Deși nevinovat, totuși condamnat

Desi nevinovat, totuși condamnat

Ioan 19:1-16

1. Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L bată.
2. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.
4. Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.”
5. Atunci Isus a ieşit afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
6. Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nici o vină în El.”
7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege şi după Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9. A intrat iarăşi în sala de judecată şi I-a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.
10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
11. „N-ai avea nici o putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul acestui Om, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.”
13. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a scos pe Isus afară şi s-a aşezat pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar în evreieşte „Gabata.”
14. Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat le-a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”
15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât Cezarul!”
16. Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat astfel pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.

Comentariu de text

Verdictul lui Pilat: deşi nevinovat, totuşi condamnat (19:1-16)

19:1 Pilat a comis o nedreptate cumplită când a pus să fie biciuită o Persoană nevinovată. Poate spera că pedeapsa aceasta îi va satisface pe iudei şi că aceştia nu vor mai cere moartea lui Isus. Biciuirea era o formă romană de pedepsire. Deţinutul era bătut cu un bici sau cu o nuia. Biciul era format din fâşii prevăzute cu bucăţi de metal sau de os, care provocau răni adânci în carnea biciuitului.

19:2, 3 Ostaşii şi-au bătut joc de Isus, prefăcându-se că-L recunosc de rege, şi i-au pregătit o cunună, dar o cunună de spini. Aceasta trebuie să-I fi cauzat o durere cumplită lui Isus, deoarece i-a fost înfiptă cu forţa pe cap. Spinii sunt simbolul blestemului pe care l-a adus păcatul omenirii.

Aici avem imaginea Domnului Isus purtând blestemul păcatelor noastre, pentru ca noi să putem purta o cunună de slavă. Haina de purpură a fost şi ea oferită în batjocură. Purpura era culoarea regalităţii. Dar iarăşi ea ne aminteşte de modul în care păcatele noastre au fost aşezate asupra lui Isus, pentru ca noi să putem fi îmbrăcaţi cu haina neprihănirii lui Dumnezeu.

Ce cutremurător este, dacă stăm să ne gândim, că Fiul lui Dumnezeu a fost pălmuit de mâinile creaturilor Sale! Gurile pe care El le-a creat au rostit acum batjocuri la adresa Lui!

19:4 Pilat a ieşit iarăşi afară la gloată, anunţând că li-L va aduce afară pe Isus, ca să ştie că este nevinovat. Astfel Pilat s-a condamnat prin propriile Sale cuvinte. El n-a găsit nici o vină la Cristos, şi totuşi nu I-a dat drumul.

19:5 Când a ieşit Isus afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură, Pilat a anunţat că El este „Omul“. E greu de precizat dacă a spus aceste cuvinte în batjocură, cu compasiune sau fără nici o emoţie anumită.

19:6 Preoţii cei mai de seamă au sesizat şovăiala lui Pilat şi astfel au strigat cu glas tare, cerând ca Isus să fie răstignit. Tocmai oamenii religioşi s-au aflat în fruntea celor care au cerut moartea Mântuitorului! De atâtea ori, de-a lungul veacurilor, feţele bisericeşti au fost acelea care i-au prigonit cel mai aprig pe credincioşii adevăraţi! Se pare că în acest punct Pilat s-a dezgustat de ei şi de ura fără noimă ce I-o purtau lui Isus. El a spus, în fapt: „Dacă aşa gândiţi, atunci de ce nu-L luaţi şi nu-L răstigniţi voi? În ce mă priveşte, El este nevinovat“. Dar Pilat ştia că iudeii nu aveau voie să-L execute, aceasta fiind prerogativa exclusivă a romanilor pe vremea aceea.

19:7 Când au văzut ei că nu au reuşit să demonstreze că Isus constituie o ameninţare la adresa guvernului lui Cezar, I-au adus o acuzaţie religioasă. Cristos a pretins că este egal cu Dumnezeu, spunând că este Fiul lui Dumnezeu. Pentru iudei, aceasta constituia blasfemie şi reclama pedeapsa cu moartea.

19:8, 9 Posibilitatea ca Isus să fi fost Fiul lui Dumnezeu l-a tulburat pe Pilat. Toată afacerea îi crease deja o stare de nelinişte, dar asta l-a făcut să se teamă şi mai mult.

Pilat L-a dus deci pe Isus în pretoriu sau sala de judecată şi L-a întrebat de unde vine. Ce tablou jalnic ne prezintă Pilat, în toate aceste situaţii! El a mărturisit cu buzele lui că Isus nu a făcut nimic rău. Cu toate acestea, el nu a avut curajul moral de a-L elibera pe Isus, deoarece se temea de iudei.

De ce nu a oferit Isus nici un răspuns? Probabil pentru că ştia că Pilat nu este dispus să acţioneze în conformitate cu lumina pe care o avea. Pilat a pierdut prin păcat prilejul ce i s-a oferit şi astfel nu avea să i se mai dea altă lumină, pentru că nu a răspuns la lumina pe care o primise deja.

19:10 Pilat a încercat să-L forţeze pe Domnul să răspundă, ameninţându-L. Astfel I-a amintit lui Isus că, în calitate de guvernator roman, avea puterea sau autoritatea de a-L elibera sau de a-L răstigni.

19:11 Ce remarcabilă este stăpânirea de sine a Domnului Isus! El era mai calm decât Pilat. El a răspuns calm că orice putere de care dispunea Pilat îi fusese dată de către Dumnezeu. Toate guvernele sunt rânduite de Dumnezeu şi orice autoritate, fie civilă, fie spirituală, provine de la Dumnezeu.

„Cine M-a dat în mâinile tale“ se referă probabil fie la:

1. marele preot, Caiafa, fie
2. la Iuda, trădătorul, fie
3. la poporul iudeu în general.

Ideea care se desprinde de aici este că s-ar fi cuvenit ca iudeii să ştie, căci aveau Scriptura, care a prezis venirea lui Mesia. Ei ar fi trebuit să-L recunoască atunci când a venit. Dar ei L-au respins şi, chiar în acele clipe, strigau că trebuie omorât. Versetul acesta ne învaţă că există mai multe grade de vinovăţie. Pilat era vinovat, dar Caiafa şi Iuda, şi toţi iudeii răi erau şi mai vinovaţi.

19:12 Tocmai pe când Pilat se hotărâse şi mai tare să-L elibereze pe Isus, iudeii au recurs la ultimul şi cel mai puternic argument. „Dacă-L eliberezi pe Omul acesta, nu eşti prieten al Cezarului,“ Cezar fiind, desigur, titlul oficial al împăratului roman. Au spus asta ca şi când lor le-ar fi păsat de Cezar, pe care, în realitate, îl urau şi îi doreau moartea, pentru a fi eliberaţi de sub stăpânirea lui. Iată-i însă aici erijându-se în apărători ai imperiului lui Cezar în faţa pericolului acestui Isus care pretindea că este rege! Ei au plătit cu vârf şi îndesat făţărnicia aceasta, când trupele romane au pătruns în Ierusalim în anul 70 d.Cr., distrugând cu desăvârşire oraşul şi ucigându-i locuitorii.

19:13 Pilat nu-şi putea permite să se lase acuzat de iudei că ar fi neloial Cezarului şi astfel a cedat în faţa gloatei. Prin urmare, L-a adus pe Isus în zona publică, numită Pardoseala, unde se rezolvau adesea aceste probleme.

19:14 În realitate, ospăţul de Paşte se ţinuse cu o seară înainte. Pregătirea Zilei Paştelui înseamnă pregătirea pentru ospăţul care urma.

„Cam pe la ceasul al şaselea“ însemna probabil ora 6 dimineaţa, deşi problema stabilirii timpului în Noul Testament nu poate fi lesne rezolvată. „Iată Regele vostru!“ E aproape sigur că Pilat a făcut această afirmaţie pentru a-i irita şi provoca pe iudei. Negreşit el îi blama pentru că l-au făcut să cadă în cursă, condamnându-L pe Isus.

19:15 Iudeii au cerut cu insistenţă ca Isus să fie răstignit. Pilat i-a întrebat în zeflemea: „Cum se face că vreţi să-L răstigniţi pe Regele vostru?“ În acest moment, iudeii s-au pretat la o afirmaţie foarte josnică, spunând: „Nu avem alt rege decât pe Cezar!“ Ce neam necredincios! Să refuze ei pe Dumnezeul lor, preferând un monarh păgân!

19:16 Pilat a vrut să facă pe placul iudeilor, şi astfel L-a dat pe Isus în mâinile ostaşilor să fie răstignit. El a iubit lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu.
Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat,Pagini Crestine, Desi nevinovat, totuși condamnat