Vindecarea orbului din naştere

Vindecarea orbului din nastere

Ioan 9:1-12

1. Când trecea, Isus a văzut un orb din naştere.
2. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
3. Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
4. Cât este zi, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
5. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”
6. După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din salivă. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta
7. şi i-a zis: „Du-te și te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.
8. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?”
9. Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu sunt.”
10. Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?”
11. El a răspuns: „Omul acela, căruia I se spune Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mia zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.”
12. „Unde este Omul acela?”, l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu.”

Comentariu de text

Vindecarea orbului din naştere (9:1-12)

9:1 Incidentul acesta a avut, probabil, loc pe când Isus părăsea zona templului sau poate că s-a petrecut la câtva timp după evenimentele din capitolul 8. Se consemnează că omul fusese orb din naştere pentru a se evidenţia starea sa deznădăjduită şi a se potenţa şi mai mult caracterul miraculos al vindecării sale.

9:2 Ucenicii au pus o întrebare cam ciudată, voind să ştie dacă omul era orb din pricina păcatului său, sau a păcatului părinţilor săi.

Cum putea orbi el, din pricina păcatului său, când, în realitate, s-a născut orb?! E posibil oare ca ei să fi crezut în vreo formă de reîncarnare? – acea concepţie potrivit căreia sufletul unei persoane decedate revine pe pământ în alt înveliş trupesc. Sau nu cumva credeau că omul s-a născut orb din cauza păcatelor pe care Dumnezeu ştia că le va comite acesta odată născut?

Hotărât ei credeau că orbirea omului se datora existenţei păcatului în familia acestuia. Dar noi ştim că nu tocmai aşa stăteau lucrurile. Deşi, în ultimă instanţă toate formele de boală, suferinţă şi moarte vin în lumea aceasta ca urmare a păcatului, nu este adevărat că în absolut toate cazurile individuale orice suferinţă de care are cineva parte s-ar datora exclusiv păcatelor pe care le-a comis.

9:3 Isus nu a spus că omul respectiv sau părinţii acestuia nu au păcătuit. Mai degrabă, El a vrut să spună că orbirea lui nu se datora în mod nemijlocit păcatului din viaţa lor. Dumnezeu îngăduise ca acest om să se nască orb pentru ca omul să poată deveni instrumentul etalării măreţelor lucrări ale lui Dumnezeu. Înainte de a se fi născut acest om, Domnul Isus a ştiut că va reda vedere acelor ochi nevăzători.

9:4 Mântuitorul Şi-a dat seama că El mai avea vreo trei ani de lucrare publică până când va fi răstignit. Fiecare clipă din acel interval trebuia folosită la maximum în slujba lui Dumnezeu, lucrând pentru El.

Iată un om care se născuse orb. Domnul Isus trebuia să facă minunea de vindecare a orbului, chiar dacă era ziua de sabat, căci în curând avea să se sfârşească timpul lucrării Sale publice, când nu va mai fi pe pământ.

Găsim aici o gravă atenţionare la adresa tuturor credincioşilor, că „ziua“ vieţii lor se scurge cu repeziciune şi că vine noaptea, când niciodată nu-L vom mai putea sluji pe Domnul pe acest pământ. Prin urmare, să ne străduim să folosim timpul pe care ni l-a dăruit El, slujindu-L cu scumpătate.

9:5 Când Isus Se afla în lume, ca Om, El era lumina lumii în mod nemijlocit, în chip special. Pe când mergea El din loc în loc, făcând minuni şi învăţându-i pe oameni, aceştia vedeau lumina lumii chiar în faţa ochilor lor. Domnul Isus este şi acum Lumina lumii şi tuturor celor care vin la El li se promite că nu vor umbla în întuneric. Dar în versetul acesta Domnul S-a referit în mod special la lucrarea Sa publică de pe pământ.

9:6 Nu ni se spune de ce a amestecat Isus ţărâna cu saliva, aplicând acest amestec pe ochii orbului. Unii cred că orbul nu avea pupile şi că Domnul le-a creat pe loc. Alţii au sugerat că atunci când le reda oamenilor vederea, Domnul întrebuinţa, de obicei, metode dispreţuite de oameni; că recurgea la lucruri slabe şi nesemnificative, pentru a-Şi aduce la îndeplinire planurile. Tot aşa şi în zilele noastre, Dumnezeu Se foloseşte de oameni făcuţi din pulberea pământului.

9:7 Domnul a făcut apel la credinţa orbului, spunându-i să se ducă şi să se spele în scăldătoarea Siloam. Deşi era orb, ştia probabil unde se află scăldătoarea şi putea îndeplini porunca Domnului.

Scriptura precizează că Siloam înseamnă Trimis. Poate că este o referire la Mesia (Cel „Trimis“). Cel care făcea această minune era Cel pe care Dumnezeu Tatăl Îl trimisese în lume.

Orbul s-a dus şi s-a spălat în scăldătoare. Nu e propriu să spunem că i s-a redat vederea, deoarece nu văzuse niciodată până atunci. Minunea a fost instantanee, omul putând dintro dată să vadă. Ce surpriză minunată trebuie să fi fost pentru el să privească, pentru prima oară, lumea în care trăia!

9:8, 9 Vecinii omului au fost uimiţi şi nu le venea să creadă că este acelaşi om, care stătuse vreme îndelungată şi cerşise. (Tot aşa ar trebui să fie ori de câte ori este mântuit cineva. Vecinii noştri ar trebui să sesizeze diferenţa în felul nostru de trai.)

Unii insistau că este acelaşi om. Alţii, neştiind ce să creadă, recunoşteau doar că omul vindecat seamănă cu cel orb. Dar tămăduitul a spulberat orice îndoieli cu privire la faptul că era una şi aceeaşi persoană, afirmând sus şi tare că el este cel ce se născuse orb.

9:10 Ori de câte ori Isus făcea o minune, aceasta stârnea tot felul de întrebări în inimile oamenilor. Adesea întrebările acestea îi dădeau prilejul credinciosului să depună mărturie pentru Domnul. Vedem şi aici cum oamenii îl întreabă pe orbul vindecat cum s-au petrecut lucrurile.

9:11 Mărturia lui a fost simplă, dar convingătoare. El s-a rezumat la consemnarea faptelor vindecării sale, atribuind meritele vindecării sale Celui care a făcut minunea. La ora aceea orbul încă nu-şi dădea seama cine este Domnul Isus, referindu-se la El doar cu cuvintele: „un om numit Isus“. Dar mai târziu înţelegerea omului a crescut, el ajungând să cunoască cine este Isus.

9:12 Când Îl vestim pe Domnul Isus Cristos, adesea trezim în inimile oamenilor dorinţa de a ajunge să-L cunoască şi ei.
Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere,Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere,Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere,Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere,Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere,Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere,Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere,Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere,Pagini Crestine,Vindecarea orbului din nastere