Păstorii din Betleem

Pastorii din Betleem

Luca 2:8-20

8. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
10. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:
11. astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul.
12. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
13. Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14. „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
15. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să seîntoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidei să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
16. S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
17. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
18. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
19. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.
20. Şi păstorii s-au întors, slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.

Isus adus în Templu

21. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
22. Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului
23. după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi-născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”;
24. şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

Comentariu de text

Îngerii şi păstorii (2:8-20)

2:8 Primele semne cu privire la naşterea aceasta unică nu au fost împărtăşite liderilor religioşi de la Ierusalim, ci păstorilor contemplativi de pe dealurile Iudeii – oameni smeriţi, care îşi făceau conştiincios datoria.

Iată ce are S. Stewart de spus în această privinţă:

Oare nu ne izbeşte semnificaţia extraordinară a faptului că unor oameni obişnuiţi, ocupaţi cu treburile lor obişnuite, li s-a dat să vadă prima oară slava venirii lui Isus?

Asta ne învaţă, în primul rând, că la locul datoriei noastre – oricât de umil ar fi acesta – ni se dăruieşte viziunea.

Şi mai înseamnă, în al doilea rând, că oamenilor care au păstrat în gândurile şi purtările lor acea pioşenie simplă dar nespus de profundă a vieţii, celor care nu şi-au pierdut inima de copil, li se deschid cel mai lesne porţile Împărăţiei.

2:9-11 Un înger al Domnului s-a apropiat de păstori şi o lumină strălucitoare şi slăvită a strălucit în jurul lor. Când ei au fost umpluţi de spaimă, îngerul i-a mângâiat şi le-a adus vestea minunată, dătătoare de mare bucurie pentru toţi oamenii. Chiar în ziua aceea, în cetatea Betleemului, din apropiere, avea să se nască un copil. Acest copil era Mântuitorul, care este Cristos, Domnul!

În aceste câteva cuvinte se cuprinde toată teologia. Mai întâi, El este Mântuitor, fapt exprimat prin numele de Isus. Apoi El este Cristosul, adică Unsul lui Dumnezeu, Mesia al Israelului. Şi, în fine, El este Domnul – Dumnezeu manifestat în trup.

2:12 Cum aveau să-L recunoască păstorii? Îngerii le-au dat un semn dublu. Mai întâi, Pruncul avea să fie înfăşurat în scutece. Dar ei mai văzuseră copii înfăşuraţi în scutece. Însă îngerii tocmai vestiseră că Pruncul era Domnul. Nimeni nu-L mai văzuse pe Domnul ca un Prunc înfăşurat în scutece.

A doua parte a semnului consta în faptul că El avea să fie culcat într-o iesle. Nu cred că păstorii mai văzuseră un copil nou-născut într-un loc atât de neverosimil. Iată la ce înjosire a fost supus Domnul vieţii şi al slavei, când a venit în lumea noastră! Mintea noastră nu poate concepe cum de Creatorul şi Susţinătorul universului a pătruns în istoria omenirii nu ca un erou militar, ci ca un Copilaş nou-născut. Dar, oricât de neaşteptat ar părea, este adevărul Întrupării.

2:13, 14 Deodată, extazul cerului n-a mai putut fi ţinut în frâu. O mulţime de oaste cerească şi-a făcut apariţia, lăudându-L pe Dumnezeu. Cântarea lor, cunoscută azi sub numele de Gloria in Excelsis Deo, surprinde semnificaţia deplină a naşterii Pruncului Sfânt. Viaţa şi lucrarea Sa aveau să aducă slavă lui Dumnezeu în cerurile preaînalte şi pace pe pământ, bună învoire faţă de oameni sau poate oamenilor în care El îşi găseşte toată plăcerea. Oamenii în care Dumnezeu îşi găseşte plăcerea sunt cei care se pocăiesc de păcatele lor şi-L primesc pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor.

2:15-19 De îndată ce au plecat îngerii, păstorii s-au dus în grabă la Betleem, unde i-au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pe Isus, în iesle. Ei au relatat cu de-amănuntul vizita îngerului, provocând multă mirare în rândurile celor din staul. Dar Maria avea o înţelegere mai profundă a ceea ce se petrecea; ea a adunat în inima ei ca pe o comoară toate aceste lucruri, meditând asupra tâlcurilor ascunse în ele.

2:20 Păstorii s-au întors la turmele lor, plini de bucurie pentru tot ce au văzut şi auzit, cu inimile revârsându-se de închinare la adresa lui Dumnezeu.

Circumcizia şi dedicarea lui Isus (2:21-24)

Cel puţin trei ritualuri sunt descrise în acest pasaj:

1. Mai întâi, a fost circumcizia lui Isus. Aceasta a avut loc pe când El avea opt zile. A fost un semn al legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu Avraam. În aceeaşi zi, potrivit tradiţiei ebraice, I S-a dat Copilului un Nume. Îngerul îi instruise pe Maria şi pe Iosif să-L numească ISUS.

2. A doua ceremonie a constat în purificarea Mariei – act care a avut loc la patruzeci de zile după naşterea lui Isus (vezi Lev. 12:1-4). În mod obişnuit, părinţii trebuiau să aducă un miel, ca jertfă de ardere de tot, şi un pui de porumbel sau turturea, ca jertfă de păcat.

Dar în cazul celor săraci, se făcea o derogare, aceştia putând aduce „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel“ (Lev. 12:6-8). Faptul că Maria nu a adus un miel, ci numai doi pui de porumbel denotă sărăcia în care S-a născut Isus.

3. Al treilea ritual a fost prezentarea lui Isus la templul din Ierusalim. Iniţial, Dumnezeu decretase că întâiul născut de parte bărbătească Îi aparţine Lui; fiii întâi născuţi trebuiau să formeze ceata preoţilor (Ex. 13:2). Ulterior, El a ales seminţia lui Levi ca membrii acesteia să slujească de preoţi (Ex. 28:1, 2). Apoi părinţii îl puteau „răscumpăra“ pe întâiul lor fiu născut prin plata a cinci sicli. Asta au făcut ei când L-au închinat Domnului.
Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem,Pagini Crestine,Pastorii din Betleem