Nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu

Nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu

Romani 8:28-39

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu
28. De altfel, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi după planul Său.
29. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi.
30. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
31. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
32. El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
33. Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
34. Cine-i va condamna? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!
35. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36. După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”
37. Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39. nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Cristos, Domnul nostru.

Comentariu de text

8:28 Dumnezeu lucrează în aşa fel încât toate lucrurile să fie spre binele celor care Îl iubesc, care sunt chemaţi după planul Său. Nu întotdeauna lucrurile par să fie aşa! Uneori, când suferim tragedii, dezamăgiri, frustrări, când inima ne este sfâşiată de durere, poate datorită pierderii unei fiinţe dragi, ne întrebăm:

„Ce bine o mai putea ieşi şi din asta?“ Dar versetul următor ne oferă răspunsul: tot ce îngăduie Dumnezeu să vină în viaţa noastră are menirea să ne facă să ne asemănăm chipului Fiului Său. Când vedem acest lucru, rugăciunile noastre nu se mai termină cu semnul întrebării. Viaţa noastră nu este controlată de forţe impersonale, cum ar fi întâmplarea, norocul sau soarta, ci de Persoana Minunată a Domnului nostru, care „este prea plin de iubire pentru a putea fi vreodată nedrept cu noi, şi prea înţelept pentru a putea greşi vreodată“.

8:29 În continuare, Pavel urmăreşte maiestuosul şi extraordinar de cuprinzătorul program divin, menit să aducă mulţi fii la slavă.

Mai întâi de toate, Dumnezeu ne-a ştiut dinainte încă din trecutul etern. Nu a fost vorba doar de o cunoaştere intelectuală, căci în ce priveşte cunoaşterea de ordin general, Dumnezeu i-a cunoscut pe toţi cei ce s-au născut sau se vor naşte vreodată. Dar cunoştinţa Sa prealabilă i-a îmbrăţişat pe toţi cei pe care El i-a rânduit dinainte sau i-a predestinat să se conformeze… chipului Fiului Său.

Prin urmare, a fost vorba de o cunoaştere însoţită de un scop, a cărui împlinire nu poate fi împiedicată nicidecum. Nu e de ajuns să spunem că Dumnezeu i-a cunoscut dinainte pe cei despre care El Şi-a dat seama că într-o zi se vor pocăi şi vor crede. Mai degrabă, faptul că El i-a cunoscut dinainte a constituit garanţia că ei se vor pocăi în cele din urmă şi vor crede!

Faptul că păcătoşii care nu-L cunosc pe Dumnezeu pot fi transformaţi într-o zi în chipul lui Cristos, printr-un miracol al harului, este unul dintre cele mai uluitoare adevăruri ale revelaţiei divine. Desigur, ideea care se desprinde de aici nu este aceea că vom avea vreodată atributele Dumnezeirii, nici că vom poseda cândva trăsăturile fizionomice ale lui Cristos, ci faptul că vom fi ca El din punct de vedere moral, absolut total eliberaţi de păcat şi vom avea trupuri proslăvite ca al Lui.

În ziua aceea de slavă El va fi întâiul născut între mai mulţi fraţi. Întâi născut din versetul acesta se referă la locul întâi în rang sau onoare. El nu va fi doar Unul dintre mai mulţi egali, ci Cel care ocupă locul suprem de onoare între fraţii şi surorile Lui.

8:30 Toţi cei care au fost predestinaţi în eternitate sunt chemaţi şi în timp. Asta înseamnă că fiecare din ei, nu numai că va auzi Evanghelia, ci va şi răspunde la chemarea ei. Prin urmare, este o chemare efectivă. Toţi sunt chemaţi; asta e chemarea generală (şi totuşi valabilă) a lui Dumnezeu. Dar numai puţini sunt cei care răspund la această chemare! Asta este chemarea efectivă (producătoare de convertire) a lui Dumnezeu.

Toţi cei care răspund la chemare sunt şi îndreptăţiţi, adică li se dăruieşte o poziţie de totală neprihănire înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Dumnezeu prin meritele lui Cristos, fiind astfel adecvaţi pentru prezenţa Domnului.

Cei care sunt îndreptăţiţi sunt şi glorificaţi. În fapt, încă nu suntem glorificaţi, dar este un fapt atât de cert, încât Dumnezeu poate descrie această acţiune la timpul trecut. Noi suntem atât de siguri de starea noastră glorificată ca şi când am fi şi primit-o deja!

Este unul dintre cele mai puternice pasaje din Noul Testament privitoare la siguranţa credinciosului. Pentru fiecare milion de oameni care sunt cunoscuţi dinainte şi sunt predestinaţi de Dumnezeu, fiecare din acei un milion va fi chemat, justificat şi glorificat. Nici unul nu va lipsi! (Comparaţi cu termenul „toţi“ din Ioan 6:37.)

8:31 Când luăm în considerare aceste verigi indestructibile din lanţul de aur al răscumpărării, concluzia care se desprinde este inevitabilă: Dacă Dumnezeu este pentru noi, în sensul că ne-a marcat pentru El Însuşi, atunci nimeni nu poate reuşi în vreun demers întreprins împotriva noastră. Dacă Cel Atotputernic lucrează spre binele nostru, nici o altă putere, care este în mod necesar mai mică decât a Lui, nu poate învinge programul Său.

8:32 Cel care nu Şi-a cruţat nici propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi. Ce minunate cuvinte! Nu trebuie să lăsăm ca aceste cuvinte, doar pentru faptul că ne sunt atât de binecunoscute, să-şi piardă din splendoarea sau forţa de a ne inspira la închinăciune. Când o lume pierdută a avut nevoie să fie mântuită de un Înlocuitor fără păcat, marele Dumnezeu al universului nu Şi-a precupeţit tot ce avea mai de preţ, însăşi Comoara inimii Sale, ci L-a dat să moară o moarte ruşinoasă şi să sufere pentru noi.

Logica ce se desprinde de aici este imbatabilă. Dacă Dumnezeu deja ne-a dat darul Său suprem, mai poate exista oare vreun alt dar, mai mic, pe care El să nu ni-l dea? Dacă El deja a plătit preţul cel mai mare, va ezita El oare să plătească un preţ mai mic? Dacă a mers El până acolo pentru a ne asigura mântuirea, oare ne va abandona El vreodată? Oare cum nu ne va da El de asemenea, fără plată, toate lucrurile?

„Limbajul necredinţei“, scrie Mackintosh, se rezumă în cuvintele „Cum ne va?“, pe când limbajul credinţei afirmă: „Cum nu ne va…“

8:33 Ne aflăm încă în atmosfera de tribunal, dar a intervenit o schimbare remarcabilă. Pe când păcătosul îndreptăţit stă înaintea instanţei, tuturor pârâşilor li se lansează apelul să se prezinte. Numai că nu apare nici unul! Cum se face asta? Dacă Dumnezeu i-a îndreptăţit deja pe aleşii Săi, cine mai poate aduce vreo pâră?

Argumentarea din acest verset şi din următorul va deveni mult mai clară, dacă vom adăuga cuvintele: „Nimeni, întrucât…“ înaintea fiecărui răspuns dat. În acest caz, versetul ar suna astfel: Cine va aduce vreo pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Nimeni, întrucât Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte. Dacă nu adăugăm aceste cuvinte suplimentare, s-ar putea înţelege că Dumnezeu ar aduce vreo pâră împotriva aleşilor Săi – adică exact contrariul afirmaţiei lui Pavel!

8:34 Acum se lansează o altă provocare: Există cineva care ar putea acuza? Nimeni, deoarece Cristos deja a murit pentru acuzat, a fost înviat din morţi şi se află în prezent la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru el. Dacă Domnul Isus, căruia I s-a încredinţat toată judecata, nu pronunţă nici o sentinţă pentru acuzat, ci, mai degrabă, Se roagă pentru el, atunci nu mai există nici o persoană care ar mai putea avea vreun motiv valabil de a-l condamna.

8:35 Acum credinţa aruncă ultima provocare majoră: mai există cineva care poate să-i smulgă pe cei îndreptăţiţi din dragostea lui Cristos? După care se cercetează toate împrejurările nefavorabile posibile care au reuşit să producă efectul de separare în alte domenii ale vieţii umane. Dar nu s-a găsit nici una care să-l poată despărţi pe credincios de dragostea lui Cristos. Nici chinurile tribulaţiei, nici suferinţele, nici monstrul întristării, nici durerile extreme ale minţii sau trupului, nici brutalitatea prigoanelor, nici producerea unor suferinţe sau chiar a morţii asupra celor care au curajul să se deosebească de restul lumii. Nici chiar spectrul foametei – până la transformarea fiinţei umane în piele şi oase. Nici goliciunea, cu tot ce poate să însemne ea pe planul privaţiunilor sau lipsa de apărare faţă de intemperiile naturii. Nici chiar primejdiile – ameninţarea unor pericole iminente şi groaznice. Nici sabia – rece, necruţătoare şi aducătoare de moarte.

8:36 Dacă vreunul din aceste lucruri l-ar putea despărţi pe credincios de dragostea lui Cristos, atunci despărţirea aceasta fatală ar fi avut loc cu mult timp în urmă, întrucât carierea unui creştin este o moarte vie. Asta a vrut să spună psalmistul când a afirmat că, din pricina identificării noastre cu Domnul, noi suntem omorâţi toată ziua şi suntem ca oile, ce sunt condamnate la măcel (Ps. 44:22).

8:37 În loc să ne despartă de dragostea lui Cristos, lucrurile acestea nu fac altceva decât să ne apropie şi mai mult de El. Noi nu suntem doar biruitori, ci mai mult decât biruitori. Nu numai că suntem triumfători asupra acestor forţe formidabile, ci făcând acest lucru, aducem slavă lui Dumnezeu, binecuvântare altora şi ne facem nouă înşine bine. Facem sclavi din duşmani şi cărări din obstacolele ce ne sunt puse în cale.

Dar nici unul din aceste lucruri nu se realizează prin tăria noastră, ci numai prin Cel ce ne-a iubit. Numai puterea lui Cristos poate face ca amărăciunea să dea rod dulce, slăbiciunea să facă loc tăriei, tragedia să fie înlocuită cu triumful, iar durerea inimii să fie preschimbată în binecuvântare.

8:38 Apostolul nu şi-a încheiat căutarea. El cutreieră universul în căutarea vreunui lucru care ar putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, după care infirmă, una câte una, orice posibilitate ca acest lucru să se poată vreodată întâmpla –

• moartea cu toate grozăviile ei;
• viaţa cu toate ademenirile ei;
• nici îngerii, nici principalităţile, cu toată puterea şi cunoştinţele lor supranaturale;
• puterile, fie tirani pământeşti, fie adversari angelici;
• lucrurile actuale, care ne asaltează atât de des;
• lucrurile viitoare, care trezesc gânduri rău prevestitoare;

8:39 nici înălţimea, nici adâncimea, acele lucruri care fac parte din tărâmul dimensiunii sau al spaţiului, inclusiv forţele oculte. Apoi, pentru a se asigura că nu a lăsat afară vreun lucru, Pavel adaugă: nici orice alt lucru creat.

Rezultatul cercetării întreprinse de Pavel este că nu a găsit nimic care să ne poată despărţi de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus Domnul nostru. Ne e de mirare că aceste cuvinte de triumf au constituit cântarea celor care au murit moarte de martir şi rapsodia celor care au trăit vieţi de martir!