Ispitirea și căderea omului

Ispitirea și căderea omului

Geneza 3:1-24

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele i-a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea şi bărbatul a mâncat şi el.

Păcatul lui Adam
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă Frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9. Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol; şi m-am ascuns.”
11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi sarcina ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţa ta se va ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17. Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din cauza ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18. spini şi mărăcini să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21. Domnul Dumnezeu le-a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
22. Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
23. De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Comentariu de text

Ispita şi căderea

3:1-6 Şarpele care i s-a arătat Evei este revelat mai târziu ca fiind nimeni altul decât Satan însuşi (vezi Apoc. 12:9). Aceia care caută să ,,demitologizeze” Biblia cred că această relatare a căderii ar fi doar alegorică, iar nu literală, citând în sprijinul opiniei lor faptul că şarpele era cuvântător.

Poate relatarea amăgirii Evei de către şarpe să fie acceptată ca faptică? Apostolul Pavel negreşit credea că da (2 Cor. 11 :3). La fel şi apostolul Ioan (Apo.12:9; 20:2). De fapt, nu este singura ocazie în care un animal a vorbit în Biblie. Dumnezeu i-a dat glas măgăriţei lui Balaam pentru a împiedica nebunia profetului (Nu. 22) şi apostolul Petru a acceptat acest lucru ca fapt veridic şi autentic (2 Pe. 2: 16).

Acesti trei apostoli au fost inspiraţi de Duhul Sfânt să scrie ceea ce au scris. De aceea, a respinge faptul că relatarea căderii a fost un eveniment real, petrecut întocmai cum ne este descris, înseamnă a respinge, de fapt, inspiraţia Sfintei Scripturi. Există alegorii în Biblie, dar aceasta nu e una dintre ele.

Observaţi pașii care au afundat rasa umană în păcat. Mai întâi Satan a strecurat în inimă îndoiala faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: ,,A spus Dumnezeu chiar aşa?” El a răstălmăcit cuvintele lui Dumnezeu, făcându-le să pară că El le-ar fi interzis Iul Adam şi Evei să mănânce din orice pom. Apoi, Eva a spus că ei nu trebuie să mănânce sau „să se atingă de fructul pomului care era în mijlocul grădinii”. Dar Dumnezeu nu spusese nimic despre „atingerea pomului. Apoi Satan a contrazis categoric cele spuse de Dumnezeu despre inevitabilitatea judecăţii ce se va abate asupra tuturor celor care nu ascultă, întocmai ca şi adepţii lui care încă mai neagă realitatea iadului şi a pedepsei eterne.

Satan L-a reprezentat trunchiat pe Dumnezeu, ca pe Unul care ar fi încercat să-i împiedice pe Adam şi Eva să intre în posesia a ceea ce era bun pentru ei. Eva a cedat triplei ispite: pofta cărnii (bun de mâncat),pofta ochilor (plăcut Ia privit) şi mândria vieţii (un pom de dorit pentru a te face inţelept). Procedând astfel, ea a acţionat independent de Adam, capul ei. Ea ar fi trebuit să-l consulte pe el, în loc să-I uzurpe autoritatea.

În cuvintele „ea a luat din fructul său şi a mâncat” se află explicaţia tuturor bolilor, durerilor, suferinţelor, temerilor, vinovăţiilor şi a morţii care au năpăstuit cu toate omenirea de atunci încoace.

Cineva a spus că: ,,Ruinarea pământului şi milioanele de morminte existente atestă faptul că Dumnezeu a avut dreptate, iar Satan este mincinosul.” Eva a fost amăgită (1 Tim. 2: 14), dar Adam a acţionat de bună voie şi cu deliberată răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Umanismul secular perpetuează minciuna lui Satan: ,,Vei fi ca Dumnezeu.”

3:7-13 Prima urmare a păcatului a fost sentimentul ruinii și al fricii. Şorţurile din frunze de smochin vorbesc despre încercarea omului de a se salva printr-o religie a faptelor bune, fără jertfă de sânge. Când Dumnezeu le cere socoteală, păcătoşii se scuză. Adam a spus: ,,Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine” … ca şi cum L-ar fi învinuit pe Dumnezeu (vezi Pro. 19:3). Eva a spus: ,,Şarpele … ” (v. 13).

În dragostea şi îndurarea Sa, Dumnezeu Şi-a căutat creaturile căzute, întrebând: „Unde eşti?” Această întrebare dovedeşte două lucruri: că omul era pierdut şi că Dumnezeu venise să caute. A demonstrat păcatul omului şi harul lui Dumnezeu.

Dumnezeu ia iniţiativa în ce priveşte mântuirea, demonstrând chiar lucrul de care Satan a făcut-o pe Eva să se îndoiască: dragostea Lui.

3:14 Domnul Dumnezeu a blestemat şarpele la degradare, dizgraţie şi înfrângere.

Faptul că şarpele este blestemat mai mult ca toate animalele sau ca orice alt animal de câmp se referă aici mai curând la reptile, decât la Satan.

3:15 Dar versetul 15 se referă chiar la diavolul însuşi. Acest verset este cunoscut sub denumirea de: protoevanghelium, însemnând „Prima Evanghelie”, întrucât se prezice aici că va exista o permanentă ostilitate intre Satan şi femeie (reprezentând întreaga omenire) şi între sămânţa lui Satan (agenţii lui) şi Sămânţa ei (Mesia). Sămânţa femeii va zdrobi capul diavolului, o rană mortală ce simbolizează învingerea lui. Această rană i-a fost făcută la Calvar, când Mântuitorul a triumfat decisiv asupra diavolului.

Satan, la rândul lui, avea să-i zdrobească lui Mesia călcâiul. Călcâiul rănit vorbeşte aici despre suferinţă şi chiar despre moarte fizică, dar nu ca înfrângere finală. Astfel, Cristos a suferit pe cruce şi chiar a murit, dar a înviat dintre cei morti, victorios asupra păcatului, iadului şi a lui Satan. Faptul că El este numit Sămânţa femeii ar putea sugera naşterea Lui din fecioară.

Observaţi bunătatea lui Dumnezeu în faptul că a promis venirea lui Mesia înaintea pronunţării sentinţei din versetele următoare.

3:16-19 Păcatul are consecinţe inevitabile. Femeia a fost condamnată la suferinţele naşterii. Ea avea să fie supusă soţului ei. Bărbatul a fost condamnat să-și câştige pâinea din pământul care fusese blestemat cu spini şi pălămidă. Aceasta ar însemna trudă şi sudoare pentru el. Apoi la sfârşitul vieţii, el însuşi se va întoarce în ţărână. Ar fi de notat aici că munca în sine nu este un blestem; de cele mai multe ori, ea este mai degrabă o binecuvântare. Blestemul îl constituie suferinţa, truda, frustrarea, transpiraţia şi oboseala ce sunt asociate cu munca.

3:20, 21 Adam a dat dovadă de credinţă numind o pe soţia lui Eva … mama tuturor celor vii, având în vedere că nu se născuse nici un copil până atunci. ApoiDumnezeu le-a furnizat haine din piei, prin moartea unui animal. Acestea întruchipează hainele neprihănirii, care sunt dăruite păcătoşilor prin sângele vărsat de Mielul lui Dumnezeu, pe care le putem îmbrăca pe baza credinţei.

3:22 24 A existat o umbră de adevăr în minciuna lui Satan că Eva va deveni ca Dumnezeu (v. 5). Dar ea şi Adam au învăţat prin metoda dureroasă a experienţei, cum să discearnă între bine şi rău. Dacă ar fi mâncat din pomul vieţii, ar fi trăit veşnic în trupuri supuse bolilor, degenerării şi neputinţelor. Astfel, doar mila lui Dumnezeu a fost aceea care i-a împiedicat să se întoarcă în Eden.

Heruvimii sunt fiinţe cereşti a căror menire este să „apere sfinţenia lui Dumnezeu împotriva mândriei pe care şi-o arogă omul căzut. “

Adam şi Eva au fost chemaţi să decidă cine a minţit: Dumnezeu sau Satan. Ei au decis că Dumnezeu a minţit. ,,Fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu”. Astfel numele lor lipsesc din galleria marilor eroi ai credinţei, de la Evrei 11.

Mediul ideal din Eden nu a putut împiedica pătrunderea păcatului. Nu într-un mediu ambiant adecvat se află răspunsul la problemele cu care este confruntat omul.

Pagini Crestine Ispitirea și căderea omului Comentarii Biblice, Pagini Crestine Ispitirea și căderea omului Comentarii Biblice, Pagini Crestine Ispitirea și căderea omului Comentarii Biblice, Pagini Crestine Ispitirea și căderea omului Comentarii Biblice, Pagini Crestine Ispitirea și căderea omului Comentarii Biblice, Pagini Crestine Ispitirea și căderea omului Comentarii Biblice, Pagini Crestine Ispitirea și căderea omului Comentarii Biblice