntrică. Un exemplu, în acest sens, îl constituia folosirea filacteriilor. Când le-a poruncit israeliţilor să lege cuvintele Sale ca semn pe mâinile lor şi ca fruntarii între ochii lor (Ex. 13:9, 16; Deut. 6:8; 11:18), gândul avut în vedere de Dumnezeu a fost ca Legea să fie mereu înaintea lor, călăuzindu-le activităţile.

Ei au redus această poruncă spirituală la o interpretare fizică, literală. Şi astfel au încapsulat versete din Scriptură în cutii de piele, pe care le-au legat de mâini sau de frunte. Ei nu erau preocupaţi de împlinirea Legii, cât de purtarea acestor filacterii ridicol de mari, care să le dea înfăţişarea de oameni super spirituali.

Legea mai poruncea ca evreii să poarte ciucuri cu fir albastru la colţurile hainelor lor (Nu. 15:37-41; Deut. 22:12). Aceste trăsături distinctive aveau menirea să le reamintească faptul că erau un popor deosebit şi că trebuiau să aibă o purtare net separată de restul popoarelor, de Neamuri. Fariseii nesocoteau învăţămintele spirituale şi se mulţumeau să-şi facă ciucurii cât mai lungi.

23:6-8 Ei îşi dădeau importanţă prin faptul că se luptau după locurile de onoare la ospeţe şi în sinagogi. Ei îşi gâdilau eul lor propriu şi le plăcea să li se facă plecăciuni prin pieţe şi să le zică oamenii Rabi (care înseamnă „învăţătorul meu“ sau „cel mare“).

23:9, 10 Aici Domnul Şi-a avertizat ucenicii asupra pericolului de a folosi titluri distinctive, care se cuvin, de fapt, doar lui Dumnezeu. Nu trebuie să ni se spună „Rabi“ ca titlu distinctiv, deoarece numai Unul este Învăţătorul nostru: Cristos. Nici unui om nu avem voie să-i spunem părinte, deoarece numai Dumnezeu este Părintele sau Tatăl nostru. Iată ce scrie Weston pe această temă:

Este o declaraţie a relaţiei esenţiale a omului cu Dumnezeu. Credinciosul e definit de trei lucruri: ceea ce este, ceea ce crede şi ceea ce face – sau doctrină, experienţă şi practică. Fiinţa spirituală a omului are nevoie de trei lucruri: viaţă, instruire, călăuzire; sau exact ceea ce proclamă Domnul în şase cuvinte, în Evanghelie: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa“. Nu-i acordaţi nimănui titlul de „Părinte“, căci nici un om nu poate dărui sau susţine viaţa spirituală; nu-l ridicaţi pe nici un om pe un piedestal, ca învăţător infailibil; nu-i permiteţi nimănui să-şi aroge titlul de director spiritual; relaţia dumneavoastră cu Dumnezeu şi cu Cristos este la fel de apropiată ca a oricărei alte persoane.

Semnificaţia evidentă a cuvintelor Mântuitorului este aceea că în împărăţia cerurilor toţi credincioşii formează o frăţie, fiind în raporturi de egalitate şi neexistând titluri distinctive care să-l aşeze pe unul deasupra celuilalt.

Şi totuşi, câte titluri pompoase s-au încetăţenit în creştinismul contemporan: Reverend, Părinte, Sfinţia voastră, Înalt prea sfinţia voastră, şi o mulţime de alte titluri. Chiar şi termenul aparent inofensiv de „Doctor“ înseamnă învăţător în latină. (Acest avertisment se referă, neîndoios, la latura spirituală, mai degrabă decât la relaţia academică sau la profesia de medic. Fireşte, nu vom împiedica un copil să se adreseze tatălui său cu termenul de părinte, după cum nu am concepe ca pacientul să se adreseze unui medic decât cu formula „Domnule Doctor“.) În ce priveşte relaţiile pământeşti, regula de care trebuie să ţinem seama este: „Daţi cinste tuturor celor cărora li se cuvinte cinstea“ (Ro. 13:7).

23:11, 12 Din nou, caracterul revoluţionar al împărăţiei cerurilor reiese din faptul că adevărata măreţie este exact opusul concepţiei majorităţii oamenilor. Isus a spus: „Cine este cel mai mare între voi trebuie să fie robul vostru. Iar cine se înalţă pe sine va fi smerit şi cine se smereşte pe sine va fi înălţat“.

Adevărata măreţie se arată când cineva se apleacă să slujească. Fariseii care se înălţau pe ei înşişi aveau să fie smeriţi. Adevăraţii ucenici care se smeresc vor fi înălţaţi la vremea cuvenită.
Pagini Crestine,Isus mustra pe carturari si farisei,Pagini Crestine,Isus mustra pe carturari si farisei,Pagini Crestine,Isus mustra pe carturari si farisei,Pagini Crestine,Isus mustra pe carturari si farisei