Creația
Geneza 1:1-31
Facerea lumii
1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
Lumina
2. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
3. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
Cerul
6. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”
7. Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii, de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Pământul
9. Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se
arate uscatul!” Şi aşa a fost.
10. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar strângerea de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după felul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după felul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după felul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
13. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Soarele, luna și stelele
14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
19. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Viețuitoarele mării
20. Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
21. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după felul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
22. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi*, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
23. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Viețuitoarele pământului
24. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după felul lor, vite, târâtoare şi fiare ale pământului, după felul lor.” Şi aşa a fost.
25. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după felul lor, vitele după felul lor şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
27. Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat.
28. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
29. Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
1: 1 „La început Dumnezeu … “
Aceste prime trei cuvinte ale Bibliei constituie temelia credinţei. Crede aceste trei cuvinte şi vei crede şi ceea ce urmează în Biblie. Geneza oferă singura relatare competentă a creaţiei, care are sens pentru oamenii din toate timpurile, sensuri cu adevărat inepuizabile. Relatarea divină afirmă existenţa lui Dumnezeu, nu încearcă să o dovedească. Biblia îi numeşte într-un anumit fel pe cei ce se decid să nege faptul existenţei lui Dumnezeu. Le spune nebuni (Ps.14:1 şi 53:1). După cum Biblia începe cu Dumnezeu, tot aşa El trebuie să fie primul şi în vieţile noastre.
1:2 Una dintre cele câteva interpretări conservatoare ale relatării Genezei despre creaţie, ipoteza creaţie-reconstrucţie, spune că între versetele 1 şi 2 s-a petrecut o mare catastrofă, poate căderea lui Satan (vezi Ezechiel 28:11-19).’ Aceasta a făcut ca tot ceea ce Dumnezeu crease la origine perfect să devină pustiu şi gol (tohu wabohu).
De vreme ce Dumnezeu nu crease pământul pustiu şi gol (vezi Isaia 45:18), numai un cataclism puternic ar fi putut explica condiţiile haotice din versetul 2. Adepţii acestui punct de vedere scot în evidenţă că, de fapt, cuvântul tradus prin ,,era” (hayetha) putea fi tradus şi prin: „devenise”. Deci, pământul „devenise pustiu şi gol”.
Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor, în pregătirea marelui act creator şi de reconstrucţie care avea să urmeze. Versetele următoare descriu cele şase zile ale creaţiei şi reconstrucţiei care au pregătit pământul pentru a putea fi locuit de oameni.
1:3-5 În prima zi Dumnezeu a poruncit ca lumina să strălucească în întuneric şi a separat Lumina de Întuneric ca două cicluri distincte. Acest act nu trebuie confundat cu crearea soarelui, lunii şi a stelelor în a patra zi. În 2 Corinteni 4:6 apostolul Pavel face o paralelă între separarea iniţială a luminii de întuneric şi convertirea păcătosului.
1:6-8 Anterior zilei a doua. se pare că pământul era complet înconjurat de un strat de apă, probabil sub forma vaporilor denşi. În ziua a doua Dumnezeu a despărţit acest strat, în partea ce acoperea parţial pământul şi partea ce forma partial norii, între cele două părţi aflându-se straturile atmosferice (firmament sau întindere).
Dumnezeu a numit întinderea Cer – adică, întinderea spaţiului aflat imediat deasupra pământului (nu spaţiul stelar, nici al treilea cer, unde locuieşte Dumnezeu). Versetul 20 clarifică faptul că este vorba de [atmo]sfera în care zboară păsările.
1:9-13 Apoi, Dumnezeu a poruncit uscatului să iasă din apele care acopereau planeta. Astfel s-au născut uscatul şi mările. De asemenea, in a treia zi. El a poruncit vegetaţiei şi arborilor de tot felul să răsară din pământ.
1:14-19 De abia în a patra zi. Dumnezeu a aşezat pe cer soarele, luna şi stelele ca luminători şi ca modalitate de stabilire a unui calendar.
1:20-23 A cincea zi a fost martora umplerii mărilor cu peşti şi a pământului cu păsări şi insecte. Cuvântul tradus prin „păsări” înseamnă „zburătoare” şi include lilieci şi, probabil, insecte zburătoare.
1:24, 25 În a şasea zi Dumnezeu a creat pentru prima oară animale şi reptile. Legea reproducerii este stipulată prin repetarea cuvintelor ,.după felul lor”. Există variaţii semnificative în „tipurile” vieţii biologice, dar nu există schimbare a tipului unei vieţuitoare în altul.
1:26-28 Coroana creaţiei lui Dumnezeu a fost aducerea pe lume a omului, după chipul şi asemănarea Lui. Aceasta înseamnă că omul a fost aşezat pe pământ ca reprezentant al lui Dumnezeu şi că Îi seamănă lui Dumnezeu în anumite privinţe. Aşa cum Dumnezeu este Trinitate (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt), tot aşa şi omul este o fiinţă tripartită (spirit, suflet şi trup).
Ca şi Dumnezeu, omul posedă intelect, o natură morală, capacitatea de a comunica cu semenii lui şi o natură emoţională care depăşeşte instinctul. Nici vorbă de asemănare fizică aici. În contrast cu animalele, omul este un închinător, comunică prin sunete articulate şi mai este şi creator.
Versetul 26 prevede existenţa Sfintei Treimi, făcând o aluzie la ea: Apoi Dumnezeu [Elohim, plural] a zis (verb la singular în ebraică): ,,Să facem [plural] om după chipul nostru … “
Biblia descrie originea sexelor ca act creator al lui Dumnezeu. Evoluţia n-a fost niciodată în stare să explice cum au apărut sexele. Oamenilor li s-a poruncit: ,,Creşteţi şi înmulţiţi-vă.”
Dumnezeu i-a dat omului mandatul de a supune creaţia şi de a o stăpâni – de a folosi, dar nu de a abuza de ea. Crizele moderne ale mediului înconjurător terestru se datorează lăcomiei, egoismului şi neglijenţei omului.
1:29,30 Reiese clar din aceste versete că animalele au fost la început erbivore şi că omul era vegetarian. Acest lucru s-a schimbat însă după Potop (vezi 9:1-7).
Au fost cele şase zile ale creaţiei efectiv zile de 24 de ore, sau au fost ere geologice? Sau au fost ele zile de „viziune dramatică” în timpul cărora relatarea creaţiei i-a fost revelată lui Moise? Nici o dovadă ştiinţifică n-a putut să infirme faptul că au fost literalmente zile solare.
Expresia „seară şi dimineaţă” indică zile de 24 de ore. În oricare altă parte din VT aceste cuvinte înseamnă zile normale. Adam a trăit pe parcursul zilei a şaptea şi a murit în al 930- lea an al vieţii sale, deci a şaptea zi nu putea fi o eră geologică. Ori de câte ori se foloseşte cuvântul „zi” asociat cu un număr în VT (de ex. ,,prima zi” etc.) ea înseamnă o zi în sens literal.
Când Dumnezeu a poruncit poporului Israel să se odihnească în ziua Sabatului, S-a bazat pe faptul că El Însuşi S-a odihnit în a şaptea zi, după şase zile de muncă (Ex. 20:8-11 ). Interpretarea consecventă cere aici acelaşi înţeles al cuvântului „zi”. Totuşi, există o dificultate în faptul că ziua solară, aşa cum o ştim cu toţii, se pare că nu începuse decât din a patra zi (vs. 14-19).
Din punct de vedere biblic, crearea cerurilor şi a pământului este nedatată. Tot aşa şi crearea omului. În orice caz, se dau genealogiile şi, chiar admiţând unele goluri în cadrul acestora, omul nu ar fi putut exista pe pământ de milioane de ani, cum susţin evoluţioniştii.
Înţelegem din Ioan 1:1, 14, Coloseni 1: 16 şi Evrei 1:2 că Domnul Isus a fost Agentul activ în creaţie. Pentru minunile inepuizabile ale creaţiei Sale, El este vrednic de închinare veşnică.
1:31 La sfârşitul celor şase zile ale creaţiei Dumnezeu a văzut tot ceea ce făcuse şi toate erau foarte bune.
