Nasterea lui Ioan Botezatorul
Luca 1:57-80
57. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
58. Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
59. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui Său.
60. Dar mama lui luând cuvântul a zis: „Nu, ci are să se numească Ioan.”
61. Ei i-au zis: „Nimeni din rudele tale nu poartă numele acesta.”
62. Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.
63. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au minunat.
64. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.
65. Pe toţi vecinii i-a apucat frica şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
66. Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.
Cântarea lui Zaharia
67. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:
68. „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a cercetat şi l-a răscumpărat pe poporul Său.
69. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David,
70. cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime,
71. mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72. Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73. potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74. că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75. trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
76. Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui
77. şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;
78. datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79. ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
80. Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Naşterea precursorului (1:57-66)
1:57-61 La vremea rânduită, Elisabeta a născut un fiu. Rudele şi prietenii ei au fost încântaţi. În ziua a opta, când a avut loc circumcizia copilului, ei au considerat de la sine înţeles că acesta se va numi Zaharia, cum îl chema şi pe tatăl lui. Când mama lui le-a spus că pruncul se va numi Ioan, ei s-au mirat, deoarece nici una din rudele sale nu mai purtase numele acesta.
1:62, 63 Încercând să afle hotărârea finală a lui Zaharia, ei au comunicat cu el prin semne. (Asta arată că el nu era numai mut, ci şi surd.) Cerând o tăblie de scris, el a rezolvat chestiunea, precizând că pruncul se va numi Ioan. Oamenii s-au minunat.
1:64-66 Dar mirarea le-a fost şi mai mare când au observat că lui Zaharia i s-a redat graiul, de îndată ce a scris cuvântul „Ioan“. Vestea s-a răspândit repede în tot ţinutul muntos al Iudeii, oamenii gândindu-se la lucrarea pe care o va desfăşura acest copil neobişnuit. Ei ştiau că harul Domnului era cu acest copil.
Profeţia lui Zaharia cu privire la Ioan (1:67-80)
1:67 Eliberat, de-acum, de cătuşele necredinţei şi umplut cu Duhul Sfânt, Zaharia a primit inspiraţia să rostească un imn elocvent de laudă, presărat cu numeroase citate din Vechiul Testament.
1:68, 69 Lăudat să fie Domnul pentru ceea ce a făcut. Zaharia şi-a dat seama că naşterea fiului său Ioan a indicat iminenţa venirii lui Mesia. El s-a referit la venirea lui Cristos ca un fapt împlinit, deşi nu avusese încă loc.
Credinţa l-a învrednicit să spună că Dumnezeu Şi-a cercetat şi răscumpărat deja poporul, trimiţându-L pe Răscumpărătorul. Iehova a ridicat un corn al mântuirii în casa regală a lui David. (Cornul conţinea untdelemnul pentru ungerea regilor. Prin urmare, ar putea însemna aici: un Rege al mântuirii, descins din spiţa regală a lui David. Sau ar putea însemna un simbol al puterii şi astfel „un Mântuitor puternic“.)
1:70, 71 Lăudat să fie Dumnezeu pentru că împlineşte profeţiile! Venirea lui Mesia fusese prezisă de sfinţii profeţi… de la începutul lumii. Sensul ar fi: mântuire de duşmanii cuiva şi adăpost de vrăjmaşi.
1:72-75 Lăudat să fie Dumnezeu pentru credincioşia cu care Îşi împlineşte făgăduinţele. Domnul încheiase un legământ necondiţionat de mântuire cu Avraam. Făgăduinţa aceasta a fost împlinită prin venirea seminţei lui Avraam, adică Domnul Isus Cristos. Mântuirea adusă de El a fost atât externă, cât şi internă. Pe plan extern, ea a însemnat izbăvirea din mâna duşmanilor lor. Pe plan intern, a însemnat slujirea Lui cu frică, în sfinţenie şi neprihănire.
G. Campbell Morgan contribuie cu două gânduri foarte pătrunzătoare la explicaţia acestui pasaj. Mai întâi, el scoate în evidenţă corelaţia izbitoare dintre numele lui Ioan şi tema cântării – ambele sunt marcate de harul lui Dumnezeu. Apoi el găseşte aluzii la numele lui Ioan, Zaharia şi Elisabeta în versetele 72 şi 73.
Ioan – făgăduinţa îndurării (v. 72).
Zaharia – pentru a-şi aduce aminte (v. 72).
Elisabeta – jurământul (v. 73).
Harul lui Dumnezeu, aşa cum este vestit de Ioan, rezultă din faptul că Dumnezeu Îşi aduce aminte de jurământul făcut în sfântul Său legământ.
1:76, 77 Misiunea lui Ioan, vestitorul Mântuitorului. Ioan avea să fie profetul Celui Prea Înalt, care urma să pregătească inimile oamenilor pentru venirea Domnului şi să vestească mântuirea poporului Său, prin iertarea păcatelor lor.
Din nou vedem aici cum referirile la Iehova din Vechiul Testament se aplică în Noul Testament la Isus. Maleahi prezisese că un sol va pregăti calea înaintea lui Iehova (3:1). Zaharia îl identifică pe Ioan drept solul respectiv. Noi ştim că Ioan a venit să pregătească calea înaintea lui Isus. Concluzia evidentă care se desprinde de aici este că Isus este Iehova.
1:78, 79 Venirea lui Cristos este asemănată cu răsăritul soarelui. Veacuri de-a rândul, lumea zăcuse în întuneric. Acum, prin îndurarea plină de duioşie a lui Dumnezeu, aveau să mijească în curând zorii mântuirii, în Persoana lui Cristos, care va străluci peste Neamurile aflate în întuneric şi în umbra morţii, călăuzind picioarele Israelului pe calea păcii (vezi Maleahi 4:2).
1:80 Acest impresionant capitol se încheie cu afirmaţia de o remarcabilă simplitate, potrivit căreia copilul creştea fizic şi spiritual, rămânând în pustiu până în ziua apariţiei sale publice în faţa naţiunii Israel.
Postări legate de acest subiect:
Pagini Crestine,Nasterea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Nasterea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Nasterea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Nasterea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Nasterea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Nasterea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Nasterea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Nasterea lui Ioan Botezatorul
