Rugăciunea Tatăl nostru

Rugaciunea Tatal nostru

Matei 6: 9-15

9. Iată dar cum trebuie să vă rugați: Tatăl nostru care ești în ceruri ! Sfințească-se Numele Tău;
10. vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.
11. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi;
12. și ne iartă nouă greșelile noatre, precum și noi iertăm greșiților noștri;
13. și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava, în veci. Amin!

Comentariu de text

În versetele 9-13 găsim ceea ce s-a numit “Rugaciunea Domnească” sau “Tatăl nostru”. Când o numim astfel trebuie să ținem însă seama de faptul că Isus nu a folosit niciodată această rugăciune pentru El Însuși. Rugăciunea “Tatăl nostru” a fost dată ucenicilor, ca model, după care ei sa-și alcătuiască rugăciunile. De asemenea, nu a fost dată ca șablon, fără nici o abatere de la cuvintele care o alcătuiesc (cel puțin așa reiese din versetul 7), și aceasta din pricina pericolului pe care-l prezintă rostirea multor cuvinte, pe dinafară, de a goli de sens cuvintele respective.

Tatăl nostru care ești în ceruri. Rugăciunea noastră trebuie adresată lui Dumnezeu Tatăl. în semn de recunoaștere a suveranității Sale asupra universului.

Sfințeasca-se Numele Tău. Noi trebuie sa ne începem rugăciunile cu inchinăciune, dându-i Lui lauda și onoarea care I se cuvin din plin.

Vie împărăția Ta. După închinare, trebuie să ne rugăm pentru propășirea cauzei lui Dumnezeu, punând interesele Sale pe primul plan. În mod concret, trebuie să ne rugăm pentru ziua în care Mântuitorul și Dumnezeul nostru, Domnul Isus Cristos, Își va întemeia împărăția pe pamânt și va domni în neprihănire.

Facă-se voia Ta. În această cerere, noi recunoaștem că Dumnezeu cunoaște binele suprem pentru viața noastră și a altora, și astfel noi Îi predăm Lui voința noastră. În plus, exprimăm dorința noastră ca voia Lui să se facă în toată lumea.

Precum în cer, așa și pe pământ. Acest enunț modifică toate cele trei cereri anterioare. Închinarea la Dumnezeu, domnia suverană a lui Dumnezeu și împlinirea voii Sale sunt, toate, o realitate în cer. Rugăciunea cere în acest punct ca toate aceste condiții să existe și pe pământ, după cum există în cer.

Pâinea nostră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. După ce am pus interesele lui Dumnezeu pe planul întâi, ni se permite acum să ne prezentăm propriile noastre nevoi. Această cerere recunoaște faptul că depindem de Dumnezeu, pentru asigurarea hranei zilnice, atât a celei spirituale, cât și a celei fizice.

Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Aceasta nu se referă la iertarea de ordin juridic sau scutirea de pedeapsa păcatului (întrucât acea iertare se obține prin credința în Fiul lui Dumnezeu).

Mai degrabă, se referă la iertarea părintească, de care este nevoie pentru a rămâne în părtășie cu Tatăl. Dacă credincioșii nu sunt dispuși să-i ierte pe cei care le-au greșit, cum se pot ei aștepta să fie în părtășie cu Tatăl lor, care le-a iertat de bunăvoie propriile lor greșeli?

Și nu ne duce în ispită. Această cerere pare să contrazică afirmația de la Iacov 1v13, unde se spune ca Dumnezeu niciodată nu ispitește pe nimeni. Totuși, Dumnezeu îngăduie copiilor Săi să fie testați și supuși încercărilor. Această cerere exprimă o neîncredere sănătoasă în capacitatea noastră proprie de a ne împotrivi ispitelor sau de a rezista când trecem prin încercări. Ea recunoaște totala noastră dependență de Dumnezeu, faptul că numai pe El ne bizuim, ca să nu cădem, atunci când suntem ispitiți.

Ci ne izbăvește de cel rău. Aceasta este rugăciunea tuturor celor care doresc din răsputeri să fie păziți de păcat, prin puterea lui Dumnezeu. Este strigătul izvorât din inima credinciosului, ca zilnic să fie izbăvit de puterea păcatului și a Satanei în viața sa.

Căci a Ta este împărăția și puterea și slava, în veci. Amin. Ultima propoziție a rugaciunii “Tatăl nostru” este omisă în Biblia romano-catolicilor și în majoritatea versiunilor protestante moderne, intrucât nu apare în manuscrisele cele mai vechi. Dar această doxologie constituie incheierea perfectă a rugăciunii și, oricum, ea există în majoritatea manuscriselor.

După cum s-a exprimat Jean Calvin, “ea nu numai că ne încălzește inimile, îndemnându-le să se înalțe tot mai sus, spre slava lui Dumnezeu… dar, în plus, ne spune că toate rugăciunile noastre nu au altă temelie decât în Dumnezeu Însuși”.
Pagini Crestine,Rugaciunea Tatal nostru,Pagini Crestine,Rugaciunea Tatal nostru,Pagini Crestine,Rugaciunea Tatal nostru,Pagini Crestine,Rugaciunea Tatal nostru,Pagini Crestine,Rugaciunea Tatal nostru