Nașterea lui Isus Hristos

Nasterea lui Isus Hristos

Matei 1:18-25

18. Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
19. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea, și-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, și i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.
21. Ea va naște un Fiu, și-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
22. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul, care zice:
23. “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: “Dumnezeu este cu noi.”
24. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevastă-sa.
24. Dar n’a cunoscut-o, pâna ce ea a născut un fiu. Și el i-a pus numele Isus.

Comentariu de text

1:18 Nașterea lui Isus Cristos s-a deosebit de oricare din celelalte nașteri menționate în cadrul genealogiei. Acolo găsim de repetate ori formula: “A l-a născut pe B”. Dac acum întâlnim consemnarea unei nașteri din care lipsește tatăl uman. Faptele care înconjoară această zămislire miraculoasă sunt redate cu demnitate și simplitate.

Maria fusese făgăduită ca soție lui Iosif, dar nunta nu avusese încă loc. Pe timpul când s-au petrecut evenimentele din Noul Testament, această făgăduire era un gen de logodnă, dar mult mai pronunțată decât cea actuală – o logodnă care nu putea fi desfăcută decât prin divorț. Deși cei doi tineri logodiți nu trăiau împreună decât după ce avea loc ceremonia  căsătoriei, infidelitatea logodnicei era socotită drept adulter, fiind pasibilă de pedeapsa cu moartea.

În timpul acestei logodne, fecioara Maria a rămas însărcinată, prin intermediul unui miracol, de la Duhul Sfânt. Un înger îi adusese Mariei vestea acestui misterios eveniment:”Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Luca 1v35).

Asupra Mariei plana un nor de suspiciune și ultragiu. În toată istoria omenirii nu mai avusese loc o naștere din fecioară. Când oamenii vedeau o femeie gravidă, nu gaseau decât o singură explicație posibilă!

1:19 Nici măcar Iosif nu cunoștea încă adevărata explicație a condiției Mariei. El ar fi putut avea motive să fie indignat pe logodnica lui, din două motive: mai întâi, aparenta ei infidelitate fată de el; iar în al doilea rând, deși el era nevinovat, risca aproape sigur să fie acuzat de complicitate. Dragostea lui pentru Maria și dorința de dreptate l-au condus la decizia de a desface logodna printr-un divorț discret. El voia să evite rușinea care, în mod inevitabil, ar fi însoțit a atare acțiune.

1:20 În timp ce acest om cumpătat și plin de delicatețe își făcea planul cum s-o protejeze pe Maria, i s-a arătat în vis un înger al Domnului și i-a zis: “Iosif, fiul lui David,” – cuvinte menite, negreșit, să trezească în el conștiința spiței regale din care descindea și să-l pregatească pentru venirea atât de neobișnuită pe lume a Regelui-Mesia al Israelului.

Și astfel i s-a comunicat că nu trebuie să aibă nici un fel de îndoieli cu privire la căsătoria cu Maria. Orice suspiciuni cu privire la puritatea ei erau total neîntemeiate. Sarcina ei a fost cauzată de Duhul Sfânt.

1:21 Îngerul a dezvăluit apoi sexul copilului, numele și misiunea ce urma S-o îndeplinească Maria avea să nască un Fiu. Iar numele Său avea să fie ISUS (care înseamnă: “Iehova este mântuire” sau “Iehova, Mântuitorul”). Fidel Numelui Său, El avea să mântuiască poporul Său de păcatele sale.

Acest Copil al destinului nu era altul decât Însuși Iehova, care cerceta pământul cu scopul de a-i salva pe oameni de la pedeapsa păcatului și, în cele din urmă, de însăși prezența păcatului.

1:22 Pe când consemna Matei aceste evenimente, își va da negreșit seama că a început o nouă eră în istoria relațiilor lui Dumnezeu cu omenirea. Cuvintele unei profeții Mesianice, latentă de atâta vreme, au căpătat acum viață. Profeția criptică a lui Isaia s-a împlinit acum în Copilul Mariei: Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul. Matei pretinde inspirație divină pentru cuvintele lui Isaia – or, Domnul îi vorbise profetului cu cel puțin 700 de ani înainte de Cristos.

1:23 Profeția din Isaia 7:14 cuprindea și prezicerea unei nașteri unice (“Iată, fecioara va rămâne însărcinată”), prezicerea sexului copilului (“și va naște un Fiu”), precum și numele copilului (“și-i va pune numele Emanuel”). Matei adaugă explicația că Emanuel înseamnă Dumnezeu este cu noi.

Nu se consemnează nicăieri că Cristos ar fi fost numit “Emanuel” câtă vreme a fost pe pământ; întotdeauna I s-a spus “Isus”. Dar semnificația numelui Isus ( vezi explicația de la versetul 21, de mai sus) presupune că “prezența lui Dumnezeu este cu noi”. Emanuel ar putea fi, în același timp, denumirea după care va fi cunoscut Cristos la a doua Sa venire.

1:24 Ca urmare a intervenției îngerului, Iosif a renunțat la planurile sale de a divorța de Maria. El a continuat să recunoască valabilitatea logodnei sale până la nașterea lui Isus, după care s-a căsătorit cu Maria.

1:25 Învățătura potrivit căreia Maria ar fi rămas fecioară toată viața este infirmată de consumarea căsătoriei lor, menționată chiar în versetul acesta. Mai sunt și alte trimiteri, din care reiese că Maria a avut copii cu Iosif: Matei 12v46, 13v55, 56; Marcu 6v3, Ioan 7v3, Fapte 1v14, 1Corinteni 9v5 și Galateni 1v19.

Luând-o pe Maria de soție, Iosif L-a luat de asemenea pe Copilul ei ca Fiu adoptiv al său. Așa a devenit Isus moștenitor legal al tronului lui David. Ascultând de porunca oaspetelui angelic, el I-a pus numele Isus.

Așa s-a născut Regele-Mesia. Cel Etern a pătruns în timp. Cel Atotputernic a devenit un Copilaș. Domnul Slavei a înfășurat slava aceea intr-un trup uman, căci “în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Col. 2v9).
Pagini Crestine, Nasterea lui Isus Hristos,Pagini Crestine, Nasterea lui Isus Hristos,Pagini Crestine, Nasterea lui Isus Hristos