Isus vindecă în ziua de sabat

Isus vindeca în ziua de sabat

Matei 12:9-21

 9. Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
10. Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”
11. El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
12. Cu cât mai de preţ este deci un om decâ o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
13. Atunci a zis omului acela: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să-L omoare pe Isus.
15. Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a vindecat pe toţi bolnavii
16. şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut;
17. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
18. „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti Neamurilor judecata.
19. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
20. Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
21. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”

Comentariu de text

Isus vindecă în ziua de sabat (12:9-14)

12:9 Ieşind din lanurile de grâu, Isus Se duce în sinagogă. Conform evaghelistului Luca, cărturarii şi fariseii Îl urmăreau să vadă ce pâră să aducă împotriva Lui (Luca 6:6, 7).

12:10 În sinagogă era un om cu mâna uscată – mărturie fără cuvinte a neputinţei fariseilor de a-l ajuta. Până în acest moment ei îl trataseră pe omul respectiv cu răceală şi indiferenţă. Dar deodată el devine valoros în ochii lor, ca mijloc prin care să-L prindă în cursă pe Isus. Ei ştiau că Mântuitorul era întotdeauna dispus să aline suferinţa umană. Prin urmare, dacă-l va vindeca în ziua de sabat, ei îl vor prinde cu o faptă pasibilă de pedeapsă – gândeau ei. Şi astfel au început printr-o întrebare lipsită de sens: „E drept să vindeci în ziua de sabat?“

12:11 Mântuitorul le-a răspuns punându-le şi El întrebarea dacă ei ar fi dispuşi să scoată o oaie din fântână în ziua de sabat. Desigur că ar scoate-o! Dar de ce? Poate pretextul pe care l-ar invoca ar fi că aceasta trebuie considerată o faptă de milostenie – însă un alt considerent ar fi faptul că oaia valora bani or, ei nu ar dori să sufere o pierdere financiară, nici măcar în ziua de sabat.

12:12 Domnul nostru le-a amintit că un om este mai de preţ decât o oaie. Dacă este drept să fii milostiv faţă de un animal, cu cât mai justificat este să faci bine unui om în ziua de sabat!

12:13, 14 După ce i-a prins pe liderii iudeilor în capcana propriei lor lăcomii, Isus l-a vindecat pe omul cu mâna uscată. Spunându-i omului să-şi întindă mâna, a apelat la credinţă şi la voinţa umană. Ascultarea a fost apoi răsplătită cu vindecare. Mâna a fost refăcută, devenind ca cealaltă, prin acţiunea miraculoasă a Minunatului Creator.

Te-ai fi aşteptat ca fariseii să se bucure că omul pe care ei n-au avut nici puterea, nici înclinaţia de a-l vindeca a fost tămăduit. Mai degrabă însă ei s-au mâniat pe Isus şi au uneltit cum să-L ucidă. Dacă ei ar fi avut o mână uscată, s-ar fi bucurat să fie vindecată în oricare zi a săptămânii!

Vindecarea pentru toţi (12:15-21)

12:15, 16 Cunoscând gândurile vrăjmaşilor Lui, Isus S-a retras. Dar oriunde mergea, mulţimile veneau după El. Şi oriunde se adunau bolnavii, El îi vindeca pe toţi. Dar le-a poruncit să nu spună nimănui despre vindecările Sale miraculoase, nu pentru că ar fi dorit să Se protejeze pe El însuşi, ci pentru a evita mişcarea lipsită de profunzime a oamenilor de a încerca să facă din El eroul popular al unei revoluţii populare. El trebuia să Se ţină de programul divin. Revoluţia Lui avea să survină, dar nu prin vărsare de sânge roman, ci prin vărsarea propriului Său sânge.

12:17, 18 Lucrarea Sa plină de har se făcea ca împlinire a profeţiei de la Isaia 41:9 şi 42:1-4. Profetul Îl văzuse cu mult timp înainte pe Mesia ca un Cuceritor. El Îl înfăţişează pe Isus ca Robul pe care L-a ales Iehova, Preaiubitul, în care îşi găseşte plăcerea sufletul lui Dumnezeu. Dumnezeu avea să pună Duhul Lui asupra Sa – o profeţie împlinită la botezul lui Isus. Iar lucrarea Sa avea să depăşească graniţele Israelului. El avea să vestească Neamurilor dreptatea. Această notă de la sfârşit devine tot mai dominantă, pe măsură ce creşte refuzul Israelului.

12:19 Isaia a mai prezis că Mesia nu Se va certa şi nu-Şi va ridica glasul pe uliţe. Cu alte cuvinte, El nu va fi un politician abil, cu capacitatea de a incita masele.

McClain scrie, în acest sens:

Regele, care este «robul» lui Dumnezeu, nu îşi va ocupa locul ce I se cuvine, de eminenţă, prin vreunul din mijloacele obişnuite, de forţă carnală sau demagogie politică – după cum nu va apela la forţele supranaturale, ce-I stau la îndemână.

12:20 El nu va frânge trestia ruptă şi nici nu va stinge fitilul care fumegă. Nu va călca în picioare drepturile celor deposedaţi sau lipsiţi de privilegii, pentru a-Şi atinge scopurile. Ci va încuraja şi întări pe cei cu inima zdrobită, pe cei asupriţi. Până şi o simplă scânteie de credinţă o va face să crească, până va deveni o flacără. Lucrarea Sa va continua până când va face să biruie dreptatea. Grija Sa smerită şi plină de iubire pentru alţii nu va fi stinsă de ura şi ingratitudinea oamenilor.

12:21 Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui. În Isaia această expresie sună astfel: „Şi ţinuturile de pe coastă vor aştepta Legea Sa“ – dar sensul e acelaşi. Ţinuturile de pe coastă se referă la naţiunile neevreieşti, Neamurile. Ele sunt prezentate aici ca aşteptând domnia Sa, pentru ca să-I fie supuşi loiali.

Kleeist şi Lilly aduc elogii acestui citat din profeţia lui Isaia, în următorii termeni:

…unul din giuvaierurile de mare preţ ale Evangheliei, o imagine de rară frumuseţe, a lui Cristos… Isaia înfăţişează uniunea dintre Cristos şi Tatăl, misiunea Lui de a instrui naţiunile, tandreţea cu care Se ocupă de omenirea suferindă, şi apoi victoria Sa finală: căci nu există nici o speranţă pentru lume, decât în Numele Său. Cristos – Mântuitorul lumii – nu un limbaj arid, scolastic, ci o expresie vie, plină de savoarea orientală.

Pagini Crestine,Isus vindeca in ziua de sabat,Pagini Crestine,Isus vindeca in ziua de sabat,Pagini Crestine,Isus vindeca in ziua de sabat,Pagini Crestine,Isus vindeca in ziua de sabat,