Evanghelia

Evanghelia

Matei 4:23-25

23. Isus străbătea toată Galileea, învăţând poporul în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care era în popor.
24. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei demonizaţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
25. După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Comentariu de text

Lucrarea Domnului Isus s-a desfăşurat pe trei planuri: El i-a învăţat pe oameni din Cuvântul lui Dumnezeu, în sinagogă. A predicat evanghelia împărăţiei şi a vindecat oamenii.

Unul din scopurile urmărite prin minunile de vindecare a fost acela de a autentifica persoana şi lucrarea Sa (Ev. 2:3, 4). Capitolele 5-7 sunt un exemplu al lucrării Sale de predare, iar capitolele 8-9 consemnează minunile săvârşite de El.

4:23 În versetul 23 apare pentru prima oară termenul „evanghelie“ în Noul Testament, sensul lui fiind acela de „vestea bună a mântuirii“. În toate epocile istoriei, nu a existat decât o singură evanghelie, o singură cale prin care poate fi mântuit cineva.

EVANGHELIA

Evanghelia îşi are originea în harul lui Dumnezeu (Ef. 2:8). Asta înseamnă că Dumnezeu dăruieşte viaţă veşnică oamenilor, care nu o merită. Temelia evangheliei o constituie lucrarea lui Cristos pe cruce (1 Cor. 15:1-4). Mântuitorul nostru a îndeplinit toate cerinţele justiţiei divine, făcând posibil ca Dumnezeu să-i îndreptăţească pe păcătoşi.

Credincioşii Vechiului Testament au fost salvaţi prin lucrarea lui Cristos, deşi aceasta nu avusese încă loc, în timp. Probabil că ei nu ştiau prea multe despre Mesia, dar Dumnezeu ştia – şi El a trecut valoarea lucrării lui Cristos în contul lor. Am putea spune că ei au fost salvaţi „pe credit“. Şi noi suntem salvaţi prin lucrarea lui Cristos, dar în cazul nostru lucrarea s-a săvârşit deja.

Evanghelia se primeşte numai prin credinţă (Ef. 2:8). În Vechiul Testament oamenii erau mântuiţi prin faptul că credeau tot ce le spunea Dumnezeu. În epoca actuală, oamenii sunt mântuiţi crezând mărturia privitoare la Fiul Său, ca singură cale de mântuire (1 Ioan 5:11, 12).

Ţinta finală a evangheliei este cerul. Noi avem nădejdea veşniciei petrecute cu Domnul, în cer (2 Cor. 5:6-10), după cum sfinţii din Vechiul Testament au avut şi ei această nădejde (Ev. 11:10, 14-16).

Deşi nu există decât o singură evanghelie, există mai multe aspecte ale ei, în diferite epoci ale istoriei. De pildă, există o deosebire de accentuare între evanghelia împărăţiei şi evanghelia harului lui Dumnezeu.

Evanghelia împărăţiei sună astfel: „Pocăiţi-vă şi primiţi-L pe Mesia, şi apoi veţi intra în împărăţia Sa, când şi-o va întemeia El pe pământ“. Evanghelia harului afirmă, în schimb: „Pocăiţi-vă şi primiţi-L pe Cristos, iar apoi vei fi răpiţi la cer, pentru a fi cu El pe veci“.

În esenţă, ambele aspecte constituie una şi aceeaşi evanghelie – mântuirea prin credinţă – dar ele relevă faptul că există diferite administraţii ale evangheliei, în funcţie de scopurile dispensaţionale ale lui Dumnezeu.

Când Isus a predicat evanghelia împărăţiei, El a anunţat venirea Sa ca Rege al iudeilor şi a explicat condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru a putea fi admis cineva în împărăţia Sa. Minunile Sale au relevat caracterul unitar al împărăţiei Sale.

4:24, 25 Faima Lui s-a răspândit în toată Siria (teritoriul de la nord şi nord-est de Israel). Toţi bolnavii, posedaţii şi cei afectaţi de diverse neputinţe au simţit atingerea Sa tămăduitoare. Mulţimi mari de oameni veneau la El din Galileea, din Decapolis (o confederaţie de zece oraşe, locuite de neevrei, din nordestul Palestinei), din Ierusalim, din Iudeea şi din toată regiunea de la est de râul Iordan.

După cum a arătat Warfield: „Se pare că, pentru o vreme, bolile şi moartea au fost eradicate din regiune“.

Nici nu e de mirare că publicul a fost atât de uluit de veştile pe care le primeau din Galileea!
Pagini Crestine, Evanghelia, Pagini Crestine,Evanghelia