Întinarea care vine dinăuntru

Intinarea care vine dinăuntru

Matei 15: 1-20

1. Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:
2. „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”
3. Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?
4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.”
5. Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu”
6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.
7. Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:
8. „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”
10. Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ce intră în gură îl întinează pe om; ci ce iese din gură, aceea îl întinează pe om.”
12. Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”
13. Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţi-i, sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”
15. Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”
16. Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi?
17. Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna?
18. Dar, ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl întinează pe om.
19. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
20. Iată lucrurile care întinează pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu întinează pe om.”

Comentariu de text

Întinarea care vine dinăuntru (15:1-20)

S-a afirmat adesea că Matei nu urmează evenimentele în ordine cronologică, cel puţin în primele capitole din cartea sa. Dar începând cu capitolul 14 şi continuând până la sfârşit, evenimentele sunt redate, în mare parte, exact în ordinea în care s-au petrecut.

În capitolul 15, se evidenţiază, de asemenea, o structură dispensaţională. Mai întâi, veşnicele certuri şi ciorovăieli ale fariseilor şi cărturarilor (versetele 1-20) anticipează actul respingerii lui Mesia de către Israel. În al doilea rând, credinţa canaanitei (v. 21-28) înfăţişează vestirea Evangheliei către Neamuri, în epoca actuală. Şi, în final, vindecarea marilor mulţimi (versetele 29-31) şi hrănirea celor patru mii (versetele 32-39) trimit la viitoarea epocă a Mileniului, când vor domni condiţiile de sănătate şi prosperitate.

15:1, 2 Cărturarii şi fariseii nu renunţau deloc la eforturile lor de a-L prinde în cursă pe Mântuitorul. O delegaţie a acestora a venit expres de la Ierusalim, acuzându-i pe ucenici de necurăţie, pentru faptul că mâncau fără să se spele pe mâini, încălcând astfel, spuneau ei, datinile bătrânilor.

Pentru a putea evalua corect acest incident, trebuie să înţelegem mai întâi referirile la ideea de curat şi necurat şi ce înţelegeau fariseii prin spălare. Întreg conceptul de curat şi necurat îşi are originea în Vechiul Testament. Necurăţia de care erau acuzaţi ucenicii era doar o chestiune ceremonială. De pildă, dacă cineva se atingea de un mort sau mânca anumite lucruri, se contamina pe plan ceremonial – cu alte cuvinte, nu mai corespundea din punct de vedere ritualist pentru a se putea închina lui Dumnezeu.

Înainte de a se putea apropia din nou de Dumnezeu, Legea lui Dumnezeu cerea ca el să se supună unui ritual de curăţire. Dar bătrânii au adăugat datinile lor la ritualurile de curăţire. Astfel ei insistau ca un iudeu, înainte de a putea mânca, să se supună unui proces minuţios de spălare, nu doar a mâinilor, ci şi a braţelor, până la coate. Dacă mergea la piaţă, trebuia să facă o baie ceremonială. Astfel, fariseii i-au criticat pe ucenici, pentru faptul de a nu fi executat toate operaţiile minuţioase implicate în procesul de spălare prescris de datina iudaică.

15:3-6 Domnul Isus le-a amintit criticilor Săi că ei sunt aceia care au călcat porunca lui Dumnezeu, şi nu doar datina bătrânilor. Legea poruncea oamenilor să-şi cinstească părinţii şi chiar să-i sprijine financiar, dacă era nevoie. Dar cărturarii şi fariseii (precum şi mulţi alţii) nu erau dispuşi să-şi cheltuiască banii pentru întreţinerea părinţilor lor bătrâni.

Prin urmare, au conceput o datină, care să le dea posibilitatea să scape de responsabilitate. Când erau rugaţi de tatăl sau de mama lor să îi ajute, nu aveau decât să recite cuvintele: „Orice bani disponibili care ar putea fi folosiţi la întreţinerea voastră, au fost consacraţi lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu pot să vi-i dau vouă“.După ce recitau această formulă, ei se considerau absolviţi de responsabilitatea financiară faţă de părinţii lor. Recurgând la această stratagemă şireată, ei anulau Cuvântul lui Dumnezeu, care le poruncea să aibă grijă de părinţii lor.

15:7-9 Prin aceste denaturări meşteşugite ale Cuvântului, ei împlineau profeţia rostită de Isaia, la 29:13. Ei mărturiseau cu buzele lor că-L cinstesc pe Dumnezeu, dar, în realitate, inima lor era departe de El. Închinarea lor nu valora nimic, pentru că ei acordau mai mare prioritate datinilor oamenilor, decât Cuvântului lui Dumnezeu.

15:10, 11 Întorcându-se spre mulţime, Isus a făcut o afirmaţie de o extraordinară semnificaţie. El a declarat că nu ceea ce intră în gură îl întinează pe un om, ci mai degrabă ceea ce iese din gura lui. Nu se poate aprecia îndeajuns caracterul revoluţionar al acestei afirmaţii.

În cadrul codului levitic, ceea ce intra pe gura cuiva îl întina. Iudeilor li se interzicea să consume carnea oricărui animal rumegător sau cu copita despicată. Nu aveau voie să mănânce peşte, decât dacă avea solzi şi aripioare. Dumnezeu dăduse instrucţiuni minuţioase pentru alimentele curate şi necurate.

Acum Dătătorul Legii a pavat calea pentru abrogarea întregului sistem de întinare ceremonială. El a afirmat că hrana pe care au consumat-o ucenicii cu mâinile nespălate nu i-a întinat. În schimb, făţărnicia cărturarilor şi a fariseilor – iată ce îi întina, cu adevărat, pe aceştia!

15:12-14 Când ucenicii Lui I-au dat de ştire că fariseii au fost ofensaţi de această condamnare, Isus a răspuns, comparându-i cu plantele ce nu fuseseră sădite în mod divin. Cărturarii şi fariseii erau neghină, şi nu grâu. Ei şi învăţăturile lor aveau să fie, la un moment dat, smulşi – adică nimiciţi. Apoi El a adăugat: „Lăsaţi-i. Sunt nişte călăuze oarbe“. Deşi se dădeau autorităţi în privinţa lucrurilor spirituale, ei erau orbi cu privire la realităţile spirituale, după cum orbi erau şi oamenii pe care-i conduceau ei. Prin urmare, era inevitabil ca atât liderii, cât şi cei ce îi urmau, să nu cadă în şanţ.

15:15 Ucenicii au fost, negreşit, zguduiţi de această răsturnare valorică a tot ceea ce fuseseră învăţaţi cu privire la alimentele curate şi cele necurate. Pentru ei lucrurile acestea erau acum ca o parabolă – deci prezentate într-o formă nedesluşită. Petru a dat glas nedumeririi lor, când a cerut Domnului o explicaţie.

15:16, 17 Domnul Şi-a exprimat mai întâi mirarea faţă de faptul că lor le venea atât de greu să înţeleagă. Apoi le-a explicat că adevărata întinare este de natură morală, nu fizică. Alimentele comestibile nu sunt, în ele însele, curate sau necurate. În fapt, nici un lucru material nu este rău în el însuşi; a abuza de acel lucru – asta e greşit. Hrana pe care o consumă cineva intră în gură, apoi pătrunde în stomac, unde este digerată, şi apoi resturile neasimilate sunt eliminate. Fiinţa morală a cuiva nu este afectată – numai trupul lui.

Astăzi noi ştim că „orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri; pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune“ (1 Tim. 4:4,5). Desigur, pasajul acesta nu se referă la plante otrăvitoare, ci la alimente desemnate de Dumnezeu pentru a fi consumate de om. Toate sunt bune şi trebuie luate cu mulţumire. Dacă cineva este alergic la unele alimente sau nu le poate suferi pe altele, nu trebuie să consume acele alimente, dar, în general, putem mânca, având asigurarea că Dumnezeu Se foloseşte de alimente pentru a ne asigura hrana fizică de care avem nevoie.

15:18 Dacă hrana nu întinează, atunci ce întinează? Isus răspunde la această întrebare: „…ce iese din gură vine din inimă şi aceea spurcă pe om“. Aici prin inimă nu se înţelege organul care asigură circulaţia sângelui în organism, ci sursa coruptă a mobilurilor şi dorinţelor rele ale omului. Această parte a naturii morale a omului se manifestă prin gânduri necurate, care se materializează apoi în cuvinte depravate, care sunt, la rândul lor, urmate de fapte rele.

15:19, 20 Unele din lucrurile care îl întinează pe om sunt: gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase şi hulele (sensul acestui termen în greacă, adică blasfemii, cuprinde şi vorbirea de rău a altora).

Fariseii şi cărturarii erau extrem de atenţi cu privire la respectarea ostentativă, minuţioasă a ceremonialurilor de spălare a mâinilor, dar viaţa lor lăuntrică era poluată. Ei se ocupau excesiv de lucrurile mărunte, dar neglijau chestiunile de importanţă majoră. Aşa, de pildă, ei au fost în stare să critice eşecul ucenicilor de a respecta aceste datini neinspirate, în schimb, ei nu s-au sfiit să pună la cale omorârea Fiului lui Dumnezeu şi să se facă vinovaţi de o sumedenie de păcate, ca cele enumerate în versetul 19.
Pagini Crestine,Intinarea care vine dinăuntru,Pagini Crestine,Intinarea care vine dinăuntru,Pagini Crestine,Intinarea care vine dinăuntru,Pagini Crestine,Intinarea care vine dinăuntru,Pagini Crestine,Intinarea care vine dinăuntru,Pagini Crestine,Intinarea care vine dinăuntru