Pilda neghinei

Pilda neghinei

Matei 13 v 24

24. Isus le-a pus înainte o altă pilda, și le-a zis: “Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui.
25. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu, și a plecat.
26. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.
27. Robii stăpânului casei au venit, și i-au zis: “Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghina?”
28. El le-a răspuns: “Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.” Și robii i-au zis: “Vrei dar să mergem s-o smulgem?”
29. “Nu”, le-a zis el, “ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.
30. Lăsațile să crească amândouă împreună pană la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: “Smulgeți întâi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu”.

Comentariu de text

Parabola grâului și a neghinei prezintă împărăția în două aspecte. Grâul îi înfățișează pe credincioșii adevărați, iar neghina pe cei credincioși doar cu gura. Isus aseamănă împărăția cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. Dar pe când dormea omul, a venit dușmanul său și a semănat neghină printre grâu.

Unger arată că cea mai răspândită fprmă de neghină care se găsește în Țara Sfântă este așa numita bear ded-darnel (în românește:”sălbăție” sau “zizanie” Lolium temulentum, Lolium perenne), “o iarbă otrăvitoare, aproape imposibil de depistat în mijlocul grâului, cât cele două plante sunt în faza de fir verde. Dar când dau în spic, ele se pot zări și despărți cu ușurință.”

Când servitorii au văzut neghina amestecată cu grâul, l-au întrebat pe gospodar cum de s-a întâmplat una ca asta. Gospodarul a recunoscut imediat mâna dușmanului său. Servitorii erau gata numaidecât să smulga rădăcinile. Dar fermierul le-a poruncit să aștepte până la seceriș. Atunci secerătorii aveau să le separe pe cele două. Grâul avea să fie adunat în hambare, iar neghina avea să fie arsă.

De ce a poruncit fermierul această întârziere a separării? În natură, rădăcinile de grâu și cele de neghină sunt atât de întrepătrunse unele în altele încât e cu neputință s-o smulgi pe una din ele fără s-o smulgi și pe cealaltă.

În interpretarea pe care o dă parabolei grâului și neghinei, Isus Se identifică pe Sine cu semănătorul. El a semănat nemijlocit, în timpul lucrării Sale pe acest pământ, iar de la înalțarea Sa la cer, El continuă sa semene prin slujitorii Săi, din toate veacurile.

Ogorul este lumea. Trebuie să subliniem faptul că ogorul este lumea, nu Biserica! Sămanța bună înseamnă fiii împarăției. Poate părea, la prima vedere, un fapt bizar și incogruent ca ființele umane să fie semănate în pamânt. Dar ideea subliniată aici este faptul că fiii aceștia ai împărăției au fost demănați în lume.

În timpul anilor Săi de activitate publică, Isus a însămânțat lumea cu ucenici care erau supuși loiali ai împărăției. Neghina sunt fiii celui rău. Pentru orice realitate divină, Satan are și el o copie falsă. El însămânțează lumea cu cei care seamănă cu ucenici, vorbesc ca ucenicii și, într-o anumită măsură, umblă ca ucenicii adevărați. Dar aceștia nu sunt deloc ucenici autentici ai Regelui!

Vrăjmașul este Satan, dușmanul lui Dumnezeu și al tuturor copiilor lui Dumnezeu. Secerișul este sfârșitul veacului, adică sfârșitul epocii împărăției, în forma ei interimară, care va avea loc când se va întoarce Isus Cristos cu putere și slavă, ca să domnească in calitate de Rege. Domnul nu se referă la sfârșitul epocii Bisericii. A introduce Biserica în acest context nu ar face decât să complice lucrurile.

Secerătorii sunt îngerii (Apo. 14:14-20). În faza actuală a împărăției, nu se face nici o separare intenționată a grâului de neghină. Aceste două elemente sunt lăsate să crească împreună. Dar la a doua venire a lui Cristos, îngerii vor strânge toate pricinile de păcătuire, toate sursele păcatului și pe toți răufăcătorii, aruncându-i în cuptorul de foc, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

Supușii neprihăniți ai împărăției care se vor afla pe pământ în timpul Marii Strâmtorări vor intra în împărăția Tatălui lor, pentru a se bucura de domnia de o mie de ani a lui Cristos. Ei vor străluci ca soarele – adică vor fi îmbrăcați cu slavă strălucitoare. Din nou Isus adaugă acel îndemn criptic:”Cine are urechi de auzit să audă”.

Această parabolă nu permite interpretarea susținută în mod eronat de unii, potrivit căreia oamenii nelegiuiți trebuiesc tolerați în biserica creștină locală. Nu uitați ca ogorul (țarina) este lumea, nu Biserica. Bisericilor locale li se poruncește expres să scoată din cadrul părtășiei lor pe toți cei vinovați de anumite forme de răutate (1 Cor. 5:9-13). Parabola ne învață doar atât, că în faza ei de taină, împărăția cerurilor va cuprinde atât elementul autentic, cât și falsul sau imitația și că această stare de lucruri va continua până la sfârșitul epocii (veacului).

Atunci mesagerii lui Dumnezeu îi vor depărți pe cei falși de cei adevărați, ducându-i pe primii la judecată, pe când  cei adevărați vor domni în slavă, împreună cu Cristos pe pământ.
Pagini Crestine,Pilda neghinei,Pagini Crestine,Pilda neghinei,Pagini Crestine,Pilda neghinei,Pagini Crestine,Pilda neghinei,Pagini Crestine,Pilda neghinei,Pagini Crestine,Pilda neghinei,Pagini Crestine,Pilda neghinei,Pagini Crestine,Pilda neghinei