Păcatul de neiertat

Pacatul de neiertat

Matei 12:22-37

22. Atunci I-au adus un demonizat orb şi mut; şi Isus l-a vindecat, aşa că mutul vorbea şi vedea.
23. Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
24. Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
25. Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui
26. Dacă Satan îl scoate afară pe Satan, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?
27. Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.
28. Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
29. Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.
30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.
31. De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
32. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
33. Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
34. Pui de şerpi, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
36. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.
37. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi condamnat.”

Comentariu de text

Păcatul de neiertat (12:22-32)

12:22-24 Când Isus a vindecat un demoniac orb şi mut, oamenii de rând au început să se gândească serios la faptul că El ar putea fi Fiul lui David, Mesia lui Israel. Acest lucru a atras însă furia fariseilor. Neputând suferi nici o sugestie de simpatie pentru Isus, ei au explodat, acuzându-L pe Isus că ar fi săvârşit minunea prin puterea lui Beelzebub, domnul dracilor. Această groaznică învinuire constituie prima oară când ei Îl acuză pe Domnul Isus că ar acţiona animat de puterea demonilor.

12:25, 26 Isus, citindu-le gândurile, S-a grăbit să le demaşte nechibzuinţa. El a scos în evidenţă că nici o împărăţie, oraş sau casă care este dezbinată împotriva ei însăşi nu va putea dăinui. Dacă ar fi adevărat că El scoate afară demonii prin puterea Satanei, atunci ar însemna că Satana acţionează împotriva lui însuşi. Or, asta ar fi absurd!

12:27 Domnul nostru a avut încă un răspuns devastator la adresa fariseilor. Unii din asociaţii lor iudaici, cunoscuţi ca exorcişti, pretindeau că posedă puterea de a scoate afară demoni. Isus nici nu a recunoscut, nici nu a negat pretenţia lor, ci s-a folosit de ea pentru a scoate în evidenţă că dacă El scoate demonii prin puterea lui Beelzebub, atunci fiii fariseilor (adică aceşti exorcişti) procedează la fel.

Fariseii nu ar fi recunoscut acest lucru, nici în ruptul capului. Însă ei nu au putut infirma logica argumentului. Propriii lor asociaţi îi vor condamna pentru faptul de a fi sugerat că făceau exorcizarea în calitate de agenţi ai Satanei.

Iată ce spune Scofield în această privinţă:

Fariseii nu suportau să fie acuzaţi că ei sau fiii lor ar acţiona prin puterea Satanei, dar plecând de la poziţia pe care au adoptat-o, că Cristos ar scoate demonii prin puterea lui Beelzebub, s-au făcut pasibili de a fi învinuiţi de inconsecvenţă, de proprii lor fii. Căci dacă puterea de a scoate demoni este satanică, atunci urmează că oricine exercită acea putere este în colaborare cu sursa acelei puteri.

Ei nu erau deloc logici, când atribuiau efecte similare unor cauze diferite.

12:28 Desigur, adevărul era că Isus scotea demonii prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Întreaga Sa viaţă de Om pe acest pământ a fost trăită prin puterea Duhului Sfânt. El a fost Mesia cel plin de Duhul, despre care profeţise Isaia (Isa. 11:2; 42:1; 61:1-3). De aceea, El le-a spus fariseilor: „…dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi“.

Acest enunţ trebuie să fi constituit o lovitură zdrobitoare pentru ei, care se mândreau cu cunoştinţele lor teologice. Totuşi, împărăţia lui Dumnezeu a venit peste ei, deoarece Regele era în mijlocul lor, iar ei nici măcar nu şi-au dat seama de acest lucru! Erau total inconştienţi că El se afla acolo!

12:29 Departe de a colabora cu Satan, Domnul Isus era, în realitate, învingătorul Satanei. Lucrul acesta îl ilustrează Domnul prin istoria omului puternic. Omul puternic este Satan. Casa lui este sfera în care are el putere. Gospodăria (sau bunurile lui) sunt demonii săi. În realitate, legarea Satanei are loc în mai multe faze. Ea a început în timpul lucrării publice a lui Isus. Apoi legarea Satanei a fost decisiv garantată prin moartea şi învierea lui Cristos. Iar apoi, în timpul domniei de o mie de ani a Regelui, ea va avea un caracter mult mai tangibil (Apo. 20:2).
În momentul de faţă, diavolul nu pare să fie legat. El continuă să exercite o putere considerabilă. Dar soarta lui e pecetluită, iar timpul care i-a mai rămas e foarte scurt.

12:30 Apoi Isus a zis: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte“. Prin atitudinea lor blasfemiatoare, fariseii au demonstrat că nu erau cu Domnul. Atunci înseamnă că erau împotriva Lui. Refuzând să culeagă cu El, ei nu făceau altceva decât să risipească grânele. Ei Îl acuzaseră pe Isus că scoate demonii prin puterea Satanei, când, de fapt, ei înşişi erau robii Satanei, căutând să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu.

În Marcu 9:40 Isus a spus: „Cine nu este împotriva noastră este pentru noi“. Această afirmaţie pare să răstoarne cuvintele Domnului de la Matei 12:30. Dar dificultatea e rezolvată atunci când observăm că la Matei se pune problema mântuirii. Un om va fi ori pentru Cristos, ori împotriva Lui. Nu există teren neutru. La Marcu însă subiectul este slujirea.

Între ucenicii lui Isus există deosebiri uriaşe – ei provin din diverse biserici locale, folosesc metode diferite de lucru şi reflectă diverse nuanţe de interpretare teologică. Dar aici se stabileşte regula potrivit căreia dacă cineva nu este împotriva Domnului, este de partea Lui, fiind demn de respect.

12:31, 32 Aceste versete marchează o criză în raporturile lui Cristos cu liderii Israelului. El îi acuză de a fi comis păcatul de neiertat: hula împotriva Duhului Sfânt, adică afirmaţia că Isus ar fi săvârşit minunile Sale prin puterea Satanei, când, în realitate, El le-a înfăptuit prin puterea Duhului Sfânt. În fond, ei Îl numeau pe Duhul Sfânt Beelzebub, domnul dracilor.

Există iertare pentru alte forme de păcat şi hulă (blasfemie). Cineva putea chiar vorbi împotriva Fiului Omului, şi totuşi să fie iertat. Dar a-L huli (sau blasfemia) pe Duhul Sfânt este un păcat pentru care nu există iertare, nici în veacul acesta, nici în veacul viitor, al mileniului. Prin „veacul acesta“ Isus s-a referit la zilele lucrării Sale publice pe acest pământ.

Există temeiuri să ne îndoim că acest păcat de neiertat ar putea fi comis astăzi, deoarece acum El nu e prezent cu trupul şi nu săvârşeşte minuni în acelaşi fel. Păcatul de neiertat nu este totuna cu respingerea Evangheliei. S-ar putea ca un om să-L respingă pe Mântuitorul ani de zile, şi apoi să se pocăiască, să creadă şi să fie mântuit. (Desigur, dacă moare în necredinţă, rămâne neiertat.)

Tot aşa, păcatul de neiertat nu este totuna cu aşa-numita cădere sau alunecare de la credinţă. S-ar putea ca un credincios să se îndepărteze de Domnul, dar până la urmă să fie readus la părtăşia cu Dumnezeu şi cu copiii Lui.

Mulţi oameni se tem ca nu cumva să fi comis păcatul de neiertat. Chiar dacă acest păcat ar putea fi comis în zilele noastre, faptul că o persoană este îngrijorată e, în sine, o dovadă că nu s-a făcut vinovată de acest păcat. Cei care au comis acest păcat erau împietriţi şi neînduplecaţi în opoziţia lor faţă de Cristos. Ei nu se jenau deloc să-L insulte pe Duhul Sfânt şi nu şovăiau să uneltească omorârea Fiului lui Dumnezeu. Ei nu dădeau nici un semn de remuşcare sau pocăinţă.

Un pom se cunoaşte după rodul său (12:33-37)

12:33 Chiar şi fariseii trebuia să fi recunoscut că Domnul săvârşise o faptă bună, scoţând afară demonii. Dar ei L-au acuzat că ar fi rău. Aici Domnul le demască inconsecvenţa, spunând, de fapt: „Hotărâţi-vă! Dacă un pom este bun, şi roadele sale vor fi bune şi viceversa!“ Roadele reflectă calitatea pomului care le-a produs. Roada lucrării Sale fusese bună. El vindecase bolnavii, orbii, surzii şi muţii, scosese demonii şi înviase morţii. Oare un pom stricat ar fi putut produce asemenea roade? Nicidecum! Atunci de ce au refuzat ei cu atâta încăpăţânare să-L recunoască?

12:34, 35 Motivul a fost faptul că erau pui de năpârci. Răutatea manifestată de ei împotriva Fiului Omului, pusă în evidenţă de cuvintele lor pline de venin, a constituit revărsarea răului din inimile lor rele. O inimă plină de bunătate se va evidenţia prin cuvinte pline de har şi neprihănire. O inimă rea, în schimb, se va exprima prin blasfemii, amărăciune şi injurii.

12:36 Isus i-a avertizat solemn pe ei (şi pe noi) că oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Întrucât cuvintele pe care le-au rostit constituie barometrul cel mai fidel al caracterului vieţii lor, ele vor forma baza condamnării sau achitării lor. Prin urmare, ce groaznică va fi osânda fariseilor, pentru cuvintele pline de dispreţ şi răutate pe care le-au rostit împotriva ­Fiului lui Dumnezeu!

12:37 „Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit“.
În cazul credincioşilor, pedeapsa pentru uşurătatea în vorbire a fost plătită prin moartea lui Cristos. Totuşi, cuvintele noastre neatente, păcatul nemărturisit şi neiertat, vor duce la pierderea răsplăţii, la Scaunul de Judecată al lui Cristos.

Pagini Crestine,Pacatul de neiertat,Pagini Crestine,Pacatul de neiertat,Pagini Crestine,Pacatul de neiertat,Pagini Crestine,Pacatul de neiertat,Pagini Crestine,Pacatul de neiertat,Pagini Crestine,Pacatul de neiertat