Adevarata maretie o confera slujirea
Luca 22:24-30
24. Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care dintre ei avea să fie socotit ca cel mai mare.
25. Isus le-a zis: „Împăraţii popoarelor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.
26. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.
27. Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.
28. Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
29. De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
30. ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să staţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Adevărata măreţie o conferă slujirea (22:24-30)
22:24, 25 Ce groaznică condamnare a inimii omeneşti este faptul că imediat după Cina Domnului, ucenicii au început să se certe între ei, pentru a stabili care dintre ei era cel mai mare!
Domnul Isus le-a amintit că în economia Lui, măreţia era diametral opusă modului în care o privesc oamenii. Regii care au domnit peste Neamuri au fost consideraţi oameni mari, fiind, de fapt, numiţi „binefăcători“. Dar acesta nu era decât un titlu, în realitate ei fiind nişte tirani cruzi. Ei erau numiţi buni, dar purtarea lor nu corespundea acestei caracterizări.
22:26 Nu aşa trebuie să stea lucrurile între urmaşii Mântuitorului. Cei care doresc să fie mari trebuie să ocupe locul celor mai mici. Iar cei care doresc să fie cei dintâi trebuie să se aplece şi să-i slujească pe alţii cu smerenie.
Aceste idei revoluţionare au răsturnat complet concepţiile tradiţionale, conform cărora cei mai tineri ar fi inferiori celor mai vârstnici şi că întâietatea s-ar putea dobândi prin stăpânire.
22:27 Conform aprecierilor oamenilor, mai mare este cel care este invitat la o masă, decât cel care îi serveşte pe meseni. Dar Domnul Isus a venit ca slujitor al oamenilor şi toţi cei ce Îl urmează pe El trebuie să-L imite în această privinţă.
22:28-30 De câtă delicateţe a dat Domnul dovadă când i-a lăudat pe ucenici pentru că au rămas cu El în încercările prin care a trecut. În fond, ei tocmai se certaseră şi la scurt timp după aceea aveau să-L părăsească şi să fugă. Şi totuşi, El ştia că în adâncul inimii lor ei Îl iubeau şi că suferiseră ocări din pricina Numelui Său. Răsplata lor avea să fie faptul că vor sta pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, când se va întoarce Cristos să-Şi preia tronul lui David şi să domnească asupra pământului. Aşa cum Tatăl I-a promis lui Cristos împărăţia, la fel de cert este faptul că ei vor domni cu El peste Israelul reînnoit.
(postare asemănătoare: Cine se va smeri va fi cel mai mare)
Pagini Crestine,Adevarata maretie o confera slujirea,Pagini Crestine,Adevarata maretie o confera slujirea,Pagini Crestine,Adevarata maretie o confera slujirea,Pagini Crestine,Adevarata maretie o confera slujirea,Pagini Crestine,Adevarata maretie o confera slujirea
