Corneliu întors la Dumnezeu

Corneliu intors la Dumnezeu

Faptele Apostolilor 10:9-48

9. A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.
10. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborând şi lăsându-se în jos pe pământ.
12. În ea se aflau tot felul de animale cu patru picioare şi reptile de pe pământ şi păsările cerului.
13. Şi un glas i-a zis: „Petre, ridică-te, taie şi mănâncă.”
14. „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat.”
15. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti întinat.”. ..
16. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
17. Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă
18. şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
19. Şi, pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni.
20. Ridică-te, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”
21. Petru deci, s-a coborât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”
22. Ei i-au răspuns: „Centurionul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”
23. Petru i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.
24. A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. Lau însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe  care-i chemase.
25. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Ridică-te, şi eu sunt om!”
27. Şi, vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi.
28. „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om întinat sau necurat.
29. De aceea am venit fără împotrivire când m-aţi chemat; vă întreb, dar, cu ce gând aţi trimis după mine?”
30. Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare
31. şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.
32. Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.”
33. Am trimis îndată la tine şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”
34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „Într-adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35. ci, în orice popor, cine se teme de El şi lucrează cu neprihănire este primit de El.
36. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Cristos, care este Domnul tuturor.
37. Ştiţi vorba dusă prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38. cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
39. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ieru salim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.
40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate,
41. nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dum nezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.
42. Isus ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu, Jude cătorul celor vii şi al celor morţi.
43. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El primeşte, în Numele Lui, iertarea păcatelor.”
44. Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.
45. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste Neamuri.
46. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47. „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”
48. Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Comentariu de text

10:9-14 A doua zi, pe la amiază, Petru s-a suit pe acoperişul casei lui Simon din Iopa să se roage. Lui Petru îi era foame, dar masa încă nu era gata şi astfel foamea lui a fost o minunată pregătire pentru ceea ce avea să urmeze.

Căzând într-o transă, el a văzut o faţă de masă de mari dimensiuni, ţinută de cele patru colţuri, coborându-se din cer, în care erau tot felul de animale cu patru picioare şi târâtoare de pe pămât şi păsările cerului – între ele şi reptile. Deci animale curate şi necurate. Un glas din cer l-a îndemnat pe apostolul flămând să se scoale, să taie şi să mănânce. Amintindu-şi însă de legea lui Moise, care îi interzicea unui evreu să mănânce vreun animal necurat, Petru a rostit o contradicţie istorică: „Nicidecum, Doamne!“

Referitor la afirmaţia lui Petru, Scroggie spune: „Oricine zice: «Nicidecum» trebuie să se oprească aici şi să nu mai adauge cuvântul «Doamne» şi oricine spune cu adevărat «Doamne» nu mai trebuie să rostească şi cuvântul «Nicidecum»“.

10:15, 16 Când Petru a explicat cu câtă meticulozitate păzise el legile legate de consumul exclusiv al alimentelor „cuşer“, glasul din cer a spus: „Ce a curăţit Dumnezeu să nu numeşti spurcat“. Acest dialog s-a repetat de trei ori, după care faţa de masă s-a întors în cer.

Este limpede că vedenia a avut o semnificaţie mult mai adâncă decât simpla chestiune legată de consumul unor alimente – curate sau necurate. E adevărat, că odată cu apariţia credinţei creştine, aceste reguli privitoare la alimente nu mai aveau nici o valabilitate. Dar adevărata semnificaţie a vedeniei a constat în faptul că Dumnezeu era pe cale să deschidă uşa credinţei pentru Neamuri.

Ca evreu, Petru îi privise dintotdeauna pe neevrei ca fiind necuraţi, străini, venetici şi oameni fără Dumnezeu. Dar acum Dumnezeu avea să înfăptuiască o lucrare inedită. Neamurile (simbolizate de animalele şi păsările necurate din faţa de masă) aveau să primească Duhul Sfânt în acelaşi fel în care L-au primit deja iudeii (animalele şi păsările curate). Deosebirile de ordin naţional şi religios aveau să dispară, toţi credincioşii adevăraţi în Domnul Isus fiind una, la acelaşi nivel al părtăşiei creştine.

10:17-23a Pe când Petru medita, în inima lui, la această vedenie, slujitorii lui Corneliu au sosit la poartă, întrebând de el. Călăuzit de Duhul Sfânt, Petru s-a coborât de pe acoperiş, ducându-se să-i întâmpine la poartă. Când a aflat scopul vizitei lor, i-a poftit înăuntru şi i-a găzduit peste noapte. Slujitorii l-au omagiat pe stăpânul lor, numindu-l „un om drept care se teme de Dumnezeu şi se bucură de o bună reputaţie în neamul evreilor“.

10:23b-29 A doua zi, Petru a pornit spre Cezareea, însoţit de cei trei slujitori ai lui Corneliu şi de câţiva fraţi din Iopa. Se pare că au călătorit toată ziua, deoarece citim că au ajuns la Cezareea a doua zi.

Anticipând sosirea lor, Corneliu a chemat toate rudele şi prietenii lui apropiaţi. Când a sosit Petru, sutaşul a căzut la picioarele lui, într-un act de reverenţă. Apostolul însă a refuzat să primească acest act de închinare, subliniind că şi el este un om oarecare. Ce bine ar fi dacă toţi aşa-numiţii „succesori“ autoproclamaţi ai lui Petru ar lua seama la smerenia lui Petru şi i-ar urma exemplul, refuzând să permită oamenilor să îngenuncheze înaintea lor.

Găsind mulţimea adunată în casă, Petru a explicat că în mod obişnuit un evreu nu ar fi intrat sub acoperişul unei case în care se găseau Neamuri, ca în cazul de faţă, dar acum o făcea pentru că Dumnezeu i-a descoperit că nu mai trebuie să-i considere pe neevrei ca persoane cu care nu trebuie să aibă nici un contact. Apoi i-a întrebat care este motivul pentru care l-au chemat.

10:30-33 Corneliu a descris apoi vedenia pe care o avusese cu patru zile mai înainte, în care un înger l-a asigurat că rugăciunea i-a fost ascultată şi l-a îndrumat să-l cheme pe Petru. Este vrednică de admirat foamea pe care o avea acest neevreu în inima sa pentru Cuvântul lui Dumnezeu. „Iată, suntem acum prezenţi cu toţii înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim toate lucrurile pe care ţi le-a poruncit Dumnezeu“. Nu se poate ca un duh atât de deschis şi gata de a se lăsa învăţat să nu fie răsplătit, primind învăţătura divină pe care o căuta.

10:34, 35 Înainte de a rosti mesajul său, Petru a mărturisit că până atunci el crezuse că harul lui Dumnezeu se limitează doar la neamul Israel. Dar acum şi-a dat seama că Dumnezeu nu ţine seama de om în funcţie de naţionalitatea sa, ci caută oameni cinstiţi, cu inima căită, indiferent dacă aceştia sunt evrei, sau Neamuri. „În orice neam oricine se teme de El şi face neprihănire este acceptat de El“.

Două sunt interpretările propuse pentru versetul 35:

1. Unii cred că dacă cineva se pocăieşte cu adevărat şi-L caută pe Dumnezeu, va fi mântuit, chiar dacă nu a auzit niciodată de Domnul Isus. În sprijinul acestei opinii este invocat argumentul că şi dacă omul respectiv nu a luat cunoştinţă despre jertfa înlocuitoare a lui Cristos, oricum Dumnezeu ştie despre ea şi îl va mântui pe acel om pe baza jertfei Domnului Isus. El îi va atribui acelui om valoarea lucrării lui Cristos oricând va găsi acesta credinţa adevărată.

2. Cealaltă interpretare susţine că şi dacă un om se teme de Dumnezeu şi face neprihănirea, el nu este mântuit prin aceasta. Mântuirea este numai prin credinţa în Domnul Isus Cristos. Dar atunci când Dumnezeu găseşte un om care a trăit pe măsura luminii pe care a primit-o despre Domnul, El va avea grijă să-l ajute pe omul acesta ca neapărat să audă evanghelia şi astfel să aibă prilejul de a fi mântuit.

Noi credem că a doua interpretare este cea corectă.

10:36-38 Petru le aminteşte acum ascultătorilor săi că deşi mesajul evangheliei a fost trimis mai întâi iudeilor, Isus Cristos… este Domn al tuturor – şi al Neamurilor, şi al iudeilor. Ascultătorii lui Petru trebuie să fi auzit istoria lui Isus din Nazaret, care a început în Galileea, pe vremea când Ioan boteza. Apoi ea s-a răspândit în toată Iudeea. Acest Isus, uns de Duhul, a trăit o viaţă de slujire plină de abnegaţie pentru alţii, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau oprimaţi de diavolul.

10:39-41 Apostolii au fost martori ai adevărului cu privire la tot ce a făcut Isus. Ei au străbătut împreună cu El toată Iudeea şi Ierusalimul. În pofida vieţii Sale perfecte, oamenii L-au omorât, atârnându-l pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi a treia zi şi El a fost văzut de martori aleşi dinainte de Dumnezeu. Din câte ştim, Domnul Isus nu a fost văzut de nici un necredincios după învierea Lui. Dar apostolii nu numai că L-au văzut, ci au mâncat şi au băut cu El. Desigur, asta demonstrează că trupul pe care-L avea Mântuitorul după înviere a fost tangibil, material şi fizic.

10:42 În înviere, Domnul i-a mandatat pe apostoli să-L vestească pe El ca Judecător al viilor şi al morţilor. Asta e în deplin acord cu multe alte texte din Scriptură, care ne învaţă că Tatăl I-a încredinţat Fiului toată judecata (Ioan 5:22). Asta înseamnă, desigur, că în calitate de Fiu al Omului, El îi va judeca şi pe evrei, şi pe neevrei.

10:43 Dar Petru nu zăboveşte la această notă de judecată, ci introduce măreaţa afirmaţie de adevăr evanghelic, explicând cum poate fi evitată judecata. După cum au vestit toţi profeţii din Vechiul Testament, oricine crede în Numele lui Mesia va primi iertarea de păcate. Oferta este adresată nu doar Israelului, ci întregii lumi. N-ai vrea să cunoşti şi tu iertarea de păcate? Dacă răspunsul e afirmativ, atunci crede în El!

10:44-48 Pe când Petru spunea cuvintele acestea, Duhul Sfânt S-a coborât peste cei ce ascultau cuvântul. Aceşti neevrei au început să vorbească în limbi, lăudându-L pe Dumnezeu.

Pentru cei aflaţi acolo acesta a constituit un semn potrivit căruia Corneliu şi casa lui au primit într-adevăr Duhul Sfânt. Oaspeţii evrei de la Iopa au rămas uimiţi să constate că şi Neamurile au putut primi Duhul Sfânt, fără să devină mai întâi prozeliţi. Dar Petru nu era legat în aceeaşi măsură de prejudecăţile evreieşti. El a sesizat imediat că Dumnezeu nu face nici o distincţie între evrei şi Neamuri, şi astfel el a propus ca cei din casa lui Corneliu să fie botezaţi.

Observaţi expresia: „aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi“. Aceste persoane dintre Neamuri au fost mântuite în acelaşi fel ca şi evreii: prin simpla lor credinţă, fără nici o aluzie la păzirea legii, la circumcizie sau la altă rânduială sau alt ritual.

Notaţi, de asemenea, succesiunea evenimentelor în legătură cu primirea Duhului Sfânt de către Neamuri:

1. Ele au ascultat cuvântul, adică au crezut (v. 44).
2. Au primit Duhul Sfânt (v. 44, 47).
3. Au fost botezaţi (v. 48).

Aceasta este, cu precădere, ordinea în care se succed acţiunile atât în cazul iudeilor, cât şi al Neamurilor, în actuala dispensaţie, atunci când Dumnezeu Îşi cheamă dintre naţiuni un popor pentru Numele Său.

Prin urmare, nu e de mirare că după această minunată lucrare a harului, săvârşită de Duhul lui Dumnezeu în Cezareea, credincioşii au stăruit pe lângă Petru să mai rămână câteva zile la ei.
Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu,Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu,Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu,Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu,Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu,Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu,Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu,Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu,Pagini Crestine,Corneliu intors la Dumnezeu