Adam și Eva

Adam și Eva

Geneza 2:1-25

Ziua de odihnă
1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.
2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care a creat-o şi a făcut-o.

Facerea omului
4. Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost create.
5. În ziua când a creat Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ nici un copăcel de câmp şi nici o iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era nici un om care să lucreze pământul,
6. ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
7. Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit astfel un suflet viu.

Raiul
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit şi l-a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncat şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
11. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
12. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bdeliu şi piatră de onix.
13. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
14. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Facerea femeii
18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor vieţuitoarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit nici un ajutor care să I se potrivească.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23. Şi omul a zis: „Iată, în sfârşit, pe aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”
24. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.
25. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.

Comentariu de text

2:1-3 Dumnezeu S-a odihnit din activitatea Lui creatoare în a şaptea zi. Aceasta nu este odihna gustată de cel obosit, ci repausul satisfacţiei încheierii unei sarcini bine îndeplinite. Deşi Dumnezeu nu i-a poruncit omului să respecte Sabatul acum, El l-a învăţat principiul unei zile de odihnă din şapte.

2:4-6 Numele DOMNUL Dumnezeu [Iehova Elohim] apare pentru prima oară înversetul 4, dar numai după crearea omului (1:27). Sub numele de Elohim, Dumnezeueste Creatorul. Sub numele de Iehova, Eleste în relaţie de legământ cu omul.

Nereuşind să vadă acest lucru, unii critici ai Bibliei au conchis că aceste nume diferite atribuite lui Dumnezeu nu se pot explica decât prin existența mai multor autori.

Aceasta este istoria (vs.4) se referă la începuturile descrise în capitolul 1. Versetul 5, care spune: ,,nu era pe pământ nici un copăcel şi nici o iarbă nu încolţea încă”, descrie condiţiile de pe pământ în versetul 1:10„ când a apărut uscatul, dar înainte ca vegetaţia să apară. Pământul era udat de un abur, nu de ploaie.

2:7 Acum ni se oferă o relatare mai completă a creării omului. Dumnezeu  i-a plămădit trupul din ţărâna pământului, dar numai implantarea suflării lui Dumnezeu l-a făcut o fiinţă vie. Adam (,,roşu” sau „ţărână”) a fost numit după pământul roşu din care a fost modelat.

2:8-14 Grădina pe care Dumnezeu a sădit-o în Eden era înspre est, adică estul Palestinei, punctul de referinţă pentru toate direcţiile în Biblie. Era situată în regiunea Mesopotamiei, lângă fluviile Hidechel (Tigru) şi Eufrat.

Pomul cunoştinţei binelui şi răului a prilejuit punerea la încercare a ascultării omului. Singurul motiv pentru care era greşit să mănânce din acest fruct era faptul că Dumnezeu spusese aşa. Sub diverse forme, acest fruct se află şi astăzi printre noi.

2:15-23 Pedeapsa pentru nerespectarea acestei porunci a fost moartea (v.17) – moartea spirituală, instantanee şi moartea fizică, progresivă. În procesul denumirii animalelor şi păsărilor, Adam trebuie să fi observat că acestea sunt femele şi masculi. Fiecare avea un partener similar lui însuşi şi totuşi diferit. Aceasta l-a pregătit pe Adam pentru un ajutor asemănător cu el însuşi. Mireasa lui a fost întocmită din coasta lui, pe când Adam dormea.

Tot aşa, din coasta lui Cristos a fost luată Mireasa Lui şi pusă la adăpost pe când El Îşi vărsa sângele într-o agonie de nespus. Femeia n-a fost luată din capul lui Adam pentru a-l domina, nici din picioare pentru a fi călcatăîn picioare, ci de sub braţul lui, pentru a fi protejată, şi de lângă inima lui, pentru a fi iubită.

Dumnezeu i-a dat autoritate lui Adam înainte de a păcătui. Pavel comentează acest fapt în legătură cu ordinea creaţiei (bărbatul a fost creat mai întâi) şi cu scopul creaţiei (femeia a fost făcută pentru bărbat) (1 Cor. 11 :8, 9). De asemenea, deşi Eva a păcătuit mai întâi, este scris că prin Adam, capul, a intrat păcatul în lume. El a avut poziţia de cap al familiei şi, prin urmare, a purtat răspunderea.

Versetul 19 devine mai clar prin folosirea mai mult ca perfectului în engleză: „DOMNUL Dumnezeu făcuse toate fiarele câmpului“, adică înainte de a-l face pe om.

2:24 Prin cuvintele versetului 24 Dumnezeu a instituit căsătoria monogamă. Ca toate instituţiile divine, ea a fost instituită pentru binele omului şi nu poate fi încălcată, fără ca acest act să atragă consecinţe grave. Legătura căsniciei ilustrează legătura dintre Cristos şi biserică (Ef. 5:22-32).

2:25 Deşi Adam şi Eva trăiau în grădina Edenului fără îmbrăcăminte, nu le era ruşine.